Canoanele Maicii Domnului - glas 7 - joi

JOI SEARA
Glas 7, Cântarea 1-a, Irmos:
Celui ce a cufundat pe Faraon în Marea Roşie, cântare de biruinţă să-I cântăm, că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi.
Naşterea ta de Dumnezeu Născătoare, s-a arătat toată dorire şi dulceaţă de mântuire, care goneşte toată amărăciunea cea din patimi şi din greşeli de la robii tăi.
Cuvântul cel subţire al dumnezeieştilor tale rugă-ciuni, cu totul fără prihană, opreşte viforul dulceţilor şi al patimilor mele, ca să slavoslovesc cu alinarea inimii puterea ta cea neasemănată.
Slavă ...
Cela ce voieşti milă, nu jertfă, ca un Milostiv, şi toate lucrurile Tale le ţii cu mila Ta, Mântuitorule, Unu-le Milostive, miluieşte-mă pe mine cel nemilostiv, pen-tru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale.
Şi acum ...
Mă tânguiesc şi suspin cugetând la lucrurile mele cele vrednice de toată munca şi pedeapsa, însă cutezân-du-mă la îndurările Tale, întru rugăciune aduc Ţie pe ceea ce Te-a născut pe Tine.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Întărirea mea Te fă, Cela ce ai întărit cerurile cu cuvântul şi ai întemeiat pământul peste ape, şi mă izbă-
veşte, ca un Dumnezeu, de toată primejdia.
Cuvântul lui Dumnezeu, întru începuturi întinzând cerurile ca o piele pe nimic, cer cuvântător şi însufleţit te-a întemeiat pe tine, Curată, pe pământ, şi ca un Soare frumos, răsărind dintru tine, luminează pe cei ce te cins-tesc pe tine.
Cheltuind traiul vieţii mele întru lenevire şi ajun-gând la sfârşit şi la apusurile vieţii, cu credinţă am aler-gat la tine, Cinstită, răsăritul cel gândit al Soarelui Celui neînserat, ca să nu mă apuce întunericul.
Slavă ...
Iisuse, Cuvinte, Soarele cel neapus al dreptăţii, Cela ce ai îndreptat toate cu darul Tău, dă-mi mie ca întru dreptate să mă arăt feţii Tale şi când mi se va arăta mie slava Ta, satură-mă, cu rugăciunile celeia ce Te-a născut.
Şi acum ...
Ceea ce ai născut pe Dumnezeu fără de durere şi fără de patimă, cercetează durerile inimii mele celei mult pătimaşe cu dumnezeiască cercetarea ta, că tu eşti, Stăpână, cercetarea, acoperământul şi sprijinul lumii.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-am auzul Tău, Doamne, şi m-am temut; în-ţeles-am lucrurile Tale şi m-am spăimântat; că prin Cru-cea Ta ai stricat moartea, dăruindu-ne nouă viaţă.
Pe Cuvântul cel de o fiinţă cu Tatăl, netâlcuit sub ani L-ai născut, Fecioară, pe Cel iubitor de oameni şi fără de ani, Care S-a făcut Om ca să mântuiască pe om.
Milostivirea şi dragostea ta tinde-le peste robii tăi, Curată, care de-a pururea te roagă pe tine şi cu rugăciu-
nile tale izbăveşte-i de munca cea înfricoşată.
Slavă ...
Ceea ce ai născut cu trup pe Cel fără de ani, roa-gă-L ca să ne izbăvească pe noi din patimile cele de mulţi ani, pe noi cei ce te lăudăm pe tine, cea cu totul fără prihană.
Şi acum ...
Cu credinţă adevărată şi fierbinte alerg către tine şi strig, cea cu totul fără prihană: Tu fii-mi mie curăţi-toare de greşelile cele multe, izbăvindu-mă şi mântu-indu-mă.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Mânecând, Cuvinte, la slava şi lauda Ta, neîncetat lăudăm chipul Crucii Tale, pe care ni l-ai dat nouă armă de ajutor.
Maica Iubitorului de oameni şi a lui Dumnezeu Prealăudată Născătoare de Dumnezeu, curăţire de gre-şeli trimite, cu rugăciunile tale, celor ce cu credinţă şi cu dragoste întru cântări te cinstesc pe tine.
Stăpână, Maica lui Dumnezeu, dă-mi dezlegare greşelilor mele şi-mi înviază sufletul cel cumplit omo-rât, ceea ce ai născut lumii Viaţa cea fără de moarte şi ipostatică.
Slavă ...
Numai eu singur Te-am întărâtat pe Tine, mai mult decât orice om, Milostive, şi bunătatea Ta spre urgie am pornit-o; ci cu rugăciunile cele sfinte ale Maicii Tale celei nestricate mântuieşte-mă.
Şi acum ...
Cetele îngerilor le-ai covârşit, ca ceea ce ai întru-pat pe Dumnezeu; iar eu pe toţi covârşindu-i cu păca-
tele, mă înfricoşez şi tremur, şi te rog pe tine, Stăpână, mântuieşte-mă.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Strigat-am către Tine, Doamne, când m-am necă-jit, pentru că m-am înfipt în tina adâncului multor gre-şeli, şi arătâdu-Te m-ai scos din stricăciune.
Dăruieşte-mi mie, Stăpâne, ca un Bun, inima cea zdrobită a vameşului, lacrimile desfrânatei, mărturisirea şi pocăinţa lui Manase şi întoarcerea cea fierbinte a nini-vitenilor.
Fecioară Preacurată, ceea ce ai născut Curăţirea şi pe Făcătorul de bine al păcătoşilor, te rog pe tine, dez-leagă-mi, cu rugăciunile tale cele de Maică, vinovăţiile greşelilor mele cele nemăsurate, că ai putere, ca o Maică, către Fiul tău.
Slavă ...
Hristoase, pe noi cei lepădaţi dedemult de la faţa Ta, cu judecata Ta cea prea dreaptă, iarăşi ne-ai chemat, ca un Milostiv, prin venirea Ta cea dumnezeiască; şi acum, Bunule, primeşte-ne pe noi cei ce am păcătuit şi izbăveşte-ne de cele rele, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale.
Şi acum ...
Pe tine, ca pe o singură bună şi ca pe o frumoasă între femei, ca pe o neîntinată toată şi sfântă, ca pe o sfinţită, ca pe o cinstită şi neîntinată, ca pe o mai curată decât toată făptura, aflându-te Ziditorul, S-a sălăşluit întru tine.
Sedealna:
Zămislit-ai fără de sămânţă în pântecele tău, Fe-
cioară, Născătoare de Dumnezeu, pe Cela ce L-ai văzut spânzurat pe Cruce. Deci, roagă-L neîncetat pentru su-fletele noastre.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Tiranica poruncă tinerii n-au ascultat şi de cuptor nu s-au îngrozit, iar lui Dumnezeu au cântat: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Aflându-mă în nedumerire şi în necaz şi în pri-mejdii, Preaneîntinată, cu inimă fierbinte te chem pe tine: Întâmpină-mă şi mă mântuieşte şi îmi dă mie, Fe-cioară, mângâiere.
Având sufletul omorât cu călcările de poruncă cele grele, pe tine, ceea ce ai omorât iadul cu Naşterea ta, te rog, Stăpână, înviază-mă, cu chipurile pocăinţei.
Slavă ...
Pe Maica Ta o aduc Ţie, Mântuitorule, întru rugă-ciune, Iubitorule de oameni, pe care primind-o, izbăveş-te-mă de greşeli şi de judecata ce va să fie şi de munca cea veşnică.
Şi acum ...
Înălţimea şi adâncul şi lungimea şi lăţimea întregii zidiri văzute, mărimea Naşterii tale, Stăpână, le covâr-şeşte, că ai întrupat mai presus de cuvânt pe Ziditorul acesteia.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Cel ce este cu adevărat Dumnezeu ...
Mântuieşte-mă din stricăciune şi din primejdii şi din patimi, Preasfântă, căci către tine alerg, ceea ce eşti nădejdea mea şi dumnezeiasca mântuire.
În ceasul sfârşitului de la pârâşii cei cumpliţi sco-ţându-mă, Stăpână Fecioară, către dumnezeiasca sălăş-luire tu însăţi mă povăţuieşte.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Să lăudăm pe Fecioara cea singură între femei bi-necuvântată; pe Hristos preaînălţându-L şi proslăvin-du-L întru toţi vecii.
Şi acum ...
Deşteaptă-te, o, suflete, şi căzând la Născătoarea de Dumnezeu, strigă: Nădejdea şi mântuirea tuturor, iz-băveşte-mă de focul cel veşnic.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Pe Cel ce este cu adevărat Dumnezeu şi Pricinui-tor al fiinţei tuturor, pe Hristos să-L preaînălţăm şi să-L slavoslovim întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, pe Cuvântul întrupat fără de sămânţă dintru tine, cu dumnezeiască cuviinţă L-ai născut; pentru aceasta pe tine te mărim.
Fecioară, roagă pe Făcătorul şi Ziditorul meu să mă izbăvească de judecata cea înfricoşată şi viaţă mie să-mi dăruiască.
Maică Fecioară Curată, cea cu totul fără prihană, izbăveşte de întinăciunile cele sufleteşti turma ta, care te măreşte pe tine.
Slavă ...
Stăpâne Hristoase, Născătoarea de Dumnezeu Îţi aduce Ţie rugăciune pentru mine, pe care primind-o, iz-băveşte-mă de toată munca.
Şi acum ...
Stăpână, totdeauna te rog pe tine: Izbăveşte sufle-tul meu cel smerit de osânda ce va să fie şi de muncă.Amin!