Canoanele Maicii Domnului - glas 7 - miercuri

MIERCURI SEARA
Glas 7, Cântarea 1-a, Irmos:
Celui ce a făcut zid în curgerea Mării Roşii şi l-a dat lui Israil, şi a acoperit întru adânc pe Faraon cu toată oastea, să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi.
Cort cinstit al Stăpânului te-ai arătat, de Dumnezeu dăruită, care ai cinstit firea strămoşului; pentru aceasta te rog pe tine, Curată: De toată necinstirea patimilor iz-băveşte-mă.
Învredniceşte mintea mea cea netrebnică şi întina-tă, să se înalţe mai presus de materia cea lumească şi pă-mântească şi întăreşte-o, Fecioară, să trăiască viaţa înge-rilor celor fără materie.
Slavă ...
Înlăuntru având sădit pe a milui şi a mântui, milu-ieşte-mă, Doamnă, şi mă mântuieşte pe mine desfrâna-tul, ca să propovăduiesc tuturor mila ta cea covârşitoare spre mine.
Şi acum ...
Uşă pecetluită şi grădină încuiată şi munte cu totul umbrit, rai nejefuit, care ai adus pe Hristos, Pomul vieţii celei de-a pururea vecuitoare, te cunoaştem Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Peste ape întemeind pământul, Cuvinte, Hristoase Dumnezeule, şi pe inimile noastre le întăreşte, ca să Te laude pe Tine.
Dă robilor tăi, Curată, cererile cele mântuitoare în această dumnezeiască Biserică a ta, întru care ai arătat izvorul minunilor, care de-a pururea izvorăşte prin dum-nezeiasca ta venire de faţă, şi de judecata cea veşnică izbăveşte-i.
Curată, ceea ce ai născut pe Hristos, Adâncul mi-lei, mai presus de pricină şi de cuvânt, pe Dătătorul tu-turor bunătăţilor. Pentru aceea, această casă dumneze-iască a ta ai arătat-o cu adevărat, prin dumnezeiască um-brirea ta, curăţitoare de patimile cele de tot felul.
Slavă ...
Învredniceşte-mă, Dumnezeule, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, a mă pocăi desăvârşit, şi din inimă să suspin, şi să plâng totdeauna cu tot sufletul şi să mă căiesc cu tot gândul pentru acelea care le-am pă-cătuit cu cunoştinţă şi cu necunoştinţă, scârbindu-Te pe Tine cel Milostiv.
Şi acum ...
Ceea ce eşti sicriu înţelegător, care ai născut lumii cu adevărat Mana cea nestricăcioasă, vino de faţă în mijlocul nostru, Fecioară, şi ne satură de Pâinea cea tai-nică, pe noi care cu dragoste şi cu credinţă şi cu adevă-rat te fericim pe tine.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-am auzul Tău, Doamne, că Te-ai văzut pe pământ, ca să ne mântuieşti pe noi; pentru aceea strigăm:
Slavă puterii Tale, Doamne.
Căzând în patimi trupeşti urâte şi în multe întină-ciuni sufleteşti, mă chinuiesc fiind rănit cu îndoite să-geţi; pentru aceasta te rog pe tine, Curată: Vindecă-mă, ca o Atotputernică.
Uşă a lui Dumnezeu mai înainte te-a văzut proo-rocul, Fecioară Preacurată, prin Care Însuşi a trecut pre-cum ştie; pentru aceasta te rog pe tine: Deschide-mi mie uşile pocăinţei.
Slavă ...
De mâncarea cea vătămătoare şi de stricăciune fă-cătoare, împărtăşindu-se de demult Adam în Eden, toţi ne-am surghiunit cu amar din desfătare, Preamilostive, întru care iarăşi ne-ai băgat pe noi prin mijlocirile Mai-cii Tale.
Şi acum ...
Domnul S-a întrupat din sângiurile tale cele cura-te, şi tuturor oamenilor le dăruieşte pocăinţă adevărată, cu mijlocirile tale, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Roua cea de la Tine, Hristoase Dumnezeule, vin-decare s-a arătat nouă credincioşilor; iar pământul, celor ce cu necredinţă petrec, cădere vesteşte; pentru aceea, de noapte mânecând, cântare Ţie aducem.
Totdeauna păcătuind, Curată, şi cufundată în pa-timi pe ştiinţa mea aducând-o, eu ticălosul m-am deznă-dăjduit; ci tu mă miluieşte, cea cu totul fără prihană.
Îngreuiaţi fiind cu somnul păcatului, Curată, însă pe noi cei ce priveghem în preacinstită Casa ta, cu dum-nezeiască şi trează solirea ta, miluieşte-ne Mireasă a lui Dumnezeu.
Slavă …
Maică Fecioară Curată, lauda solirilor tale este preaînaltă pretutindeni, prin care şi acum izbăveşte-mă din toate felurile de înconjurări ale vieţii acesteia.
Şi acum …
Bolnăvindu-mă foarte şi cu amândouă cumplit ne-căjindu-mă, Curată, mă rog să primesc de la tine sănăta-te sufletului şi trupului, cu rugăciunile tale.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Strigat-am către Tine, Doamne, când m-am necăjit şi ai scos [din stricăciune] viaţa mea, mult Milostive.
De fiara mării, adică de chitul cel din mare, înghi-ţit fiind, după ce m-am înecat din nebunia mea, întru adânc m-am pogorât; ci dintru adânc şi de la fiară izbă-veşte-mă, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Cel Atotpu-ternic.
După naştere te-ai arătat precum şi mai înainte de naştere erai, Fecioară nenuntită, Maică a lui Dumnezeu, nevătămându-se cu nimic curăţia ta; că deşi naşterea a fost mai presus de fire, dar fecioria după fire a rămas.
Slavă ...
Rob lenevos fiind eu, talantul cel dat mie spre lu-crare l-am îngropat şi mă tem de înfricoşată venirea Ta, Mântuitorul meu, că n-am ce să răspund când vei cere de la mine neguţătoria lui; ci numai pentru rugăciunile Maicii Tale, mântuieşte-mă.
Şi acum ...
Gură ritoricească nu poate tâlcui cu cuvinte mi-nunea Naşterii tale, de Dumnezeu Născătoare, că pe Cel neajuns puterilor celor de sus singură, negrăit zămislin-
du-L, L-ai născut din Duhul Sfânt, Preacurată.
Sedealna:
Preasfântă, uşa lui Dumnezeu, izbăveşte-mă din porţile iadului şi-mi arată calea pocăinţei, prin care să aflu uşa ce duce la viaţă. Povăţuitoarea celor rătăciţi, pă-zeşte neamul oamenilor celor credincioşi şi mântuieşte sufletele noastre.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cela ce prin înger pe tineri în cuptor i-ai mântuit şi văpaia în rouă ai prefăcut; bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
O, taină înfricoşată şi străină! O, auzire prea nouă! Că Dumnezeu Fiu al femeii S-a făcut, cu lucrul, nu cu chipul, ca pe mine fiu al lui Dumnezeu cu punere să mă facă.
Tu singură eşti ridicarea celor căzuţi şi îndreptarea celor ce greşesc; tu te-ai arătat povăţuitoarea celor orbi, mila celor săraci, bucuria celor sănătoşi şi vindecarea celor bolnavi.
Slavă ...
Cu ploile lacrimilor adapă, Fecioară, inima mea cea înţelenită şi îmbată brazdele sufletului meu cu umi-linţa, roadele faptelor celor bune înmulţindu-le.
Şi acum ...
Cine va putea să povestească cu dumnezeiască cu-viinţă măririle tale? Şi puterile tale cine le va grăi? Au-zite va face laudele tale, Maică neispitită de nuntă.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Ziditorul a toate ...
Ceea ce eşti nestricată, care pe Dumnezeu L-ai ză-mislit fără stricăciune, pe Izvorul nestricăciunii, mintea mea cea stricată cu păcatele fă-o nestricăcioasă şi cuge-tele cele făcătoare de stricăciune şi întinate goneşte-le din ea.
Pe tine, Biserica cea însufleţită şi casă preasfântă, pe care a zidit-o Înţelepciunea lui Dumnezeu şi S-a să-lăşluit întru dânsa, mai presus de minte şi de cuvânt, te rog, Curată, arată mintea mea casă a Sfântului Duh.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Dumnezeu Cuvântul, Cel singur fără de început şi Care din Tatăl Cel fără de început fără de ani S-a născut, cu trup, sub ani, din tine cea Curată, ceea ce eşti una binecuvântată şi cu dar dăruită, S-a născut.
Şi acum ...
Biserică împodobită cu multe feluri de fapte bune şi strălucită a Celui Preaînalt, cunoscându-te pe tine, Preasfântă Fecioară, te lăudăm cu dreaptă credinţă şi te preaînălţăm întru toţi vecii.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe Ziditorul a toate şi Mântuitorul sufletelor noas-tre, lăudaţi-L popoare pe Hristos Dumnezeul nostru şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Maică a lui Dumnezeu şi Fecioară, care ai născut şi iarăşi fecioară ai rămas; nu este lucru al firii, ci al po-gorârii lui Dumnezeu. Pentru aceasta pe tine, ca pe ceea ce numai tu singură te-ai învrednicit dumnezeieştilor minuni, pururea te mărim.
A lăuda cu cântări Naşterea ta şi a tâlcui chipul ei
şi îngerilor şi oamenilor este cu neputinţă, Maică nestri-cată, Mireasă nenuntită, cea între femei cu dar dăruită, pururea Fecioară.
Toată nădejdea mântuirii mele întru tine o pun, cu credinţă neîndoită şi cu dorire înfocată, Preacurată, mân-tuieşte-mă pe mine cel ce scap la tine, ceea ce singură eşti nădejdea mea cea tare şi scăparea mea cea prea ne-zdrobită.
Slavă ...
Mântuitorule, lacrimile mele pâine să mi se facă mie şi ziua şi noaptea, ca să plâng şi să-mi spăl întină-ciunea cea cu greu de spălat cu care din nebunia mea s-a mânjit inima mea, şi mai mult decât zăpada să mă al-besc, mărindu-Te pe Tine şi pe ceea ce Te-a născut.
Şi acum ...
Stăpână, cu adevărat şi chiar pe Dumnezeu singură născându-L, cu adevărat şi chiar şi de Dumnezeu Năs-cătoare te-ai numit, cu chemare dumnezeiască potrivit naşterii, îmbogăţindu-te după cuviinţă cu dumnezeiască numire.Amin!