VINERI SEARA
Glas 7, Cântarea 1-a, Irmos:
Toiagul lui Moisi cu dumnezeiască putere Marea Roşie a despărţit şi pe popor l-a trecut, care cânta şi zi-cea: Să cântăm minunatului Dumnezeului nostru cântare de biruinţă, că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi.
Fecioară, ai covârşit cetele îngerilor cele fără de trupuri, întrupând pe Dumnezeul Cel fără de trup; pentru aceea te rog, Preacurată: Omoară toate patimile trupului meu.
Binecuvântată Fecioară, ceea ce eşti plină de dar, umple de dar gândul meu şi luminează-mi sufletul, ca pururea să te binecuvintez pe tine, ceea ce cu binecuvân-tări ai încununat pe oameni.
Slavă ...
Cu apele cele izvorâtoare de viaţă, Fecioară, adapă sufletul meu cel topit de arsura păcatului ca să odrăslesc, Preacurată, spicul cel roditor al dumnezeieştii umilinţe.
Şi acum ...
Avându-te mare zid, voi covârşi zidirea multor pă-cate, îngrădindu-mă cu acoperământul tău, ceea ce eşti singură mântuirea oamenilor, singură chemarea lui Adam cel căzut.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Întăreşte-mă, Doamne, întru mărturisirea dreptei credinţe, ca să nu mă clătească pe mine vrăjmaşul până 349
în sfârşit.
Divan groaznic şi înfricoşat mă aşteaptă pe mine cel ce am păcătuit, la care groaznic voi fi judecat, Fe-cioară Preacurată; una ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Judecătorul Cel veşnic, pe Acesta roagă-L ca să mă iz-băvească atunci de munca cea cumplită.
Preaslăvite s-au grăit pentru tine, cetatea lui Dum-nezeu, precum zice proorocul; roagă-L pururea pe Dân-sul, ca pe Domnul slavei, ceea ce eşti una bună, ca să facă părtaşi slavei pe toţi cei ce cu credinţă te slăvesc.
Slavă ...
Odinioară, grăitorul de Dumnezeu te-a văzut pe tine, Preacurată, carte întru care s-a scris Cuvântul cu puterea Tatălui; pentru aceea roagă-te să mă scrie în cartea vieţii, rupând zapisul cel rău al păcatelor mele.
Şi acum ...
Născătoare de Dumnezeu, acum având îndrăzneală ca o Maică către Fiul tău, pe cei ce te laudă cu dragoste, izbăveşte-i de greşeli şi de boli şi de primejdii, ca toţi pururea să te slăvim.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Doamne, şi de lauda Ta toate le-ai umplut; slavă puterii Tale, Iubitoru-le de oameni.
Preacurată Fecioară, deşertându-se dintru tine, Mi-rul, Ziditorul zidirii, toate le-a umplut de bună mireas-mă, cu dumnezeieştile cunoştinţe ale preaslăvite-i voii Lui.
Cela ce a răsărit din pântecele tău, Fecioară Prea-
curată, pe toate le-a luminat cu dumnezeieşti străluciri de soare; pentru aceea luminează-mă pe mine cel întune-cat cu patimile.
Slavă ...
Umbrele Legii şi dumnezeieştile grăiri ale prooro-cilor cu taină te-au arătat pe tine, Fecioară, că vei naşte pe Dătătorul de Lege; pentru aceasta îndreptează-mă pe mine cel ce te laud, Maică dumnezeiască.
Şi acum ...
Pentru proorocii Tăi, Cuvinte, pentru dumnezeieş-tii şi cinstiţii Tăi mucenici, pentru cuvioşii şi drepţii Tăi, şi pentru ceea ce Te-a născut, Iubitorule de oameni, mân-tuieşte poporul Tău.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Pe mine cel întunecat cu noaptea patimilor, lumi-nează-mă, Lumina cea neapropiată, ca mânecând să strig Ţie: Lumină şi pace sunt poruncile Tale.
Vicleanul veliar m-a lovit cu bube şi tot rănit fă-cându-mă, m-a lăsat abia viu; ci tu, Stăpână, cu doctoria ta, vindecă-le şi mă înviază.
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti tare îndrep-tare celor căzuţi, cu rugăciunile tale cele de Maică, ri-dică-mă pe mine cel ce zac, mântuieşte-mă pe mine cel pierit şi luminează mintea mea, rogu-mă.
Slavă ...
Semnele Naşterii tale, adunarea proorocilor cu tai-nă le învăţau pentru că munte umbrit, munte netăiat, munte gras şi închegat, în multe feluri, pe tine te-a arătat.
Şi acum ...
Omoară-mi cugetul cel pământesc al trupului meu,
de Dumnezeu Născătoare, ceea ce ai născut Viaţa, Care cu moartea pe moarte, prin dumnezeiasca putere de tot a pierdut-o, Preasfântă Curată.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Din pântecele chitului striga proorocul: Scoate din stricăciune viaţa mea. Iară noi strigăm Ţie, Atotputernice Mântuitorule: Miluieşte-ne pe noi.
Iona, înghiţit fiind de fiara cea din mare, preaslăvit închipuia îngroparea şi învierea Celui Născut dintru tine, Fecioară; pentru aceasta, te rog, Preacurată, răpeşte-mă de la fiara dezmierdărilor celor purtătoare de moarte.
Acum, cuprins fiind de dormitarea răutăţii, am că-zut în somnul păcatului, ceea ce eşti cu totul fără priha-nă, şi zac pe patul deznădăjduirii; ci cu neadormită rugă-ciunea ta, Preacurată Fecioară, luminează-mă, ridică-mă şi mă mântuieşte.
Slavă ...
Nu mă pricep şi mă cutremur când Te iau în minte, Doamne, şezând pe scaunul slavei Tale, că sunt înconju-rat de adâncul păcatelor; ci având noianul milostivirii, miluieşte-mă şi pe mine, pentru ceea ce Te-a născut.
Şi acum ...
Nici un folos nu-ţi va fi, o, suflete al meu, din ma-teria pentru care te sârguieşti şi pentru care în deşert te topeşti cu grijile vieţii, ci toată grija arunc-o spre Dom-nul, Cela ce te va judeca şi cu lacrimi strigă: Stăpâne, Iubitorule de oameni, mântuieşte-mă cu solirile celeia ce Te-a născut.
Sedealna:
Fecioară, punându-mi eu pe dinafară nume de evla-vie, înlăuntru sunt batjocura curviei şi râs al trufiei mă văd. Pentru că de două fiare potrivnice una alteia sunt cuprins din neluarea aminte a mea. Drept aceea, izbă-veşte-mă, că tu eşti bucuria şi nădejdea sufletului meu.
Cântarea a 7-a, Irmos:
De tinerii Tăi cei din cuptor nu s-a atins focul, nici i-a supărat; atunci acei trei ca dintr-o gură cântau şi bi-necuvântau, zicând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părin-ţilor noştri.
Cei trei tineri din mijlocul cuptorului mai înainte au închipuit Naşterea ta, că născând Focul nu te-ai ars. Pentru aceea, Preacurată, arde patimile inimii mele celei materialnice.
Fecioară, ceea ce ai născut Focul dumnezeirii, arde uscăciunile patimilor mele şi cu lumina pocăinţei strălu-ceşte-mă pe mine, rogu-mă, Preacurată.
Slavă ...
Izvoare de tămăduiri tuturor izvorăşti, Născătoare de Dumnezeu, că ai născut Izvorul vieţii; ci cu rugăciu-nea ta cea caldă curăţeşte-mă de întinăciuni, dumneze-iască Mireasă.
Şi acum ...
Toate semnele dumnezeieştii tale Naşteri văzân-du-le dumnezeieştii prooroci, cu bucurie lăudau, strigând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Cel înfricoşător heruvimilor ...
Cel mai mare dintre prooroci, cu dumnezeiască a-rătare, mai înainte uşă te-a văzut, Preacurată, prin care a intrat şi a ieşit Dumnezeu, lăsându-te pe tine pecetluită şi uşile cerului a le deschide celor ce strigă: Toate lucru-rile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în-tru toţi vecii.
Preacurată, ai născut mai presus de pricină Fiu Sfânt, pe Cel ce dăruieşte sfinţenie celor ce-L sfinţesc pe Dânsul; pentru aceea umple de sfinţenie cugetul şi sufletul meu care strigă: Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Acum rupe lanţul răutăţilor mele cu dumnezeiasca suliţă a Fiului tău, Cel ce a rupt legăturile iadului, şi lu-minează-mă cu podoabele nepătimirii, de Dumnezeu dă-ruită, ca să strig: Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Şi acum ...
Soborul dumnezeieştilor prooroci, adunarea apos-tolilor şi ceata mucenicilor, Te roagă pe Tine, Hristoase, ca să izbăveşti de toată nevoia, pentru solirile Maicii Tale, pe cei ce cu credinţă strigă: Toate lucrurile Dom-nului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Pe Cel înfricoşat heruvimilor şi minunat serafimi-lor, şi Făcător al lumii, preoţi şi slugi, şi duhurile drep-ţilor lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Bucură-te, Mireasă luminoasă, Maică primitoare
de Lumină; bucură-te, ceea ce ai încăput în pântecele tău pe Cel neîncăput; bucură-te, cea mai cinstită decât înşişi heruvimii, care ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.
Întru lenevire am cheltuit viaţa mea şi am ajuns către sfârşit fără de roadă, eu ticălosul; ci tu, Maică ne-ispitită de bărbat, dă-mi pocăinţă şi iertare greşelilor, ro-gu-mă, cu rugăciunile tale cele către Stăpânul.
Cetele cinstitelor puteri cele de sus, sfinţilor tăinu-itori prooroci, slăviţilor mucenici, dumnezeieştilor apos-toli, cu Născătoare de Dumnezeu, stând lângă Dumne-zeu, rugaţi-vă neîncetat ca să ne izbăvim de toată vătă-marea.
Slavă ...
Din toate părţile acum spre cele mai rele mă în-tind, că pe suflet defăimându-l, trupului m-am făcut rob. Vai mie! Ce voi face? Cum voi fugi de munci? Cum voi dobândi mântuire? Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, fii mie ajutătoare şi mă mântuieşte.
Şi acum ...
Singură ai născut, de Dumnezeu fericită, pe Fiul cel fericit, Cel ce arată fericiţi pe toţi cei ce te slăvesc pe tine, Fecioară. Pentru aceasta mă rog ţie: Învredniceş-te-mă părţii celor fericiţi.Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu