Canoanele Maicii Domnului - glas 4 - vineri

VINERI SEARA
Glas 4, Cântarea 1-a, Irmos:
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul, şi cuvânt voi grăi Împărătesei Maici, şi mă voi arăta lu-minat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Din tina patimilor, de întreitele valuri ale gânduri-lor, de săgeţile vicleanului şi de adăugirile potrivnicului, mântuieşte ticălosul meu suflet, Preacurată de Dumne-zeu Născătoare, şi mă răpeşte din focul cel veşnic.
Scoate-mă, Curată, din adâncul greşelilor şi mă povăţuieşte către lumina dumnezeieştilor porunci ale Mântuitorului Hristos şi Dumnezeu; străluceşte-mi mie raza cea mântuitoare a pocăinţei şi-mi dă viaţa cea veş-nică.
Slavă ...
Căzând în tina cea noroioasă a răutăţilor mele, mă înec foarte cu lucrurile cele viclene şi nu-mi este stator-nicie. Stăpână, Fecioară Maică, cu puterea ta scoate-mă, şi de focul cel veşnic şi de muncă izbăveşte-mă.
Şi acum ...
Pe moarte şi pe stricăciune tu le-ai pierdut, întru tot cântată Născătoare de Dumnezeu, născând pe Hris-tos, Izvorul nestricăciunii, înfrumuseţând cu nemurire şi cu dar firea omenească, ceea ce eşti prea nevinovată.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ca ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, pe cei ce au adunat ceată duhovnicească, întăreşte-i, pentru Dumnezeiască slava ta, cununilor slavei învredniceşte-i.
Ceea ce te-ai arătat Fecioară Curată, ia întunericul sufletului meu şi legăturile păcatelor le rupe, şi cu fo-losinţa ta, mă rog, mântuieşte-mă.
Inima mea, ceea ce se clăteşte de adausurile pati-milor, întăreşte-o întru preacurată frica lui Dumnezeu, cu bună îndurarea ta, Fecioară prea fără prihană.
Slavă ...
Deznădăjduindu-mă de tot felul de ajutor, către tine, preanevinovată, acoperământul şi păzitoarea cea puternică am alergat; nu mă lepăda dar de la dumneze-iescul tău acoperământ.
Şi acum ...
Ca o Împărăteasă împodobită cu lanţuri de aur, de-a dreapta Împăratului şi Dumnezeu, acum stai înainte, Stă-până, rugându-te pentru robii tăi.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Cela ce şade în slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor a venit Iisus, Cel mai presus de dumnezeire, prin palmă curată, şi a mântuit pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, puterii Tale.
Pe mine cel ce sunt ţinut de trândăvie şi cu negura patimilor cu totul întunecat şi de păcate robit, de Dum-nezeu fericită Doamnă, slobozeşte-mă, şi mă fă să fiu al Fiului tău şi Dumnezeului nostru.
Pe mine cel omorât cu răutatea vicleanului, ca ceea ce ai născut Viaţa, înviază-mă, ceea ce eşti cu totul
fără prihană, căci către tine am alergat, şi afundat fiind întru adâncul căderii, scoate-mă, ca o milostivă cu totul curată.
Slavă ...
În mormântul desfrânărilor mele celor netrebnice zac şi sunt ţinut de trândăvie şi lenevie; ci tu, ceea ce ai născut Învierea tuturor, înviază-mă şi mă mântuieşte, ca ceea ce eşti bună.
Şi acum ...
Pe tine, Fecioară Curată, de demult proorocul te-a numit Munte Dumnezeiesc şi sfinţit, peste tot umbrit cu fapte bune, din care S-a arătat Mântuitorul Cuvânt, spre zidirea şi luminarea sufletelor noastre.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască slava ta, că tu, Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeul Cel peste toate, şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, tuturor celor ce te laudă pe tine, pace dăruindu-le.
Povăţuieşte-mă, Stăpână, ca să se veselească sufle-tul meu cel smerit, să se teamă de Fiul tău şi să facă po-runcile Lui din inimă, cu rugăciunile tale, Preacurată, cu totul fără prihană.
Stăpână, ceea ce eşti bună, învredniceşte-mă ca să mă mărturisesc Izbăvitorului cu toată inima mea, gonind neştiinţa inimii mele, dimpreună şi a sufletului meu ce-lui pătimaş, ceea ce eşti cu totul fără de prihană.
Slavă ...
Preacurată, ceea ce eşti bună, păzeşte sufletul meu ca lumina ochiului, sub acoperământul aripilor tale, şi izbăveşte-l pe el de tirania duhurilor celor viclene şi de
muncă.
Şi acum ...
Arată-te, Preacurată, izbăvind de năvălirile patimi-lor şi de viclenii diavoli pe robul tău, cel ce te-a câştigat puternică apărătoare şi folositoare neruşinată.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Cugetătorilor de Dumnezeu, săvârşind acest praz-nic dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumne-zeu, veniţi să plesnim cu mâinile, slăvind pe Cel ce S-a născut dintr-însa.
Surpă, Stăpână, pe cei ce pururea mă luptă pe mi-ne şi risipeşte norul cugetelor celor viclene, fiind uşă a Soarelui dreptăţii, Maica lui Dumnezeu.
Străluceşte-mi mie raza pocăinţei, Stăpână, şi risi-peşte norul cugetelor mele celor rele, de care sunt tras cu amăgiri cumplite şi stricăciuni.
Slavă ...
Alină valul cel sălbăticit al patimilor mele şi vifo-rul cugetelor celor rele, ceea ce eşti tuturor tare folosi-toare şi acoperământ, cea cu totul fără prihană.
Şi acum ...
Înmulţitu-s-au greşelile sufletului meu mai mult decât nisipul mării şi ca o sarcină grea mă pun jos pe mine; ci tu, Fecioară, mai înainte de sfârşit, milostivin-du-te, mântuieşte-mă.
Sedealna:
Pe ceea ce este apărătoare caldă întru nevoi, şi aju-tătoarea noastră şi împăcătoarea către Dumnezeu, prin care din stricăciune ne-am izbăvit, pe Născătoarea de
Dumnezeu, credincioşii să o fericim.
Cântarea a 7-a, Irmos:
N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului, ci îngrozirea focului bărbăteşte căl-când-o, se bucurau cântând: Prealăudate, Dumnezeul pă-rinţilor şi Doamne, bine eşti cuvântat.
Pe tine, de Dumnezeu Născătoare, Curată, cu cre-dinţă te chem: Păzeşte inima mea cea smerită şi mă iz-băveşte de văpaia muncii şi de întunericul cel veşnic.
Rupe, Fecioară curată, cu suliţa Fiului tău, zapisul greşelilor mele şi mă izbăveşte, rogu-mă, de toată cuprin-derea în ceasul sfârşitului meu.
Slavă ...
Stinge, Fecioară Curată, cu pâraiele lacrimilor mele şi cu ploaia îndurărilor tale, cuptorul pe care mi l-au mijlocit mulţimea răutăţilor mele, prin lucrarea diavo-lească.
Şi acum ...
Izbăveşte-ne pe noi de ispitele ce vin asupra noas-tră şi de toată munca, singura care eşti Maica Cuvântu-lui, Pururea Fecioară, pe cei ce te cântă pe tine întru adevăr întru toţi vecii.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe tinerii cei binecredincioşi ...
Vindecă sufletul meu cel ce boleşte şi mintea mea cea întunecată lumineaz-o şi din foc şi din muncile cele negrăite şi veşnice mă răpeşte, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Mireasă a lui Dumnezeu.
Plecându-mă patimilor celor necuvântătoare, m-
am pogorât întru adâncul pieirii şi singur m-am făcut ardere văpăii, din care izbăveşte-mă, de Dumnezeu Năs-cătoare Fecioară, pe mine robul tău.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Ceea ce ai născut pe Noianul milostivirii, pe Iz-băvitorul şi Domnul, usucă noianul răutăţilor mele şi le-găturile păcatelor mele mai înainte de sfârşit dezleagă-le, ceea ce ai născut pe Mântuitorul tuturor.
Şi acum ...
Domnul, Cel ce domneşte făptura, Cel ce S-a în-trupat din pântecele tău, pe tine, Fecioară, te-a arătat Doamnă tuturor celor văzute şi celor nevăzute, proslă-vindu-te ca pe o Maică a Sa fără prihană.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, Naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind în-chipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea a ridicat să-Ţi cânte Ţie: Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînăl-ţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Tot neamul pământesc să sălteze cu Duhul, fiind luminat, şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumne-zeu, Curată, Pururea Fecioară.
Inima mea neroditoare fiind de dumnezeieştile fap-te bune, Preacurată, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, arat-o aducătoare de roadă, ceea ce te-ai născut din cea stearpă, cu voia Aceluia ce toate le preface, ca să te laud pe tine, cea întru tot cântată.
Cu lumina ta străluceşte-mă, ceea ce eşti cu totul fără prihană, care ai născut Lumina cea neapropiată; alungă norii patimilor mele şi din întunericul cel nelu-minos răpeşte-mă şi Luminii celei dumnezeieşti mă în-vredniceşte, ca să te cânt pe tine Maică Fecioară.
Slavă ...
Cu stropirea îndurărilor tale, Curată, spală putre-junea inimii mele şi mă învredniceşte ca să vărs pururea pâraie de lacrimi, ca să înceteze râurile patimilor şi să mă izbăvească de munci.
Şi acum ...
Ceea ce eşti iubitoare de bine, Născătoare de Dum-nezeu, care ai născut pe Iubitorul de bine, Dumnezeu, de dragostea trupească cea vicleană, acum îngrab mă slobo-zeşte pe mine, Stăpână, şi mă fă să fiu rob dumnezeieştii voi, pe mine cel ce pier cu lenevirea. Amin!