LUNI SEARA
Glas 5, Cântarea 1-a, Irmos:
Pământul peste care niciodată n-a răsărit nici l-a văzut soarele, adâncul pe care nu l-a văzut gol lăţimea cerului, Israil l-a trecut, Doamne, neudat, şi l-ai dus pe el în muntele sfinţeniei Tale; pe cel ce lăuda şi cânta cântare de biruinţă.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Stăpână, Fecioară Curată, izbăveşte-mă de obice-iul cel rău şi mă întăreşte pe piatra poruncilor, pe mine cel răsturnat de meşteşugirile vechiului împiedicător, şi mă învredniceşte ca bine să plac lui Hristos, lăudându-L şi cântându-I cântare de biruinţă.
Mântuitorul meu, Hristoase, Cela ce pentru mine, ca mine, pentru negrăita milostivire, ai primit a Te naşte din Fecioară Maică, pentru rugăciunile ei miluieşte-mă şi mă mântuieşte.
Slavă ...
Pe mine cel împilat în pământ de lanţul cel cu greu de purtat al greşelilor mele, Stăpâne, şi de jugul păcatu-lui obosit, cu rugăciunile Maicii Tale, uşurează-mă şi mă mântuieşte.
Şi acum ...
Pe inima mea cea întinată cu gânduri spurcate şi cu porniri pătimaşe, tu cea Curată şi sfinţită şi cu totul neîntinată, sfinţeşte-o, curăţeşte-o, spal-o, Stăpână.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Inima mea cea clătită de valurile vieţii întăreşte-o, Doamne, îndreptând-o la limanul cel lin, ca un Dumne-zeu.
Fecioară, ceea ce eşti uşa Luminii, deschide-mi mie acum uşile pocăinţei, iar intrările patimilor dinspre smeritul meu suflet, închide-le.
Izvoare de lacrimi dă ochilor mei, Preaneîntinată, ca să plâng, eu ticălosul, pentru mulţimea păcatelor mele.
Slavă ...
Miluieşte ticălosul meu suflet cel lipsit şi care scapă la mila Ta, Stăpâne, cu rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine.
Şi acum ...
Când de legătura trupului sufletul cu sila se va despărţi, cu porunca lui Dumnezeu, Cela ce împreună le-a legat, atunci, Fecioară, să-mi stai de faţă ajutătoare.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-am, Doamne, auzul Tău şi m-am temut, în-ţeles-am iconomia Ta şi Te-am proslăvit, Unule Iubito-rule de oameni.
Ce răspuns, care ajutor voi afla, eu ticălosul, în ceasul cercării, când voi sta înaintea Judecătorului? Atunci, Fecioară, cu rugăciunile tale mântuieşte-mă.
Ca ceea ce ai izvorât Izvorul cel neîmpuţinat al îndurărilor, pe inima mea cea secetoasă şi uscată, cea cu totul fără prihană, adapă-o cu lacrimile, ca şi cu nişte ape.
Slavă ...
Vremea cea de acum este a pocăinţei şi a lucrării faptelor bune, iar ceea ce va să fie a răsplătirilor, şi a darurilor şi a muncilor; izbăveşte-mă de cele mai de pe urmă, Stăpână.
Şi acum ...
Pe mine cel zdrobit ca vasul cel de lut al olarului, Curată, ca ceea ce ai născut pe Ziditorul şi Făcătorul oa-menilor, înnoieşte-mă, de-a doua oară zideşte-mă şi mă mântuieşte.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Ticălosul meu suflet, cela ce se luptă cu noaptea întunericului patimilor, întâmpinându-l, miluieşte-l, şi străluceşte întru mine, soare înţelegător, razele cele ca ziua de luminoase, ca să-mi despartă noaptea de lumină.
Dă-mi mie, Născătoare de Dumnezeu, lacrimă cu-răţitoare şi de gheena stingătoare şi a datoriilor mele dez-legătoare.
Suflete al meu mult păcătoase, tânguieşte-te şi mai înainte de sfârşit plânge-te pe sineţi, căzând la Maica lui Dumnezeu, ca să afli mângâiere.
Slavă ...
Mântuitorul meu, Cel ce din fire eşti bun şi iubitor de oameni, mântuieşte-mă pe mine desfrânatul, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.
Şi acum ...
Ceea ce fără ardere ai născut Focul Dumnezeirii, să nu mă laşi pe mine să mă fac materie de ars a focului.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Precum ai izbăvit, Doamne, pe proorocul din fiară,
şi pe mine scoate-mă din adâncul necuratelor patimi, ro-gu-mă, ca să adaug a privi la Biserica Ta cea sfântă.
În ceasul cercării celei înfricoşate şi al răsplătirii, întru care voi fi judecat, eu cel însumi osândit, păzeş-te-mă, Fecioară, neosândit.
Ploaia milei tale şi izvorul iubirii tale de oameni şi picătura cea răcoritoare a milostivirii tale, Prealăudată, picură-o peste mine şi mă mântuieşte.
Slavă ...
Curăţeşte-mă, Iubitorule de oameni, pentru rugă-ciunile celeia ce întru curăţie Te-a născut pe Tine, şi iz-băveşte pe robul Tău de tot necazul şi slavei celei veşni-ce mă învredniceşte.
Şi acum ...
Înconjuratu-m-a adâncul greşelilor şi mă trage în adâncul deznădăjduirii, Curată; ci mă rog, scoate-mă din iadul cel mai de jos, pe mine cel ce te slăvesc pe tine.
Sedealna:
Pentru ce, suflete al meu ticăloase, trândăvindu-te, ai uitat pe Stăpânul Cel ce te miluieşte şi, defăimând po-runcile Lui, îţi petreci viaţa ta în desfrânare şi în vătă-mare de minte? Depărtează-te de la răutate şi strigă că-tre Născătoare de Dumnezeu: Miluieşte sufletul meu cel deznădăjduit.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Rugăciunea tinerilor stingătoare de foc s-a arătat, răcorind cuptorul, şi propovăduitoare a minunii, neaprin-zând, nici arzând pe cuvântătorii de laudă ai Dumneze-ului părinţilor noştri.
Preacurată Fecioară, mă tânguiesc şi plâng cu a-
mar, că din obişnuinţa mea cea rea, vrând şi nevrând, păcătuiesc eu ticălosul.
După naştere ai rămas curată, ca şi mai înainte de naştere, că Dumnezeu era Cel ce S-a născut dintru tine, ca să îndumnezeiască pe oameni.
Slavă ...
De multe îndurări fiind înduplecat, Ziditorul meu, pentru rugăciunile Maicii Tale, dăruieşte-mi mie iertare.
Şi acum ...
Durerile patimilor mele cele sufleteşti, Născătoare de Dumnezeu, cu doctoriile solirilor tale acum le tămă-duieşte.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Adunarea îngerilor, soborul ...
Curată, înfricoşata şi groaznica judecată a Fiului tău, şi divanul cel neapropiat şi nesuferit în minte luân-du-l, cu plângere şi cu durere scap la tine, Maica Jude-cătorului meu.
O, cum vei suferi, suflete al meu, despărţirea de Hristos, cea prea amară! De Născătoarea de Dumnezeu şi de toţi sfinţii răzleţirea! Şi cum din cămară vei fi le-pădat, tânguindu-te ca fecioarele cele nebune!
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Hristoase, pentru rugăciunile Maicii Tale, rându-ieşte pe robii Tăi în sânul lui Avraam, unde este viersu-irea cea veselitoare şi glasul bucuriei, unde este sunetul cel prea dulce şi bucuria celor ce prăznuiesc luminat.
Şi acum ...
Fecioară, ceea ce eşti pricina bucuriei şi pierzarea
blestemului celui de demult, dă-mi mie plâns de bucurie şi umilinţă veselitoare, prin care să dobândesc bucuria şi veselia cea din rai.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Adunarea îngerilor, soborul oamenilor, pe Împăra-tul şi Ziditorul a toate, lăudaţi-L preoţi, leviţi bine-L cu-vântaţi, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pentru că ţi-a făcut măriri Cel puternic, arătându-te pe tine după naştere Fecioară curată, ca ceea ce fără de sămânţă ai născut pe Făcătorul tău; pentru aceea, Născă-toare de Dumnezeu, te mărim.
Suflete, spală-ţi faţa ta cu lacrimi şi cu curgeri de umilinţă, ca să te arăţi Mirelui Hristos prea frumos şi prea veselitor, căzând la Preacurată Maica Lui.
Pământul cel nesemănat, nearat, nelucrat, ca o hol-dă de grâu roditoare şi ca o ţarină mult roditoare, pe Hristos, Dumnezeiescul Spic L-a odrăslit cea Preacurată.
Slavă ...
Toată deznădejdea sufletului meu o arunc întru no-ianul cel nemărginit al bunătăţii Tale, Hristoase al meu; pentru aceea mântuieşte-mă cu solirile Maicii Tale.
Şi acum ...
Laudă potrivită slavei tale, Stăpână, nici gura cea cu foc suflătoare, nici limba cea cu foc grăitoare a înge-rilor celor cu chip de foc, a împleti nu poate. Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu