DUMINICĂ SEARA
Glas 5, Cântarea 1-a, Irmos:
Să cântăm Domnului, Celui ce a făcut minuni mi-nunate în Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a proslă-vit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Cu gura şi cu limba, şi cu gândul şi cu sufletul, şi cu toată inima şi cu toată mintea mea, te propovăduiesc pe tine, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu şi Fecioară fără prihană.
Trupul şi sufletul avându-le curăţite, Fecioară, te-ai învrednicit cu sfinţenie a primi pe Preasfântul Dumne-zeu, cu venirea Duhului şi cu buna voinţă a Tatălui.
Slavă ...
Cu totul sunt prihănit cu greşelile, eu cumplitul, şi judecăţii fiind vinovat, mă rog ţie, Fecioară fără priha-nă: Cu rugăciunile tale, învredniceşte-mă dumnezeieştii mântuiri.
Şi acum ...
Cu totul fiind dezgolit de lucruri bune, m-am îm-brăcat cu îmbrăcămintea răutăţii şi a desfrânării, de care dezbracă-mă, Născătoare de Dumnezeu, şi îmbracă-mă cu milostivirea ta.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Dumnezeu a împărăţit peste limbi; Dumnezeu şade pe scaunul cel sfânt al Său şi să-I cântăm Lui cu înţele-
gere, ca Împăratului şi Dumnezeu.
Mare şi nemângâiată este zdrobirea, o, Preasfântă Stăpână; strâmtorarea nepovestită, necazul şi nevoia în-fricoşate, când sufletul se desparte cu nemilostivire şi silă de unirea trupului.
Cu cutremur stând înainte cetele cele fără de mate-rie, şezând Hristos, Judecătorul cel înfricoşat, pe scaun preaînălţat şi groaznic, şi râu de foc cu urlet în jos tră-gându-se, cine nu se va spăimânta şi nu se va înfricoşa, Preasfântă Stăpână!
Slavă ...
Suspin şi mă sfărâm cu tânguiri şi cu plângeri şi cu sabia întristării cu totul mă pătrund; plâng şi lăcrimez şi mă tânguiesc, când văpaia gheenei în inima mea o închi-puiesc; de a căreia cercare, o, de aş scăpa, Stăpână!
Şi acum ...
Frumoasă te-ai făcut cu podoaba faptelor bune şi cu sufletul şi cu trupul, Născătoare de Dumnezeu; pen-tru aceea ai născut pe Fiul Cel frumos, mai mult decât toţi fiii oamenilor, Care cu flori minunat a înfrumuseţat pământul.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Lucrurile iconomiei Tale, Doamne, au spăimântat pe proorocul Avacum, că ai ieşit spre mântuirea popo-rului Tău; ca să mântuieşti pe unşii Tăi ai venit.
Miluieşte, îndură-te şi fă milă cu prea ticălosul meu suflet, ceea ce ai născut pe Dumnezeul milei, pe Izvorul milosteniei şi pe Adâncul dumnezeieştii îndurări.
Văzându-mă cu ochiul tău cel milostiv, milostiveş-te-te şi dăruieşte-mi curăţire de păcatele mele; că tu, pe
Curăţitorul sufletelor, pe Stăpânul cel milostiv, L-ai năs-cut.
Slavă ...
Necunoscând împreunare de bărbat, ca o Curată, ai născut pe Hristos cel Curat, Fecioară, cu Care, prin ru-găciunea ta cea bine primită, cu milostivire mă împacă.
Şi acum ...
Zdrobeşte, Preacurată, dinţii aspidelor celor pier-zătoare de suflet, şi ai şerpilor, cei ascuţiţi spre moarte şi zdrumică măselele leilor celor ce caută de tot să mă mănânce.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Hristoase Dumnezeule, Lumina cea adevărată, de noapte mânecă către Tine duhul meu; arată spre mine Faţa Ta.
Învaţă-mă, Stăpână, a plânge şi a lăcrima, a mă tân-gui şi a suspina din inimă şi de plângerile cele nefolosi-toare şi de mângâieri lipsite izbăveşte-mă.
Râul cel ce clocoteşte, care arde cu foc, să te înţe-lepţească pe tine, suflete, şi scrâşnirea dinţilor să te în-fricoşeze şi fundul iadului cel nestrălucit să te oprească de la răutăţi, căzând cu lacrimi de pocăinţă la Născătoa-rea de Dumnezeu.
Slavă ...
Hristos S-a făgăduit, suflete, să vină împreună cu Tatăl întru tine să petreacă şi să Se sălăşluiască; deci, îndreptează-te şi găteşte vrednică sălăşluire Acestora, prin solirile Născătoarei de Dumnezeu.
Şi acum ...
Din mâhnirea cea multă am venit întru deznădăj-
duire, înţelegându-mi mulţimile cele nemăsurate ale pă-catelor mele. Stăpâna lumii, ajută-mi mie.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Din chit pe proorocul l-ai izbăvit, iar pe mine din-tru adâncul păcatelor scoate-mă, Doamne, şi mă mântu-ieşte.
În vremea cercetării celei înfricoşate şi dureroase, să nu mă părăseşti, lăsându-mă neocrotit, ci, cu rugăciu-nile tale, mântuieşte-mă, Stăpână.
Cu suspinuri şi cu lacrimi cad la tine, strigând cu dinadinsul: Preasfântă Stăpână, ajută-mi mie, ca să nu mă apuce pieirea cea desăvârşită.
Slavă ...
Cu fapte nelegiuite mi-am pângărit trupul şi su-fletul, şi tuturor m-am arătat îngreţoşat; Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine cel ticălos.
Şi acum ...
Ca ceea ce eşti ajutătoarea nebiruită a creştinilor, şi nădejde, şi acoperământ, şi sprijin şi scăpare, acope-ră-mă pe mine cel ce scap la tine.
Sedealna:
Gavriil ţie, Curată, pe «bucură-te» cel ceresc pe pământ ţi-a adus, că pe Făcătorul îngerilor întru tine întrupat văzându-L, cântarea cea de bucurie a cântat ţie, Preacinstită, printr-însa pe oameni învăţându-i cum că tu singură te-ai arătat pricina bucuriei tuturor oamenilor.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Bine eşti cuvântat, Dumnezeule, Cel ce vezi adân-curile şi şezi pe scaunul slavei; Cel lăudat şi preaslăvit.
Stăpână, în ceasul judecăţii să te aflu pe tine tare ajutătoare, solitoare bine primită şi gata sprijinitoare, iz-băvindu-mă de munci.
Curgeri de lacrimi plouă-mi mie, pentru lăsarea greşelilor, izvorule al Apei celei vii, norule de Dumne-zeu rourate şi fântână a nemuririi, ceea ce nedeşertat te deşertezi.
Slavă ...
Domnul tuturor, Cel mai presus de nemărginire puternic, zi de cercare şi judecată a hotărât, întru care va judeca pe toate; pocăieşte-te, suflete al meu, alergând la Stăpâna cea fără prihană.
Şi acum ...
Ceea ce ai născut pe Cel Preaînalt, Carele acoperă cu ape cele mai deasupra, dă-mi mie, Stăpână, ca totdea-una să izvorăsc necontenite pâraie de lacrimi fierbinţi.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Făcătorul a toată zidirea ...
Cugetând, Curată, la ceasul cel groaznic şi la ziua cea înfricoşată a judecăţii, mă umplu de groază şi de în-tunecare, şi mi se întunecă duhul mai înainte de vremea aceea.
Înalţ glasul şi cu plângere strig ţie: Adapă-mă, Cu-rată, cu vinul umilinţei, satură-mă aici cu pâinea lacri-milor, ca nu acolo să flămânzesc şi să însetez.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Dă-mi lacrimi, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ca să-mi spăl întinăciunea şi toate pângăririle cele cum-plite ale greşelilor mele şi să fac milostiv pe Stăpânul
cel îndurat.
Şi acum ...
O, Părtinitoarea cea tare a creştinilor! O, mântui-rea tuturor celor ce aleargă la tine! Tu pe mine, şi viu fiind, păzeşte-mă, Născătoare de Dumnezeu, iar după sfârşit odihnă îmi dăruieşte.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Pe Făcătorul a toată zidirea, de Care se înspăimân-tă îngerii, lăudaţi-L popoare şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe tine cea fericită între femei şi binecuvântată de Dumnezeu, neamul omenesc cu cântări te mărim.
Curată, Cinstită, de Dumnezeu Născătoare, arhan-ghelii, stăpâniile, scaunele, heruvimii, puterile, serafi-mii, îngerii cei luminaţi, începătoriile şi domniile, gân-ditor slujesc cu cutremur Fiului tău, Preafericită.
Ceea ce ai născut pe Judecătorul tuturor şi Dumne-zeu, să nu mă laşi să mă taie în două, pe mine făţarnicul, ci izbăveşte-mă de toată făţărnicia şi răzvrătirea cea vicleană şi arată-mă neosândit la judecată.
Slavă ...
Cu totul m-am dăruit ţie, Fecioară; caută spre mine păcătosul, miluieşte-mă şi îndură-te de robul tău, care iubeşte din suflet sfântul şi dumnezeiescul tău nume.
Şi acum ...
Cu mintea cad la tine, cea cu totul fără prihană, eu cel spurcat, şi cu cutremur mă apuc de preacuratele tale picioare, plecându-mi genunchii sufletului şi strigând:
Stăpână, Stăpână, miluieşte-mă pe mine cel osândit. Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu