Copilul meu,
Poate că tu nu mă cunoşti, dar eu ştiu totul despre tine (Ps 138,1). Ştiu când stai jos şi când te ridici (Ps 138,2). Şi cunosc toate căile tale (Ps 138,3). Îţi cunosc până şi numărul firelor de păr (Mt 10,29-31). Ai fost creat după chipul meu (Gen 1,27). În mine ai viaţa, mişcarea şi fiinţa (Fap 17,28). Tu eşti al meu (Fap 17,28). Înainte să fi fost întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam (Ier 1,4-5). Te-am ales mai-nainte de întemeierea lumii (Ef 1,11-12). Nu eşti rodul unei greşeli, căci toate zilele tale au fost scrise în cartea mea (Ps 138,15-16). Eu am hotărât chiar ziua naşterii tale şi locul unde vei trăi (Fap 17,26). Eşti o făptură aşa de minunată (Ps 138,14). Eu te-am ţesut în pântecele mamei tale (Ps 138,13). Şi te-am sprijinit în ziua naşterii tale (Ps 70,7). Am fost înţeles greşit de cei care nu mă cunosc (In 8,41-44). Dar nu sunt nepăsător, nici supărat, ci sunt dragostea desăvârşită (1In 4,16). Şi dorinţa mea e să revărs această iubire asupra ta (1In 3,1). Doar pentru faptul că tu eşti copilul meu, iar eu, Tatăl tău (1In 3,1). Eu îţi dăruiesc mai mult decât ţi-ar putea oferi vreodată tatăl tău pământesc (Mt 7,11). Pentru că eu sunt cel mai bun Tată (Mt 5,48). Orice lucru bun pe care-l primeşti vine din mâna mea (Iac 1,17). Pentru că eu sunt cel ce-ţi poartă de grijă în toate nevoile tale (Mt 6,31-33). Dintotdeauna am gândit pentru tine un viitor plin de speranţă (Ier 29,11). Pentru că te iubesc cu o dragoste veşnică (Ier 31,3). Mă gândesc la tine de tot atâtea ori câte boabe de nisip sunt pe malul mării (Ps 138,17-18). Şi sunt plin de bucurie de dragul tău (Sof 3,17). Nu voi înceta niciodată să-ţi fac bine (Ier 32,40). Căci tu eşti comoara mea nepreţuită (Ex 19,5). Eu doresc din toată inima mea şi din tot sufletul meu să-ţi fac bine (Ier 32,41). Şi vreau să-ţi arăt lucruri mari şi minunate (Ier 33,3). Dacă mă vei căuta cu toată inima, mă vei găsi (Dt 4,29). Desfătarea ta să fie în mine şi eu îţi voi da tot ce-ţi doreşte inima (Ps 36,4). Pentru că eu dau şi voinţa şi înfăptuirea (Fil 2,13). Pot face pentru tine nespus mai mult decât ceri sau gândeşti (Ef 3,20). Pentru că eu sunt cel care te-ntăreşte (2Tes 2,16-17). Dar şi Tatăl care te mângâie în toate necazurile tale (2Cor 1,3-4). Când inima ţi-e zdrobită sunt aproape de tine (Ps 33,18). Aşa cum un păstor îşi duce mieii pe braţe, aşa te-am adus şi eu aproape de inima mea (Is 40,11). Într-o zi, eu voi şterge orice lacrimă din ochii tăi (Ap 21,3-4). Şi voi îndepărta de la tine toată suferinţa îndurată pe acest pământ (Ap 21,3-4). Eu sunt Tatăl tău şi te iubesc la fel de mult cum l-am iubit pe Fiul meu, Isus (In 17,23). Pentru că-n Isus ţi-am descoperit dragostea mea pentru tine (In 17,26). El este întru totul asemenea mie (Evr 1,3). El a venit ca să-ţi arate că eu sunt de partea ta şi nu împotrivă (Rom 8,31). Şi să-ţi spună că nu mai ţin socoteala păcatelor tale (2Cor 5,18-19). Isus a murit ca tu şi cu mine să putem fi împăcaţi (2Cor 5,18-19). Moartea lui a fost dovada supremă a iubirii mele pentru tine (1In 4,10). Am renunţat la tot ce-am avut mai scump ca să-ţi câştig dragostea (Rom 8,31-32). Dacă primeşti darul Fiului meu, Isus, mă primeşti pe mine (1In 2,23). Şi nimic nu te va mai despărţi vreodată de dragostea mea (Rom 8,38-39). Întoarce-te acasă şi vei avea parte de cea mai mare sărbătoare pe care a văzut-o vreodată cerul (Lc 15,7). Ti-am fost dintotdeauna Tată şi-ţi voi rămâne întotdeauna Tată (Ef 3,14-15). Întrebarea este: "Vrei şi tu să fii copilul meu?" (In 1,12-13). Te aştept (Lc 15,11-32).
Cu drag, Tatăl tău,
Dumnezeul cel atotputernic
(Ps.138,1).
1. Doamne, cercetatu-m-ai şi m-ai cunoscut. (Ps 138,2).
2. Tu ai cunoscut şederea mea şi scularea mea; Tu ai priceput gândurile mele de departe.(Ps 138,3).
3. Cărarea mea şi firul vieţii mele Tu le-ai cercetat şi toate căile mele mai dinainte le-ai văzut. (Mt 10,29-31).
29.Au nu se vând două vrăbii pe un ban? Şi nici una din ele nu va cădea pe pământ fără ştirea Tatălui vostru. 30.La voi însă şi perii capului, toţi sunt număraţi.
31.Aşadar nu vă temeţi; voi sunteţi cu mult mai de preţ decât păsările.
(Gen 1,27).
27. Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. (Fap 17,28).
28. Căci în El trăim şi ne mişcăm şi suntem, precum au zis şi unii dintre poeţii voştri: căci ai Lui neam şi suntem. (Fap 17,28).
28. Căci în El trăim şi ne mişcăm şi suntem, precum au zis şi unii dintre poeţii voştri: căci ai Lui neam şi suntem.(Ier 1,4-5).
4.Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: 5."Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut, şi înainte de a ieşi din pântece, te-am sfinţit şi te-am rânduit prooroc pentru popoare".
(Ef 1,11-12).
11.Întru Care şi moştenire am primit, rânduiţi fiind mai înainte - după rânduiala Celui ce toate le lucrează, potrivit sfatului voii Sale, - 12.Ca să fim spre lauda slavei Sale, noi cei ce mai înainte am nădăjduit întru Hristos.
(Ps 138,15-16).
15.Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns, nici fiinţa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului. 16.Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi şi în cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor săvârşi şi nici una din ele nu va fi nescrisă.
(Fap 17,26).
26.Şi a făcut dintr-un sânge tot neamul omenesc, ca să locuiască peste toată faţa pământului, aşezând vremile cele de mai înainte rânduite şi hotarele locuirii lor, 27.Ca ei să caute pe Dumnezeu, doar L-ar pipăi şi L-ar găsi, deşi nu e departe de fiecare dintre noi.
(Ps 138,14).
14. Te voi lăuda, că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrurile Tale şi sufletul meu le cunoaşte foarte. (Ps 138,13).
13. Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele. (Ps 70,7).
7. Întru Tine m-am întărit din pântece; din pântecele maicii mele Tu eşti acoperitorul meu; întru Tine este lauda mea pururea.(In 8,41-44).
41.Voi faceţi faptele tatălui vostru. Zis-au Lui: Noi nu ne-am născut din desfrânare. Un tată avem: pe Dumnezeu. 42.Le-a zis Iisus: Dacă Dumnezeu are fi Tatăl vostru, M-aţi iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Pentru că n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis.
43.De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Fiindcă nu puteţi să daţi ascultare cuvântului Meu.
44.Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
(1In 4,16).
16. Şi noi am cunoscut şi am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are către noi. Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el. (1In 3,1).
1.Vedeţi ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu, şi suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaşte, fiindcă nu L-a cunoscut nici pe El. (1In 3,1).
1. Vedeţi ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu, şi suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaşte, fiindcă nu L-a cunoscut nici pe El. (Mt 7,11).
11. Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El? (Mt 5,48).
48. Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este. (Iac 1,17).
17. Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare. (Mt 6,31-33).
31.Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? 32.Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele.
33.Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.
(Ier 29,11).
11. Pentru că numai Eu ştiu gândul ce-l am pentru voi, zice Domnul, gând bun, nu rău, ca să vă dau viitorul şi nădejdea. (Ier 31,3).
3. Atunci mi S-a arătat Domnul din depărtare şi mi-a zis: "Cu iubire veşnică te-am iubit şi de aceea Mi-am întins spre tine bunăvoinţa. (Ps 138,17-18)
17.Iar eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea lor. 18.Şi-i voi număra pe ei, şi mai mult decât nisipul se vor înmulţi. M-am sculat şi încă sunt cu Tine.
(Sof 3,17).
17. Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un izbăvitor puternic. El se va bucura foarte de tine şi în dragostea Lui va tresălta şi va cânta de bucurie pentru tine. (Ier 32,40).
40. Voi încheia cu ei legământ veşnic, după care Eu nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine şi voi pune frica Mea în inima lor, ca ei să nu se mai abată de la Mine. (Ex 19,5).
5. Deci, de veţi asculta glasul Meu şi de veţi păzi legământul Meu, dintre toate neamurile Îmi veţi fi popor ales că al Meu este tot pământul; (Ier 32,41).
41. Mă voi bucura să le fac bine şi-i voi sădi tare în pământul acesta din toată inima Mea şi din tot sufletul Meu". (Ier 33,3).
3. Strigă către Mine, că Eu îţi voi răspunde şi iţi voi arăta lucruri mari şi nepătrunse pe care tu nu le ştii. (Dt 4,29).
29. Dar când vei căuta acolo pe Domnul Dumnezeul tău, Îl vei găsi, de-L vei căuta cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău. (Ps 36,4).
4. Desfătează-te în Domnul şi îţi va împlini ţie cererile inimii tale. (Fil 2,13).
13. Căci Dumnezeu este Cel ce lucrează în voi şi ca să voiţi şi ca să săvârşiţi, după a Lui bunăvoinţă. (Ef 3,20).
20. Iar Celui ce poate să facă, prin puterea cea lucrătoare în noi, cu mult mai presus decât toate câte cerem sau pricepem noi, (2Tes 2,16-17).
16.Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos şi Dumnezeu Tatăl nostru, Care ne-a iubit pe noi şi ne-a dat, prin har, veşnică mângâiere şi bună nădejde, 17.Să mângâie inimile voastre şi să vă întărească, la tot lucrul şi cuvântul bun.
(2Cor 1,3-4).
3.Binecuvântat este Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul a toată mângâierea, 4.Cel ce ne mângâie pe noi în tot necazul nostru, ca să putem să mângâiem şi noi pe cei care se află în tot necazul, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu.
(Ps 33,18).
18. Multe sunt necazurile drepţilor şi din toate acelea îi va izbăvi pe ei Domnul. (Is 40,11).
11. El va paşte turma Sa ca un Păstor şi cu braţul Său o va aduna. Pe miei îi va purta la sânul Său şi de cele ce alăptează va avea grijă. (Ap 21,3-4).
3.Şi am auzit, din tron, un glas puternic care zicea: Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii şi El va sălăşlui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei. 4.Şi va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut.
(Ap 21,3-4).
3.Şi am auzit, din tron, un glas puternic care zicea: Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii şi El va sălăşlui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei. 4.Şi va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut.
(In 17,23).
23.Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine. (In 17,26).
26.Şi le-am făcut cunoscut numele Tău şi-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu în ei. (Evr 1,3).
3. Care, fiind strălucirea slavei şi chipul fiinţei Lui şi Care ţine toate cu cuvântul puterii Sale, după ce a săvârşit, prin El însuşi, curăţirea păcatelor noastre, a şezut de-a dreapta slavei, întru cele prea înalte, (Rom 8,31).
31. Ce vom zice deci la acestea? Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine este împotriva noastră? (2Cor 5,18-19).
18.Şi toate sunt de la Dumnezeu, Care ne-a împăcat cu Sine prin Hristos şi Care ne-a dat nouă slujirea împăcării. 19.Pentru că Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine însuşi, nesocotindu-le greşelile lor şi punând în noi cuvântul împăcării.
(2Cor 5,18-19).
18.Şi toate sunt de la Dumnezeu, Care ne-a împăcat cu Sine prin Hristos şi Care ne-a dat nouă slujirea împăcării. 19.Pentru că Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine însuşi, nesocotindu-le greşelile lor şi punând în noi cuvântul împăcării.
(1In 4,10).
10. În aceasta este dragostea, nu fiindcă noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. (Rom 8,31-32).
31.Ce vom zice deci la acestea? Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine este împotriva noastră? 32.El, Care pe Însuşi Fiul Său nu L-a cruţat, ci L-a dat morţii, pentru noi toţi, cum nu ne va da, oare, toate împreună cu El?
(1In 2,23).
23.Oricine tăgăduieşte pe Fiul nu are nici pe Tatăl; cine mărturiseşte pe Fiul are şi pe Tatăl. (Rom 8,38-39).
38.Căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, 39.Nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru.
(Lc 15,7).
7. Zic vouă: Că aşa şi în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă. (Ef 3,14-15)
14.Pentru aceasta, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Iisus Hristos, 15.Din Care îşi trage numele orice neam în cer şi pe pământ,
(In 1,12-13).
12.Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, 13.Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut.
(Lc 15,11-32).
11.Şi a zis: Un om avea doi fii. 12.Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea.
13.Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări.
14.Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.
15.Şi ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să păzească porcii.
16.Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea.
17.Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame!
18.Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta;
19.Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.
20.Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat.
21.Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău.
22.Şi a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui;
23.Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim;
24.Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească.
25.Iar fiul cel mare era la ţarină. Şi când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri.
26.Şi, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea.
27.Iar ea i-a răspuns: Fratele tău a venit, şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos.
28.Şi el s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga.
29.Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată, atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei.
30.Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat.
31.Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt.
32.Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.
http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=20050237
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu