MARȚI SEARA
Glas 7, Cântarea 1-a, Irmos:
Lui Dumnezeu Celui ce a ajutat lui Moisi în Marea Roşie, cântare de biruinţă să-I cântăm, că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi.
Mai înainte văzând, Stăpână, că sfârşitul vieţii mele soseşte, strig: Tu îmi dă mie curăţire de greşeli, Mireasă a lui Dumnezeu.
La noianul bunătăţii tale am alergat, strigând: Năs-cătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti bună, izbăveşte-mă de toată munca.
Slavă ...
Cu veselie, cântarea lui Gavriil cânt ţie, Curată: Bucură-te, nădejdea tuturor; bucură-te, preaneîntinată Mireasă a lui Dumnezeu.
Şi acum ...
Stăpână, primeşte-ne pe noi cei ce alergăm la tine cu credinţă şi ne dăruieşte izbăvire de ispite şi de pri-mejdii.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Întăritu-s-a, prin credinţă Biserica lui Hristos, pen-tru că neîncetat cu laude strigă, cântând: Sfânt eşti Doamne şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut Pâinea cea cerească, Care hrăneşte inimile tuturor credincioşi-lor, satură sufletul meu cel flămând şi ticălos.
Omorât fiind, Fecioară, cu lucrările sufletului acum petrec nelucrător, ca un mort fără de suflare; ci învia-ză-mă, ceea ce ai născut Viaţa cea ipostatică.
Slavă ...
Inima mea cea întinată şi mintea mea ce înnoroită, tu, ca o Curată Mireasă şi neîntinată Fecioară, curăţeş-te-o, Stăpână, ca o Maică a Împăratului a toate.
Şi acum ...
Haină întinată şi înnegrită purtând, din dumneze-iasca cămară voi fi aruncat; pentru aceea, Stăpână, lumi-nează-mi haina şi mă mântuieşte.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-am auzul Tău şi m-am temut, înţeles-am lu-crurile Tale şi m-am spăimântat, Doamne.
Înţelegând noianul cel nemărginit şi înfricoşat al răutăţilor mele, mă întunec la minte şi mă cutremur ca să nu mă acopere pe mine valul pieirii; ci, fii mie ocâr-muitoare, Născătoare de Dumnezeu, şi mă mântuieşte.
De păcatele cele nenumărate tras fiind, şi împo-vărat cu mulţime nemăsurată şi sarcini grele de răutăţi, te rog pe tine, Născătoare de Dumnezeu, dintru acestea să mă uşurezi şi să mă mântuieşti.
Slavă ...
Hristoase, cum voi sta înaintea înfricoşatului sca-un? Ce răspuns voi da pentru cele ce de voie am greşit? Ci, pentru Născătoarea de Dumnezeu, în dar mă milu-ieşte.
Şi acum ...
Din nesimţirea cea desăvârşită şi din orbirea cea multă, nu pot să cuget la ziua judecăţii şi să mă plâng pe
mine însumi mai înainte de sfârşit; Născătoare de Dum-nezeu, ajută-mi.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Doamne Dumnezeul meu, de noapte mânecând, mă rog Ţie: Dă-mi iertare greşelilor mele şi către lumina poruncilor Tale îndreaptă căile mele, rogu-mă.
De pornirea patimilor târându-mă, Stăpână, întru adâncul păcatelor şi în fundul relelor afundându-mă, din dedesubturi îmi întind mâinile către cer, strigând cu plângere, şi cu suspinuri, şi cu tânguiri şi cu lacrimi: Izbăveşte din adâncul apelor pe robul tău, Curată.
Stăpână, Fiul tău şi Dumnezeu, omorând moartea cu moarte, te-a arătat pe tine lumii izvor de nemurire. Deci, înviază mintea mea cea omorâtă şi izbăveşte-o de moartea cea sufletească, că tu ai născut Viaţa celor vii.
Slavă ...
La înfricoşatul Tău divan, Hristoase, când mii cu adevărat şi zeci de mii, mulţi vor sta Ţie înainte, cu sfială şi cu groază, Cela ce vei judeca pământul, atunci să nu mă ruşinezi pe mine cel ruşinat, ca, mântuindu-mă, pentru Născătoarea de Dumnezeu, să Te slăvesc pe Tine.
Şi acum ...
Curată, mă înfricoşez şi mă cutremur când iau în minte ziua venirii lui Hristos, întru care din cer va veni să judece pe oameni, osândit fiind mai înainte de jude-cată; pentru aceasta alerg la sprijinul tău cel fierbinte.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Dintru adânc ai scos pe proorocul Tău Iona, Doam-ne; şi pe mine cel ce strig, dintru adâncul nemăsuratelor
mele greşeli scoate-mă, Milostive, ca un Iubitor de oa-meni.
Izbăveşte-mă, Fecioară, de dulceţile cele vătămă-toare de suflet şi mă slobozeşte de poftele patimilor, şi mă întăreşte să poftesc fără saţiu bunătăţile cele stătă-toare.
Dăruieşte-mi mie, Fecioară, plâns făcător de bucu-rie; umilinţă, uşa mângâierii; întristare, maica bucuriei; necaz măsuratec, dătător de veselie.
Slavă ...
Precum a-i mântuit pe Iona din chitul mării, mân-tuieşte şi ticălosul meu suflet din chitul cel stricăcios de suflet, cu rugăciunile celeia ce curat Te-a născut pe Tine.
Şi acum ...
Dă-mi, Stăpână, răbdarea lui Lazăr, suspinul cel înfocat al vameşului, lacrimile desfrânatei şi mărturisi-rea cea fierbinte a lui Manase.
Sedealna:
Pe Hristos Dumnezeu, Cel ce S-a răstignit pentru noi şi a surpat stăpânirea morţii, roagă-L neîncetat, Năs-cătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să mântuiască sufle-tele noastre.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvân-tat în veci.
Bogatul cel nebun, care s-a aruncat în focul ghee-nei şi acum este lipsit de un deget udat şi de o picătură de apă curgătoare, să te înţelepţească pe tine suflete, şi cazi la Maica lui Dumnezeu, ca să nu pătimeşti şi tu cele asemenea.
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Ju-decătorul viilor şi al morţilor, în ziua judecăţii să mă arăţi pe mine neosândit şi să mă pui de-a dreapta Jude-cătorului, ca să aud şi eu glasul cel dumnezeiesc.
Slavă ...
Suferirea Ta cea nemăsurată, şi nemărginita înde-lunga-răbdare şi bogăţia bunătăţii, defăimându-le eu ne-priceputul, strig Ţie, Cuvinte: Cu rugăciunile celeia ce Te-a născut, mântuieşte-mă.
Şi acum ...
Prin legile cele de Maică, având către Dumnezeu îndrăzneală nemărginită, cu adevărat de Dumnezeu Năs-cătoare, pe cei ce nădăjduiesc întru tine, mântuieşte-i de primejdii şi în ziua Judecăţii de toată munca izbăveşte-i.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Împăratul slavei ...
Cu ochii minţii văzând pe Fiul tău şezând ca un Judecător pe scaun preaînfricoşat şi preaînalt şi prea-înălţat, suspin şi mă tânguiesc şi pe tine, Fecioară, te chem în ajutor.
Toată inima să înflorească ca un crin, că Maica lui Dumnezeu şi Fecioara stă de faţă la cei ce cântă în dum-nezeiasca ei Biserică şi ne dă nouă dezlegare bolilor şi iertare greşelilor.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Multe lăcaşuri şi corturi ale celor ce se mântuiesc sunt în casa Părintelui Tău, Cel fără de început, precum ai zis Preabunule Mântuitorule. Pentru aceea arată-mă moştenitor al unuia dintre dânsele, cu rugăciunile Năs-cătoarei de Dumnezeu.
Şi acum ...
Ceea ce te-ai făcut Biserică cu totul luminoasă a lui Dumnezeu, arată-i lăcaşuri ale Duhului pe robii tăi, Curată, care se adună în sfântă Biserica ta şi te preamă-resc pe tine întru toţi vecii.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe Împăratul slavei, Cel Unul fără de început, pe Care Îl binecuvintează puterile cerurilor şi se cutremură cetele îngerilor, lăudaţi-L preoţi, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Prealăudată, cea mai înaltă decât cerurile, care fără de sămânţă ai zămislit pe Cuvântul Cel fără de început şi ai născut oamenilor pe Dumnezeu întrupat; pentru a-ceasta pe tine toţi credincioşii pururea te mărim.
Să tacă adică bârfirea ritorilor, iară trâmbiţele dum-nezeieştilor apostoli să strige şi cu glasuri luminate să te laude, Fecioară, şi să te vestească cu adevărat de Dum-nezeu Născătoare.
Fecioară, ceea ce eşti cămară a Dumnezeului Celui viu, învredniceşte-mă cămării celei tainice şi cereşti, ca să văd frumuseţea Mirelui Hristos şi ca de-a pururea ne-încetat să te măresc pe tine.
Slavă ...
Izbăveşte-mă, Mântuitorule, de durerea cea din iad, pentru ceea ce Te-a născut pe Tine, şi de întunericul cel mai dinafară, şi de tartarul cel amar şi de toată cea-laltă muncă, ca împreună cu cei fără de trupuri să Te slăvesc pe Tine.
Şi acum …
Dezbracă-mă, Fecioară, de hainele cele de piele ale omorârii, întru care m-a îmbrăcat pe mine zavistia, şi îmbracă-mă cu veşmântul cel luminat al nemuririi, ca de-a pururea cu dragoste să te măresc pe tine.Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu