MIERCURI SEARA
Glas 5, Cântarea 1-a, Irmos:
Cântare de biruinţă să aducem popoare, Dumneze-ului Celui ce a izbăvit din robia lui Faraon pe poporul lui Moisi, căci cu slavă S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Cortule purtător de lumină al Împăratului Hristos, străluceşte-mi mintea mea cea întunecată de amăgirile vrăjmaşului şi de întunericul păcatelor.
Născătoare de Dumnezeu, slobozeşte smeritul meu suflet de gândurile cele rele şi-l fă pe acesta lăcaş al lui Dumnezeu, ca pururea, după datorie, să te slăvesc.
Slavă ...
O, suflete al meu, pentru ce ţi-ai cheltuit toată via-ţa ta în multă trândăvie? Sârguieşte-te şi strigă lui Hris-tos: Doamne, mântuieşte-mă, pentru rugăciunile celeia ce fără de sămânţă Te-a născut.
Şi acum ...
Pe cea între maici curată şi între fecioare cinstită; pe cea purtătoare de naştere şi neispitită de bărbat; pe cea născătoare de Prunc şi hrănitoare şi Fecioară, pe Maria cea neîntinată să o binecuvântăm.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Întăreşte-ne pe noi, Dumnezeule, cu puterea Ta, şi smereşte semeţia ereticilor şi înalţă fruntea noastră.
Picătură de lacrimi dă-mi mie, Curată, ca să-mi
spăl adâncul patimilor mele şi curat să te laud pe tine.
Cu naşterea ta cea neispitită de nuntă s-a binecu-vântat firea noastră; pentru că Binecuvântarea născân-d-o, blestemul l-ai pierdut.
Slavă ...
Stăpâne, afundă păcatele mele în curgerile lacrimi-lor, ca într-un potop de ape multe, cu rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine.
Şi acum …
Pe Hristos, Ploaia cea cerească, primindu-L, roa-gă-L pe Acesta să-mi oprească ploile patimilor mele, să-mi usuce noianul păcatului meu şi să mă mântuiască pe mine, cela ce cu adevărat te slăvesc pe tine.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Venirea Ta cea din muntele cel cu desime, auzin-d-o proorocul, striga: Slavă negrăitei întrupării Tale.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi mie celui ce mă cufund neîncetat în dulceţile trupului şi în patul trândăviei de-a pururea zac şi suspin.
Care limbă va spune noianurile cele nemărginite ale relelor celor lucrate de mine şi adâncul greşelilor? Mântuieşte-mă pe mine cel deznădăjduit, Fecioară fără prihană.
Slavă ...
Ceea ce eşti curăţitoarea păcătoşilor şi scăparea credincioşilor, dăruieşte-mi, Stăpână, cea cu totul fără prihană, curăţire de cele ce am greşit ţie, mie celui ce scap la tine.
Şi acum ...
Sicriule al Sfinţirii celei Dumnezeieşti, sfinţeşte-mi
sufletul meu şi luminează-mi gândul, rugând totdeauna pe Hristos, împreună cu apostolii, să mă mântuiască.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Pe cei ce de noapte se închină Ţie, Hristoase, milu-ieşte-i şi le dăruieşte pace; căci lumină sunt poruncile Tale şi s-au făcut tămăduire robilor Tăi, Iubitorule de oameni.
În ceasul ieşirii mele, Stăpână, stăi lângă mine, go-nind pe cumpliţii diavoli, cei ce stau împrejurul meu.
Stăpână, caută şi auzi glasul meu şi mă izbăveşte, rogu-mă, de munca cea veşnică.
Slavă ...
Unule Iubitorule de oameni şi Milostive, miluieş-te-mă cu rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine, că Tu eşti Dumnezeul meu şi Domnul.
Şi acum ...
Marie, Prealăudată Stăpână, pomeneşte-mă când voi sta înaintea divanului Fiului tău.
Cântarea a 6-a, Irmos:
În pântecele chitului intrând Iona, nu s-a stricat, Stăpâne, cu porunca Ta, ci s-a făcut mai înainte închipu-ire a îngropării Tale celei de trei zile; pentru aceea striga Ţie: Să se suie din stricăciune viaţa mea către Tine, Doamne.
Cu naşterea ta s-a preaslăvit firea oamenilor cea neslăvită, căci cu preaslăvire ai născut pe Dumnezeul Cel Preaslăvit, Marie Preaslăvită; pentru aceasta te slă-vim pe tine.
Viaţa mea s-a umplut de lenevire şi de greşeli;
pentru aceea întoarce-mă către pocăinţă, Stăpână, mai înainte până nu ia sfârşit târgul vieţii.
Slavă ...
Strigat-am cu toată inima mea: miluieşte, Stăpâne, sufletul meu cel neîndreptat, care numai la Tine caută şi la mare mila Ta nădăjduieşte.
Şi acum ...
Marie Preacurată, ceea ce pe Cel fără de materie întru materia trupului L-ai născut, mă rog dă-mi mie să mă rup de împătimire şi de alipirea cea pământească şi materialnică.
Sedealna:
Pe Dumnezeu şi Domnul, Cel ce S-a întrupat dintru tine pentru noi cei stricaţi cu păcatele, pe Acesta roagă-L cu căldură, Cinstită, ca să ne miluiască pe noi şi să-şi întoarcă mânia şi urgia Lui de la cei ce cu credinţă cins-tesc şi binecuvintează neîncetat puterea şi stăpânirea ta.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cuptorul cel înfocat şi mânia cea tirănească nu i-a îngrozit pe tinerii cei binecredincioşi, pe cei ce cu în-drăzneală strigau: Bine cuvântat eşti Dumnezeul părin-ţilor noştri.
Ceea ce eşti îndreptarea căderii lui Adam, ridică-mă pe mine cel căzut în fundul răutăţii, cu rugăciunile tale, Fecioară, şi ale dumnezeieştilor apostoli.
Norule cu totul luminat, dintru tine ne-a strălucit nouă Soarele cel neînserat, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întunericul necunoştinţei, Născă-toare de Dumnezeu.
Slavă ...
Cu bunătatea Ta, Stăpâne, dă-mi iertare patimilor mele, a celor de voie şi a celor fără de voie, pentru rugă-ciunile celeia ce Te-a născut.
Şi acum ...
Cine din oameni va lăuda după vrednicie naşterea ta cea străină, Născătoare de Dumnezeu? Sau care din minţile cele nematerialnice o va tâlcui?
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Cela ce din Tatăl S-a născut ...
Întru lenevire săvârşindu-mi viaţa mea, eu ticălo-sul, şi apropiindu-mă de sfârşitul vieţii mele, strig ţie, Curată: Din laţul celor potrivnice răpeşte smeritul meu suflet.
Fiind eu încercat cumplit cu boli trupeşti şi ridicări asupră-mi de patimi şi cu dureri sufleteşti, dă-mi sănă-tate cu mijlocirea ta, Născătoare de Dumnezeu.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Să nu mustri cu mânia Ta pe robii Tăi, Hristoase Dumnezeule, nici cu urgia Ta să pedepseşti pe poporul Tău, Cela ce eşti fără de păcat; că pe ceea ce Te-a năs-cut pe Tine, o aducem Ţie solitoare, Stăpâne Milostive.
Şi acum ...
Cleşte serafimicesc şi foarfece te-a văzut Isaia, care ai purtat în sânurile tale pe Cărbunele Dumnezeieş-tii Fiinţei; întru Care arde, Fecioară, spinii greşelilor mele.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Pe Cela ce din Tatăl S-a născut mai înainte de veci,
Dumnezeu Cuvântul, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînăl-ţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe tine, Maica lui Dumnezeu şi Fecioară Curată şi mai slăvită decât heruvimii, întru glasuri de cântări te mărim.
Omoară-mi trupul şi înviază-mi sufletul, tu cea ne-ispitită de nuntă, ceea ce ai născut Viaţa cea ipostatică, Care ne înviază şi ne însufleţeşte pe noi.
Când sufletul meu se va despărţi de ticălosul meu trup, atunci mă izbăveşte, Mireasă a lui Dumnezeu, de tirania vrăjmaşilor celor nevăzuţi.
Slavă ...
Când vei şedea pe scaunul slavei, Hristoase, să judeci lumea pe care ai zidit-o, atunci şi pe mine, robul Tău, să mă numeri împreună cu cei aleşi ai Tăi.
Şi acum ...
Stăpână, întoarce-mi întru bucurie plângerea mea şi mă izbăveşte din robia celor ce-mi dau acum război şi mă învredniceşte luminii celei neînserate. Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu