MIERCURI SEARA
Glas 6, Cântarea 1-a, Irmos:
Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire; Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi slăvi pe El, Dum-nezeul părintelui meu şi-L voi înălţa pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Fecioară, ceea ce eşti încăpere a Luminii, Care a strălucit din Lumina cea mai-nainte fără de început, a lui Iisus, Dătătorului de lumină, trimite sufletului meu celui întunecat strălucirea cea luminată a pocăinţei celei ade-vărate.
Tu eşti răsuflarea sufletului meu celui ticălos, tu şi bucuria inimii mele, Curată, tu şi păzitoarea şi ajutătoa-rea şi mântuirea mea, izbăvindu-mă de toate cele grele.
Slavă ...
Sufletul şi trupul şi duhul foarte cumplit le-am în-tinat, eu ticălosul, cu fapte urâte ale desfrânării, precum desfrânatul cel dedemult; ci primeşte-mă, Hristoase, pe mine cel ce mă pocăiesc Ţie.
Şi acum ...
Pe sine-mi mă plâng acum când nici un folos nu este de lacrimi, căci tăierea morţii iată lângă uşă a venit; ci tu, ceea ce singură eşti nădejdea mea, mântuieşte-mă, Curată.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Întăreşte, Doamne, pe piatra poruncilor Tale inima mea cea clătită, că Însuţi eşti Sfânt şi Domn.
Izvor da lacrimi dă ochilor mei, Născătoare de Dumnezeu, şi apă capului meu şi ploi şi curgere, pe ispititorii sufletului meu cu acestea înecându-i.
Para aceea a focului tulbură sufletul meu, Fecioa-ră, şi mă sperie divanul cel înfricoşat al Judecătorului, dar cu toate acestea lucrez cele rele, ca un fără de minte şi vătămat la minte.
Slavă ...
Nu este om pe pământ care să fi greşit precum am greşit eu, şi sufletul mi l-am întunecat şi pe Tine, Hris-toase, singur Te-am întărâtat; ci, ca Cela ce eşti singur iubitor de oameni, mântuieşte-mă pentru ceea ce Te-a născut.
Şi acum ...
Născătoare de Dumnezeu, dă-mi mie curgere de lacrimi cu îndestulare şi mă învredniceşte a uda cu ele, ziua şi noaptea, aşternutul patului meu, ca să dobândesc prin tine iertare.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut, că vrei să Te naşti din Fecioară şi oamenilor să Te arăţi, şi a grăit: Auzit-am auzul Tău şi m-am temut: Slavă puterii Tale, Doamne.
Cu haină de Dumnezeu ţesută şi cu strălucita îm-brăcăminte a nestricăciunii m-am îmbrăcat, o, Stăpână, prin Dumnezeiescul Botez, iară prin întinăciunile pa-timilor m-am dezgolit de Darul Duhului.
Nu este om pe pământ care prea cu ticăloşie să fi vieţuit şi să nu-l fi covârşit eu cu fapte nelegiuite; ci tu, Preabună Curată, învredniceşte-mă mântuirii.
Slavă ...
Toate marginile să pice lacrimi peste mine cel ticălos, că dintre oameni eu singur pier, cu înverşunările întâmpinându-mă; ci precum ştii, Mântuitorule, mântu-ieşte-mă prin solirile Născătoarei de Dumnezeu.
Şi acum ...
Preasfântă Stăpână, sfinţeşte-ne pe noi care întru Sfântă Biserica ta pe Fiul tău cu credinţă Îl sfinţim, Care ne-a sfinţit pe noi, cu sfântă Naşterea ta.
Cântarea a 5-a, Irmos:
De noapte mânecând, Iubitorule de oameni, lumi-nează-mă, rogu-mă, şi mă îndreptează pe mine la porun-cile Tale şi mă învaţă, Mântuitorule, să fac voia Ta.
Mă cutremur de frică şi mă îngrozesc, când gân-desc la înfricoşatul acela ceas al morţii şi la întâmpina-rea cea dumnezeiască a Fiului tău, Fecioară, şi la răs-punsul şi la hotărârea cea dreaptă.
Nici una din bunătăţi, nu cuvânt, nu faptă, nu sfat nu se isprăveşte, de cei ce se sârguiesc, fără ajutorul tău. Pentru aceea dă-mi mie ajutorul tău, ca să plac lui Dum-nezeu, cu totul fără prihană.
Slavă ...
O, Stăpâne, fiind cinstit cu dumnezeiască cuvân-tare, m-am arătat, eu ticălosul, cu mult mai necuvântător decât cele necuvântătoare! Că am covârşit hotarele firii, întinându-mi sufletul meu cu căderile.
Şi acum ...
Maica Dumnezeului Celui milostiv, primeşte cu iubire de milostivire, rugăciunea ce se aduce ţie din ini-mă dureroasă şi din suflet zdrobit, şi în dar mă mântu-ieşte pe mine cel cu adevărat nemilostiv.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Strigat-am cu toată inima mea către Înduratul Dum-nezeu şi m-a auzit din iadul cel mai dedesubt, şi a scos din stricăciune viaţa mea.
Curată, ceea ce ai născut pe Judecătorul cel prea-drept, te rog pe tine, ca prea cu dreptate să-mi judeci ju-decata mea, ca o Bună. Şi fiindcă acum nu te văd pe tine, dă-mi mie să te văd după sfârşit.
Stăpână iubitoare de bine, ceea ce ai născut mai presus de fire pe Dumnezeul Cel iubitor de bine, îmbu-nătăţeşte cu fapte bune sufletul meu cel smerit şi mă iz-băveşte de răutatea pierzătorului.
Slavă ...
Divanul cel înfricoşat va să mă primească şi înfri-coşata cercare. Vai mie, Hristoase! Ce voi face, eu înră-utăţitul? Ce voi răspunde? Ci, pentru rugăciunile Maicii Tale în dar mântuieşte-mă.
Şi acum ...
Preacurată, acum numai tu singură mi-ai rămas mie nădejde de toată mântuirea mea; deci să nu mă duc deşert de aşteptarea mea cea pentru tine, Stăpână, ci să dobândesc milă cu milostivirea ta.
Sedealna:
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, nădejdea cea
bună a lumii, pe a ta singură înfricoşată părtinire o ce-rem; milostiveşte-te spre poporul cel fără de sprijin şi roagă pe Milostivul Dumnezeu să izbăvească sufletele noaste din toată îngrozirea, ceea ce singură eşti binecu-vântată.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Greşit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndrep-tat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă. Ci nu ne da pe noi până în sfârşit, Dum-nezeul părinţilor.
Nu îndrăznesc să ridic la înălţime mâinile mele cele întinate, Curată, că sunt pline de necinstire şi de multă ruşine, din lucruri necinstite; ci plecat fiind la pă-mânt, chem ajutorul tău.
Pe mine cel stropit cu lacrimi şi sfărâmat de plân-geri, miluindu-mă, cu totul fără prihană, izbăveşte-mă de lacrimile cele amare din gheena şi fă-mă părtaş al bu-curiei celei din rai şi al desfătării.
Slavă ...
Stăpâne Hristoase, în ceasul judecăţii să nu mă pui pe mine ticălosul împreună cu caprele, ci pentru rugă-ciunile celeia ce Te-a născut, numără-mă cu oile cele de-a dreapta şi bucuriei acestora învredniceşte-mă.
Şi acum ...
Stăpână, ceea ce singură ai născut pe Milostivul şi Preabunul Dumnezeu şi urmezi de-a pururea mila Lui, pe mine cel singur nevrednic de toată mila, umple-mă de mila cea dintru tine.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Cel ce-L slăvesc oştile cereşti ...
Stând simţitor înaintea icoanei tale, nevăzut mi se pare că stau înainte-ţi ca unei vii, şi cu frică mă rog: Maica Vieţii, izbăveşte-mă de vrăjmaşii cei văzuţi şi ne-văzuţi.
Ceea ce eşti adâncul cel nemărginit al milostivirii, marea cea nemăsurată a îndurării şi ajutorarea cea gata a păcătoşilor, mântuieşte-mă, Fecioară, pe mine netrebni-cul tău rob.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Ca desfrânata vărs lacrimi cu căldură şi ca vame-şul strig Ţie: curăţeşte-mă! Şi ca fiul cel desfrânat strig: greşit-am! Mântuieşte-mă, Îndurate, cu noianurile milei Tale, pentru rugăciunile Maicii Tale.
Şi acum ...
Lucrurile şi înţelegerile mele sunt rele, iară mila milostivirii tale este mare, Cinstită şi cu totul fără priha-nă; pentru aceasta te rog pe tine: Izbăveşte-mă de muncă cu rugăciunile tale.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Pe Cel ce-L slăvesc oştile cereşti şi de Dânsul se cutremură heruvimii şi serafimii, toată suflarea şi zidi-rea lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Naşterea zămislirii celei fără de sămânţă este ne-tălmăcită, Rodul Maicii celei fără de bărbat este nestri-cat, că Naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică, Mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te mărim.
Iată a ieşit hotărârea cea amară; iată smochinul cel
neroditor ca un netrebnic se taie; iată viţa cea uscată în foc se aruncă şi robul cel netrebnic se trimite cu jale în-tru întunericul cel mai dinafară; Stăpână, întâmpină-mă!
Suflete ticăloase şi neîndreptate, de ce te leneveşti? Pentru ce în zadar de cele vremelnice te-ai pironit? Pen-tru ce cu trândăvie îţi săvârşeşti viaţa ta? S-a apropiat acum hotărârea morţii! Deci, plângi cu căldură către cea Curată, ca să te miluiască pe tine.
Slavă ...
Având de la Tine bogăţia Darului Tău, Hristoase, în desfrânări am risipit-o şi lipindu-mă de cetăţeni, adică de iubirile de dulceţi cele rele, de cuvinte şi de fapte am sărăcit; ci cu rugăciunile Maicii Tale, Milostive, mântu-ieşte-mă.
Şi acum ...
Iată, Fecioară de Dumnezeu dăruită, noi proştii şi netrebnicii şi nevrednicii robii tăi te fericim şi te mărim pe tine, cea binecuvântată de toată zidirea, ca pe ceea ce peste Arhangheli şi peste oameni, Fecioară, stăpâneşti. Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu