SÂMBĂTĂ SEARA
Glas 5, Cântarea 1-a, Irmos:
Calul şi călăreţul în Marea Roşie i-a scufundat Hristos, Cel ce a sfărâmat războaiele cu braţ înalt, şi pe Israil l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare de biruinţă.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Ceea ce eşti uşa Luminii celei neapropiate, cu to-tul fără prihană, deschide sufletului meu uşile pocăinţei şi-i dă intrare în bucuria şi frumuseţea cea de acolo.
Avându-te pe tine, Născătoare de Dumnezeu, folo-sitoare nebiruită, şi zid nesurpat şi acoperământ nestri-cat, m-am izbăvit de şarpele cel amăgitor, Preacurată, care căuta de demult cumplit să mă înghită pe mine.
Slavă ...
Să nu mă dezgoleşti pe mine de dumnezeiescul tău acoperământ, nici să mă arăţi deşert de darul tău, Prea-curată Stăpână, nici să mă lepezi ruşinat, ci dă-mi mie mila ta.
Şi acum ...
Încetează durerea cea nesuferită a inimii mele ce-lei dosădite şi necăjite, Născătoare de Dumnezeu, şi-mi dăruieşte, Maica lui Dumnezeu, strălucirea mântuirii cea dumnezeiască şi izbăvire.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Cela ce cu porunca Ta ai înfipt pe nimic pământul şi ai ridicat neţinut pe cel îngreuiat, pe piatra cea ne-clătită a poruncilor Tale, Hristoase, întăreşte Biserica
Ta, Unule, Bunule şi Iubitorule de oameni.
Scăparea lumii tu eşti, Preacurată, şi oricine alear-gă la tine cu gând călduros se izbăveşte de nevoi. Pentru aceasta, pe mine, cela ce alerg la acoperământul tău, iz-băveşte-mă de toată mâhniciunea cea cumplită.
Ceea ce eşti singura sprijinitoare a tuturor pământe-nilor, tu mă sprijineşte după mare mila ta, Stăpâna lumii cea bună, şi mă păzeşte cu cercetarea cea dumnezeiască a puterii tale, căci ai putere nebiruită.
Slavă ...
Cu puterea ta mă apucă din mâna luptătorului şi din tirania lui, Stăpâna lumii cea bună, ca nu biruindu-mă să mă apuce şi să mă soarbă şi la pierderea muncii veşnice să mă ducă.
Şi acum ...
Cu frică şi cutremur căzând, strig către tine, Năs-cătoare de Dumnezeu: Tu îmi fii mie ajutătoare, Stăpâna lumii cea bună, în ceasul morţii, când voi da răspuns de cele ce am făcut în viaţă.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Dumnezeiasca Ta deşertare cunoscând-o Avacum, cu mai înainte vederea, Hristoase, cu frică a strigat Ţie: Spre mântuirea poporului Tău, ca să mântuieşti pe unşii Tăi ai venit.
Ceea ce covârşeşti pe toţi cei născuţi, ca ceea ce ai purtat în pântecele tău pe Stăpânul şi Dumnezeu, pe Cel ce este mai presus decât toţi oamenii, milostiveşte-te spre mine cel greşit.
Mişcările şi poftele trupului meu stinge-le cu plo-ile rugăciunilor tale, şi făclia sufletului meu cea stinsă o aprinde cu focul dragostei celei dumnezeieşti, Preacurată.
Slavă ...
Ceea ce eşti tăria celor neputincioşi, Fecioară cu totul fără prihană, nădejdea celor deznădăjduiţi şi mân-gâierea celor ce plâng, dă-mi plângere bine primită, prin care să aflu iertare.
Şi acum ...
Pe tine, Stăpână, zid şi întărire, şi folositoare ne-mincinoasă, pe tine turn nebiruit al credincioşilor, puru-rea agonisindu-te, mă nădăjduiesc spre tine a dobândi mântuire.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Cela ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, la Tine mânec şi Ţie strig: Luminează sufletul meu cel în-tunecat, Hristoase, ca un Milostiv.
Cine-mi va rupe mie zapisul greşelilor şi al păca-telor mele cele nemăsurate, Curată, de nu vei apuca tu înainte şi să-mi dai izbăvire?
Venit-am întru deznădăjduire din nedumerirea cea multă, socotind mulţimea răutăţilor mele, Fecioară; pen-tru aceasta strig către tine: Miluieşte-mă şi mă mântu-ieşte.
Slavă ...
Maica lui Dumnezeu cea fără stricăciune, a lui Dumnezeu Născătoare, a lui Dumnezeu Cel ce a săvârşit toate numai cu voia, izbăveşte-mă de pedeapsa cea veş-nică pe mine robul tău.
Şi acum ...
Având lauda cea luminată a fecioriei, ca o Maică a lui Dumnezeu, iarăşi te lauzi mai presus de toţi, Preacu-rată. Pentru aceasta, «bucură-te» al lui Gavriil ţie aducem.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Marea patimilor cea sălbăticită de viforul cel strică-tor de suflet, linişteşte-o, Stăpâne Hristoase, şi din strică-ciune mă scoate, ca un Milostiv.
Ceea ce ai născut Viaţa cea pururea fiitoare, Stă-până Curată, răpeşte-mă din moartea cea sufletească şi vieţii celei veşnice învredniceşte-mă.
Pe tine cea cu adevărat neasemănată întru frumu-seţe cu toţi cei născuţi, te rog Stăpână, Mireasă Dumne-zeiască, izbăveşte-mă de toată răutatea cea grozavă.
Slavă ...
Nu am sprijinitoare în lume afară de tine, ceea ce eşti bună; pentru aceasta cad către tine şi strig ţie: Nu te depărta de la robul tău, Preacurată.
Şi acum ...
Amăgitorul, făcătorul de rele, pururea tulbură min-tea mea cu desfătări; Stăpână, ajută-mi, răpindu-mă pe mine din vicleşugul acestuia.
Sedealna:
Maică Fecioară, ceea ce ai zămislit Lumina Ade-vărului şi ai născut pe Dumnezeu cu trup, străluceşte-mi lumina ta, mie celui ce mă aflu întru întunericul relelor; scoate-mă degrab dintru adâncimea deznădăjduirii şi în-tăreşte paşii sufletul meu pe piatra vieţuirii celei fără de greşeli; judecă pe diavolii care neîncetat mă necăjesc şi conteneşte degrab durerea inimii mele celei ticăloase, ce-ea ce eşti nădejdea marginilor, care dăruieşti lumii mila cea mare.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Domnul părinţilor Cel preaînălţat, văpaia a stins-o şi pe tineri i-a rourat, pe cei ce cântau cu un glas: Dum-nezeule, bine eşti cuvântat.
O, de Dumnezeu fericită, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, vindecă necazul sufletului meu şi dăruieş-te-mi liniştea mântuirii şi veselia vieţii.
Ceea ce eşti uşă neumblată, închide-mi uşile cuvin-telor deşertăciunii, prin care au intrat întru mine moartea şi pierzarea păcatului.
Slavă ...
Cel născut al Tău a izvorât râurile nestricăciunii; ci cu rugăciunile tale, găteşte-mi şi mie bogăţia şi curge-rea milostivirii Lui cea nemăsurată.
Şi acum ...
Izbăveşte-mă, Preacurată, de tot necazul, de asupre-lile vieţii, de supărări şi de nevoi, de boli şi de primejdii şi de clevetirea cea cumplită.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Ţie, Făcătorului a toate ...
Să te aflu pe tine, Curată, în ispite folositoare, în necazuri apărătoare, în nevoi ajutătoare, în primejdii li-man de mântuire şi în toată întristarea mângâiere.
Vezi credinţa mea, Fecioară Curată, vezi şi dorul meu pe care îl am către tine, vezi dragostea cea dumne-zeiască a sufletului meu, şi-mi dă mie înmulţit darul tău.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Ceea ce ai zămislit în pântece pe Lumina cea înţe-legătoare, luminează-mi ochii inimii mele, dezleagă-mi întunericul datoriilor mele şi negura patimilor o risipeşte.
Şi acum ...
Ceea ce ai născut Mântuirea cea mai presus de minte şi tuturor oamenilor ai dăruit mântuire, Fecioară, dă-mi şi mie dumnezeiasca mântuire, potolindu-mi ne-cazul cel din păcate.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Ţie, Făcătorului a toate, în cuptor, tinerii dans a toată lumea împreună cântau: Toate lucrurile, pe Dom-nul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Isaia dănţuieşte, Fecioara a avut în pântece şi a născut Fiu, pe Emanuil, pe Dumnezeu şi Omul; Răsări-tul este numele Lui; pe Carele mărindu-L, pe Fecioara o fericim.
Cu dureri multe fiind înconjurat, genunchii îmi plec către tine, Curată; cu faţa la pământ cad, ca un ticălos şi, lăcrimând, strig către tine, ceea ce eşti bună, cerând ca să mă izbăveşti de cei ce mă caută şi răsărit de mângâie-re să te arăţi mie.
Puterea deznădăjduirii cea dintru mine se întăreş-te. Din buze spurcate ce cântare este ţie? De la cei ce au inimă sângerată, ce primire? Ci minunează spre cei tică-loşi milele tale.
Slavă ...
Schimbatu-m-am de necazuri, negritu-mi-s-au min-tea şi ochii, dureri cumplite au înconjurat viaţa mea; pentru aceasta mă usucă îngrozirile cele de acolo, Cura-tă, de care izbăveşte-mă, durerile schimbându-mi.
Şi acum ...
Traiul vieţii mele cel scurt se cheltuieşte întru rău-
tăţi şi întru mulţimea necazurilor; pentru aceasta, Năs-cătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut Bucuria tuturor, pe acestea le uşurează cu rugăciunile tale cele binepri-mite. Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu