MARȚI SEARA
Glas 5, Cântarea 1-a, Irmos:
Să cântăm Mântuitorului tuturor, Celui ce cu sfat de bună voie pe lemn S-a pironit şi lumea a luminat.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Ceea ce eşti bună şi cu totul neîntinată, dă-mi mie duh zdrobit, şi inimă smerită, şi curăţire a minţii, şi în-dreptare vieţii, şi iertare greşelilor şi izvoare de lacrimi.
Pe mine însumi mă plâng mai înainte de ieşirea mea, luând în minte adâncul relelor mele, cea cu totul fără prihană; pentru aceea te rog: Cere de la Fiul tău să mă izbăvească de muncă.
Slavă ...
Având vreme de pocăinţă, depărtează-te de la toa-tă răutatea, suflete al meu, şi strigă cu lacrimi Ziditoru-lui tău: Dumnezeul meu, mântuieşte-mă, pentru rugăciu-nile celeia ce Te-a născut pe Tine.
Şi acum ...
Adâncul cel mai de jos al păcatelor celor nenumă-rate m-a cuprins şi mă trage pe mine întru adâncul cum-plitei deznădăjduiri; ceea ce ai născut Adâncul milosti-virii, sârguieşte şi mă mântuieşte.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Întăreşte-mă pe mine, Singure Îndurate, cu puterea Crucii Tale, pentru că întru dânsa mă laud; că nu este
sfânt afară de Tine, Doamne.
Viforul cel cumplit al păcatelor mă tulbură şi fur-tuna gândurilor celor potrivnice viscoleşte sufletul meu, şi întru adâncul greşelilor mă trage, Preacurată, ceea ce ai născut pe Ocârmuitorul, sârguieşte de scoate pe robul tău.
Cu vicleşug se sârguieşte vrăjmaşul să mă vâneze, vrând să mă arate, Curată, materie de ars a văpăii celei veşnice. Risipeşte meşteşugurile acestuia şi sfătuirile, ca să te măresc pe tine, bucurându-mă.
Slavă ...
Bolnavi fiind şi de ispite cuprinşi, Ziditorule a toa-te, Milostive şi mult Îndurate, pe cortul cel sfânt al Tău Ţi-l aducem toţi spre rugăciune şi-Ţi strigăm: Dezleagă legăturile robilor Tăi.
Şi acum …
Dumnezeu, întrupându-Se, S-a născut dintru tine, Curată, şi cu trup S-a văzut Cel mai înainte nevăzut. Deci, pe Acesta roagă-L cu de-adinsul, Fecioară, ca să mă izbăvească de văzuţii şi nevăzuţii vrăjmaşi, pe mine cel ce cu adevărat te slăvesc pe tine.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-am auzul puterniciei Domnului, şi am proslă-vit, Iubitorule de oameni, puterea Ta cea necuprinsă.
Preacurată, în desfrânări am risipit bogăţia pe care Hristos mi-a dăruit-o mie ca un Bun. Deci, să nu mă treci cu vederea, Fecioară, pe mine cela ce pier de foamea faptelor bune.
Viaţa mea s-a umplut de greşeli, iar gândul meu
este pătimaş şi sufletul osândit; pentru aceea, cu milos-tivirea ta, Stăpână, miluieşte-mă şi mă mântuieşte.
Slavă ...
Milostiveşte-Te şi îndură-Te spre sufletul meu cel prea ticălos, ca un Milostiv şi Îndurat, şi-mi dă mie, Doamne, lacrimi ca să plâng pentru păcatele mele.
Şi acum ...
Suflete al meu, smerite şi ticăloase, pentru ce te supui dulceţilor trupului şi mâhneşti pe Dumnezeu? A-leargă la Născătoarea de Dumnezeu şi cere-ţi mântuire şi izbăvire.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Răsari, Hristoase Dumnezeule, lumina cunoştinţei Tale şi ne luminează inimile şi mântuieşte sufletele noas-tre.
Soarele se biruieşte cu strălucirea ta, Marie, că tu, pe Cel ce a împodobit cerul cu luminători în braţe L-ai cuprins şi cu lapte L-ai hrănit.
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup, Care mai înainte de veci fără de trup din Tatăl S-a năs-cut, şi blestemul strămoşilor l-ai pierdut.
Slavă ...
Să nu mă osândeşti pe mine în focul cel nestins, Hristoase, Mântuitorul meu, pentru rugăciunile celeia ce curat Te-a născut pe Tine, şi ale apostolilor şi ale tuturor sfinţilor Tăi.
Şi acum ...
Curăţire greşelilor dă-mi mie, cu rugăciunile tale, Curată Fecioară, ceea ce ai născut pe Curăţitorul Cel
Dumnezeiesc, pe Hristos Cel Unul îndurat.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Marea patimilor cea sălbăticită de viforul cel stri-cător de suflet, linişteşte-o, Stăpâne Hristoase, şi din stri-căciune mă scoate, ca un Milostiv.
Întru adâncul greşelilor m-am aruncat şi m-am cu-fundat; tinde-ţi mâna ta, cu totul fără prihană, şi mă scoa-te din iadul deznădăjduirii.
În ziua necazului, când voi vrea să mă slobozesc de legăturile cele trupeşti, stai lângă mine şi de năpădi-rea diavolilor mă izbăveşte.
Slavă ...
Stăpâne Hristoase, când vei vrea să judeci lumea pe care ai zidit-o, cruţă-mă pe mine, robul Tău, pentru rugăciunile celeia ce curat Te-a născut pe Tine.
Şi acum ...
Născătoare fără de bărbat, Maică Curată a lui Dum-nezeu tu te-ai arătat; pentru aceasta cu credinţă te rog pe tine: Alungă-mi trândăvirea sufletului meu.
Sedealna:
Înaintea ochilor văzându-Te pe Tine, Preaiubite Fiule, cu luminile închise, lumina mea mi se stinge, că nicidecum nu sufăr a vedea soarele; aş fi voit, Cuvinte, să mi se scoată ochii mei; întunecă-te lumină a soarelui, pentru că Cela ce cu un cuvânt ţi-a dat ţie lumină, şi-a închis ochii Lui pe Cruce.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cela ce pe tineri în cuptor prin înger i-ai păzit, înainte vestind printr-înşii pe ceea ce Te-a născut, nestri-
cata Fecioară; bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Polcurile diavolilor se îngrozesc şi fug de numirea ta, Stăpână, de care izbăvindu-mă, mântuieşte-mă şi mă păzeşte de toată vătămarea.
Negrăită este slava ta, Fecioară, că pe Domnul sla-vei L-ai născut; pentru aceasta învredniceşte-mă slavei celei cereşti, pe mine cel ce te laud cu credinţă.
Slavă ...
Hristoase al meu, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut, izbăveşte-mă din întunericul cel mai dinafară şi din groaznica muncă, pe mine robul Tău, care strig Ţie: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Şi acum ...
Trupul mi l-am întinat cu faptele cele pângărite, iar mintea netrebnică am făcut-o cu aducerile aminte cele urâte; ci îndură-te şi mântuieşte pe netrebnicul ro-bul tău, Curată.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Ziditorului tuturor ...
Ceea ce ai născut pe Voitorul milei, miluieşte pe toţi cei ce cu credinţă cântă: Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Fecioară, izbăveşte-mă de întunericul cel amar şi mai dinafară şi de viermele cel neadormit, că tu, ca ceea ce ai născut pe Făcătorul lumii, cu rugăciunile tale toate câte le voieşti le şi faci.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Milostiv fii robilor Tăi, Cuvinte, pentru rugăciuni-le celeia ce Te-a născut, şi mântuieşte pe cei ce cântă:
Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Şi acum ...
Primeşte cântare din gurile cele proaste, Fecioară Prealăudată, ale celor ce strigă ţie: Bucură-te, tămăduirea trupurilor celor bolnave şi mântuirea sufletelor celor dez-nădăjduite.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Ziditorului tuturor, purtătorii de Dumnezeu tineri, în cuptor, cântare Îi aduceau, şi lăudând strigau: Binecu-vântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Mărim, Hristoase, pe cea Curată şi cu totul fără prihană, Maică a Ta, că Te-a născut pe Tine, după trup, mai presus de fire, Cela ce ne-ai izbăvit pe noi de toată rătăcirea şi stricăciunea.
Rudenia cea de ţărână să n-o treci cu vederea, Stă-până Curată, ci fie-mi mie ajutor întru primejdii, întă-rindu-mă, acoperindu-mă şi izbăvindu-mă de toate cele grele, că spre tine am nădăjduit, cea gata a mă mântui pe mine.
Curată, spre tine îmi vărs rugăciunea mea cea din durerea inimii; miluieşte-ne pe noi păcătoşii să nu ne ruşinăm în ziua nevoilor, noi cei ce te chemăm pe tine cea Preamilostivă Născătoare de Dumnezeu.
Slavă ...
Dumnezeule ascultă rugăciunea poporului Tău şi ne izbăveşte pe noi de vătămarea vrăjmaşului, că iată aducem Ţie, cu adevărat, spre curăţire, pe ceea ce Te-a născut pe Tine, pe care din dragoste o fericim.
Şi acum ...
Cere-ne nouă curăţire şi iertare de greşeli, şi izbă-vire de toate cele rele, şi îndreptare vieţii, minte curată şi luminată, ca să slăvim bunătatea ta cea multă. Amin!
Glas 5, Cântarea 1-a, Irmos:
Să cântăm Mântuitorului tuturor, Celui ce cu sfat de bună voie pe lemn S-a pironit şi lumea a luminat.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Ceea ce eşti bună şi cu totul neîntinată, dă-mi mie duh zdrobit, şi inimă smerită, şi curăţire a minţii, şi în-dreptare vieţii, şi iertare greşelilor şi izvoare de lacrimi.
Pe mine însumi mă plâng mai înainte de ieşirea mea, luând în minte adâncul relelor mele, cea cu totul fără prihană; pentru aceea te rog: Cere de la Fiul tău să mă izbăvească de muncă.
Slavă ...
Având vreme de pocăinţă, depărtează-te de la toa-tă răutatea, suflete al meu, şi strigă cu lacrimi Ziditoru-lui tău: Dumnezeul meu, mântuieşte-mă, pentru rugăciu-nile celeia ce Te-a născut pe Tine.
Şi acum ...
Adâncul cel mai de jos al păcatelor celor nenumă-rate m-a cuprins şi mă trage pe mine întru adâncul cum-plitei deznădăjduiri; ceea ce ai născut Adâncul milosti-virii, sârguieşte şi mă mântuieşte.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Întăreşte-mă pe mine, Singure Îndurate, cu puterea Crucii Tale, pentru că întru dânsa mă laud; că nu este
sfânt afară de Tine, Doamne.
Viforul cel cumplit al păcatelor mă tulbură şi fur-tuna gândurilor celor potrivnice viscoleşte sufletul meu, şi întru adâncul greşelilor mă trage, Preacurată, ceea ce ai născut pe Ocârmuitorul, sârguieşte de scoate pe robul tău.
Cu vicleşug se sârguieşte vrăjmaşul să mă vâneze, vrând să mă arate, Curată, materie de ars a văpăii celei veşnice. Risipeşte meşteşugurile acestuia şi sfătuirile, ca să te măresc pe tine, bucurându-mă.
Slavă ...
Bolnavi fiind şi de ispite cuprinşi, Ziditorule a toa-te, Milostive şi mult Îndurate, pe cortul cel sfânt al Tău Ţi-l aducem toţi spre rugăciune şi-Ţi strigăm: Dezleagă legăturile robilor Tăi.
Şi acum …
Dumnezeu, întrupându-Se, S-a născut dintru tine, Curată, şi cu trup S-a văzut Cel mai înainte nevăzut. Deci, pe Acesta roagă-L cu de-adinsul, Fecioară, ca să mă izbăvească de văzuţii şi nevăzuţii vrăjmaşi, pe mine cel ce cu adevărat te slăvesc pe tine.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-am auzul puterniciei Domnului, şi am proslă-vit, Iubitorule de oameni, puterea Ta cea necuprinsă.
Preacurată, în desfrânări am risipit bogăţia pe care Hristos mi-a dăruit-o mie ca un Bun. Deci, să nu mă treci cu vederea, Fecioară, pe mine cela ce pier de foamea faptelor bune.
Viaţa mea s-a umplut de greşeli, iar gândul meu
este pătimaş şi sufletul osândit; pentru aceea, cu milos-tivirea ta, Stăpână, miluieşte-mă şi mă mântuieşte.
Slavă ...
Milostiveşte-Te şi îndură-Te spre sufletul meu cel prea ticălos, ca un Milostiv şi Îndurat, şi-mi dă mie, Doamne, lacrimi ca să plâng pentru păcatele mele.
Şi acum ...
Suflete al meu, smerite şi ticăloase, pentru ce te supui dulceţilor trupului şi mâhneşti pe Dumnezeu? A-leargă la Născătoarea de Dumnezeu şi cere-ţi mântuire şi izbăvire.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Răsari, Hristoase Dumnezeule, lumina cunoştinţei Tale şi ne luminează inimile şi mântuieşte sufletele noas-tre.
Soarele se biruieşte cu strălucirea ta, Marie, că tu, pe Cel ce a împodobit cerul cu luminători în braţe L-ai cuprins şi cu lapte L-ai hrănit.
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup, Care mai înainte de veci fără de trup din Tatăl S-a năs-cut, şi blestemul strămoşilor l-ai pierdut.
Slavă ...
Să nu mă osândeşti pe mine în focul cel nestins, Hristoase, Mântuitorul meu, pentru rugăciunile celeia ce curat Te-a născut pe Tine, şi ale apostolilor şi ale tuturor sfinţilor Tăi.
Şi acum ...
Curăţire greşelilor dă-mi mie, cu rugăciunile tale, Curată Fecioară, ceea ce ai născut pe Curăţitorul Cel
Dumnezeiesc, pe Hristos Cel Unul îndurat.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Marea patimilor cea sălbăticită de viforul cel stri-cător de suflet, linişteşte-o, Stăpâne Hristoase, şi din stri-căciune mă scoate, ca un Milostiv.
Întru adâncul greşelilor m-am aruncat şi m-am cu-fundat; tinde-ţi mâna ta, cu totul fără prihană, şi mă scoa-te din iadul deznădăjduirii.
În ziua necazului, când voi vrea să mă slobozesc de legăturile cele trupeşti, stai lângă mine şi de năpădi-rea diavolilor mă izbăveşte.
Slavă ...
Stăpâne Hristoase, când vei vrea să judeci lumea pe care ai zidit-o, cruţă-mă pe mine, robul Tău, pentru rugăciunile celeia ce curat Te-a născut pe Tine.
Şi acum ...
Născătoare fără de bărbat, Maică Curată a lui Dum-nezeu tu te-ai arătat; pentru aceasta cu credinţă te rog pe tine: Alungă-mi trândăvirea sufletului meu.
Sedealna:
Înaintea ochilor văzându-Te pe Tine, Preaiubite Fiule, cu luminile închise, lumina mea mi se stinge, că nicidecum nu sufăr a vedea soarele; aş fi voit, Cuvinte, să mi se scoată ochii mei; întunecă-te lumină a soarelui, pentru că Cela ce cu un cuvânt ţi-a dat ţie lumină, şi-a închis ochii Lui pe Cruce.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cela ce pe tineri în cuptor prin înger i-ai păzit, înainte vestind printr-înşii pe ceea ce Te-a născut, nestri-
cata Fecioară; bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Polcurile diavolilor se îngrozesc şi fug de numirea ta, Stăpână, de care izbăvindu-mă, mântuieşte-mă şi mă păzeşte de toată vătămarea.
Negrăită este slava ta, Fecioară, că pe Domnul sla-vei L-ai născut; pentru aceasta învredniceşte-mă slavei celei cereşti, pe mine cel ce te laud cu credinţă.
Slavă ...
Hristoase al meu, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut, izbăveşte-mă din întunericul cel mai dinafară şi din groaznica muncă, pe mine robul Tău, care strig Ţie: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Şi acum ...
Trupul mi l-am întinat cu faptele cele pângărite, iar mintea netrebnică am făcut-o cu aducerile aminte cele urâte; ci îndură-te şi mântuieşte pe netrebnicul ro-bul tău, Curată.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Ziditorului tuturor ...
Ceea ce ai născut pe Voitorul milei, miluieşte pe toţi cei ce cu credinţă cântă: Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Fecioară, izbăveşte-mă de întunericul cel amar şi mai dinafară şi de viermele cel neadormit, că tu, ca ceea ce ai născut pe Făcătorul lumii, cu rugăciunile tale toate câte le voieşti le şi faci.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Milostiv fii robilor Tăi, Cuvinte, pentru rugăciuni-le celeia ce Te-a născut, şi mântuieşte pe cei ce cântă:
Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Şi acum ...
Primeşte cântare din gurile cele proaste, Fecioară Prealăudată, ale celor ce strigă ţie: Bucură-te, tămăduirea trupurilor celor bolnave şi mântuirea sufletelor celor dez-nădăjduite.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Ziditorului tuturor, purtătorii de Dumnezeu tineri, în cuptor, cântare Îi aduceau, şi lăudând strigau: Binecu-vântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Mărim, Hristoase, pe cea Curată şi cu totul fără prihană, Maică a Ta, că Te-a născut pe Tine, după trup, mai presus de fire, Cela ce ne-ai izbăvit pe noi de toată rătăcirea şi stricăciunea.
Rudenia cea de ţărână să n-o treci cu vederea, Stă-până Curată, ci fie-mi mie ajutor întru primejdii, întă-rindu-mă, acoperindu-mă şi izbăvindu-mă de toate cele grele, că spre tine am nădăjduit, cea gata a mă mântui pe mine.
Curată, spre tine îmi vărs rugăciunea mea cea din durerea inimii; miluieşte-ne pe noi păcătoşii să nu ne ruşinăm în ziua nevoilor, noi cei ce te chemăm pe tine cea Preamilostivă Născătoare de Dumnezeu.
Slavă ...
Dumnezeule ascultă rugăciunea poporului Tău şi ne izbăveşte pe noi de vătămarea vrăjmaşului, că iată aducem Ţie, cu adevărat, spre curăţire, pe ceea ce Te-a născut pe Tine, pe care din dragoste o fericim.
Şi acum ...
Cere-ne nouă curăţire şi iertare de greşeli, şi izbă-vire de toate cele rele, şi îndreptare vieţii, minte curată şi luminată, ca să slăvim bunătatea ta cea multă. Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu