Canoanele Maicii Domnului - glas 8 - vineri

 VINERI SEARA
Glas 8, Cântarea 1-a, Irmos:
Să cântăm Domnului, Celui ce a povăţuit pe popo-rul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă că S-a pro-slăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Preaslăvite s-au grăit pentru tine, Fecioară Preaslă-vită, ceea ce singură eşti slava creştinilor. Pentru aceea, pe mine care te slăvesc pe tine, fă-mă părtaş al slavei ce va să fie, prin rugăciunile tale, Preacurată, cu totul fără prihană.
Bine este cuvântat Rodul pântecelui tău, cea cu totul fără prihană, prin care toţi oamenii ne-am dezlegat din blestem, binecuvântată, Preacurată, nespusă minune, nepricepută vedere, mântuirea tuturor oamenilor.
Slavă ...
Pe Tine, Doamne, totdeauna Te roagă mulţimea îngerilor, ceata ucenicilor, adunarea proorocilor, a mu-cenicilor, a cuvioşilor Tăi, ca să ne dăruieşti nouă, pen-tru Născătoarea de Dumnezeu, iertare de păcate, ca un Iubitor de oameni.
Şi acum …
Preacurată, ceea ce ai primit în pântece Focul cel nesuferit, te rog cu credinţă, izbăveşte-mă de gheena şi de munca aceea care pentru mulţimea greşelilor îmi este mie gătită; slobozeşte-mă cu rugăciunile tale cele bine primite.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Tu eşti tăria celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi, şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Din sfinţita petrecere căzând, Curată, m-am alătu-rat cu dobitoacele şi tot osândit m-am făcut. Ceea ce ai născut pe Judecătorul, izbăveşte-mă dintru toată osândi-rea şi mă mântuieşte.
Suspin neîncetat, şi lacrimă sufletească şi neconte-nită umilinţă, dăruieşte-mi mie, Fecioară, ca să-mi plâng patimile mele, care din nebăgarea mea de seamă odrăs-lesc întru mine, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită.
Slavă ...
Cetele cereşti, duhurile cele slujitoare, soborul pro-orocilor, al apostolilor şi al mucenicilor Tăi, împreună cu ceea ce Te-a născut pe Tine, Te roagă, Îndurate, ca să dăruieşti poporului Tău iertare de greşeli.
Şi acum …
Preacurată, ca ceea ce eşti Milostivă, roagă acum pe Cel Milosârd, pentru mine care am năravuri nemilos-tive, fără de îndurare, ca prin chipurile pocăinţei, iarăşi să mă cheme şi să mă învrednicească milostivirii celei dumnezeieşti.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Pe a Ta înomenire, pe care mai înainte de veci ai hotărât-o şi mai pe urmă ai binevoit a o săvârşi, Doam-ne, am auzit-o şi cu frică am lăudat-o.
Zapisul cel viclean al păcatelor mele rupe-l, Prea-curată, cu dumnezeiasca suliţă, care a împuns coasta cea dumnezeiască a Celui ce de voie S-a făcut Om dintru
tine, Fecioară, şi te roagă Lui ca să mă scrie în cartea celor mântuiţi pe mine, care nebuneşte m-am depărtat de la Dumnezeu.
Ca să te slăvesc cu glasuri mulţumitoare, ca să te măresc cu dragoste dumnezeiască pe tine, ceea ce prin Naşterea ta cea prea mare pe toţi cei micşoraţi i-ai mărit, pe mine cel ce mult am greşit şi cumplit am căzut, ier-tării învredniceşte-mă, Fecioară cu totul fără prihană.
Slavă ...
Legile firii s-au înnoit întru tine, că mai presus de fire ai născut pe Cuvântul. Drept aceea, cu credinţă mă rog: Pe mine care mult am păcătuit, mai presus de firea omenească, şi m-am depărtat de la Dumnezeu, întorcân-du-mă, mântuieşte-mă cu rugăciunile tale, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Şi acum …
Vrăjmaşul, cu săgeţile păcatului, tot a rănit sufle-tul meu şi inima mea a întinat-o cu dezmierdările şi din calea cea dreaptă m-a rătăcit. Pentru aceasta, strig ţie, Fecioară: Pe mine care mă întorc, primeşte-mă şi mă mântuieşte.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Din negura patimilor, ca dintr-o noapte prea adân-că mântuindu-mă, învredniceşte-mă, rogu-mă, ca duhul meu să se scoale dis-de-dimineaţă la lumina zilei porun-cilor Tale, Hristoase.
Neamurile neamurilor, pe tine cea pururea fericită, te fericesc acum şi puterile cerurilor te laudă pe tine sin-gură, ca pe ceea ce ai împreunat cele de jos cu cele de sus, ceea ce eşti binecuvântată între femei, chemarea lui Adam celui căzut.
Ca să rămân eu întreg, neabătându-mă din starea cea bună, ci drept călătorind şi cele bine plăcute lui Dumnezeu lucrând, împuterniceşte-mă, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel Bun, Care ne-a izbăvit pe noi de necu-vântare.
Slavă ...
Cuvinte, Cela ce pentru adâncul milei cel covârşi-tor Sângele Tău pe Cruce L-ai deşertat, usucă adâncul patimilor mele şi mă învredniceşte ca întru umilinţă să-Ţi plac Ţie, Dumnezeule, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.
Şi acum …
Înfrumuseţatu-te-ai, Fecioară, cu frumuseţile prea-curatei fecioriei tale, şi ai acoperit grozăvia cea cu chip urât a Evei celei dintâi, născând pe Hristos, Care dăru-ieşte haina nemuririi celor ce te cinstesc pe tine.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune scârbele mele; că sufletul meu s-a umplut de ră-utăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune, scoate-mă.
Miluitu-s-a prin tine firea omenirii, că pe Domnul cel Milostiv L-ai născut, Milostivo, Preacurată. Pentru aceasta te rog pe tine, miluieşte-mi sufletul meu.
Cetele celor fără de trupuri şi ale mucenicilor, ale proorocilor şi ale apostolilor Tăi, Hristoase, pe Tine Te roagă, ca să mântuieşti poporul Tău de toată îmbulzeala, pentru ceea ce Te-a născut pe Tine.
Slavă ...
Ceea ce eşti pământ nelucrat, care ai născut pe Lu-crătorul de pământ şi Ziditorul a toate, sufletul meu cel plin de mărăcinii patimilor, arată-l aducător de roade prin cunoştinţă dumnezeiască.
Şi acum …
Călcat-am poruncile cele ce mă povăţuiesc către Dumnezeu şi voind m-am făcut rob relelor patimi. Pen-tru aceasta, te rog pe tine, izbăveşte-mă de stăpânirea lor, Pururea Fecioară.
Sedealna:
Amărăciunea muncilor şi durerea şi usturimea şi asprimea bătăilor, întunericul cel neluminat, tartarul cel fără de sfârşit, viermele cel veninat cu adevărat şi de foc, gura lui cea mult mâncătoare, gâtlejul cel nesăţios şi muncile cele nenumite şi necunoscute, suflete al meu, mai înainte văzându-le, cu suspine şi cu lacrimi roagă pe Maica Judecătorului tău, strigând: De Dumnezeu Născă-toare Fecioară, dă-mi iertare de răutăţile mele, mie celui ce alerg cu credinţă la acoperământul tău.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Tinerii cei cinstitori de Dumnezeu, în Babilon, chi-pului celui de aur nu s-au închinat, ci în mijlocul cupto-rului celui cu foc, fiind rouraţi, cântare au cântat grăind: Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Prin negrăită Naşterea ta, Născătoare de Dumne-zeu, ne-ai învrednicit pe noi înfricoşatelor şi negrăitelor lucruri; pentru aceasta, din munca cea înfricoşată izbă-veşte-mă pe mine şi bucuriei celei negrăite învredniceş-te-mă, ca de-a pururea să te laud pe tine, cea mult lău-dată.
Cu lenevire viaţa mea cheltuind-o, am rămas ne-roditor şi mă tem de judecată şi de focul cel nestins la gheenei; ci tu, Fecioară, ceea ce ai născut Focul cel ne-suferit, grăbeşte cu solirea ta de mă izbăveşte de focul muncii.
Slavă ...
Mai presus decât minunile este minunea cea mare a Naşterii tale. Pentru aceasta strig către tine: Curată, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, minunează milele tale întru mine şi de urgia cea viitoare izbăveşte-mă şi mă mântuieşte.
Şi acum …
Pe mine care am vieţuit în lume şi am trecut cu vederea legile Tale cele sfinte şi cinstitele Tale porunci, Mântuitorule, miluieşte-mă şi mă mântuieşte, pentru ce-ea ce Te-a născut pe Tine, ca un Dumnezeu Făcător de bine şi mult Milostiv.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Tinerii cei grăitori de Dumnezeu …
Sufletul meu cel omorât înviază-l, căzut fiind ridi-că-l, împacă mintea mea, potoleşte valurile ispitelor, Fe-cioară, şi mă mântuieşte pe mine care strig: Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Ca tâlharul strig Ţie, Iubitorule de oameni, «pome-neşte-mă»; plâng ca desfrânata şi strig Ţie «greşit-am», precum dedemult desfrânatul; primeşte-mă pe mine dez-nădăjduitul, cel ce mă pocăiesc, pentru Născătoarea de Dumnezeu, ca să-Ţi cânt cu osârdie: Preoţi binecuvân-taţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Cu rugăciune strigăm ţie, Născătoare de Dumnezeu Prealăudată, împreună cu nenumăratele puteri cele gân-dite, cu mucenicii şi cu cuvioşii şi cu apostolii şi cu pro-orocii: Fii solitoare pentru toţi care cu credinţă cântă dumnezeieşte: Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Şi acum …
Preacurată, ceea ce mai presus de fire, fără ispită de nuntă, ai născut pe Dumnezeu, Care este puternic să facă pe toţi cu viaţă, sufletul meu cel omorât cu greşelile şi stricat cu muşcările cele otrăvitoare, înviază-l, ca să strige: Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Tinerii cei grăitori de Dumnezeu în cuptor, călcând împreună cu focul şi văpaia, au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe tine Maica lui Dumnezeu şi Fecioara cea neis-pitită de nuntă, pe tine ceea ce ai născut mai presus de minte, prin cuvânt, pe Dumnezeu Cel Adevărat, pe tine cea mai înaltă decât preacuratele puteri, cu slavoslovii, fără de tăcere, te mărim.
O, dumnezeiescule pat al lui Solomon, pe care îl înconjoară acum şaizeci de puternici, după Dumnezeias-ca Scriptură, întru care S-a odihnit Cuvântul, pe mine, care de mulţime de diavoli pururea mă clătesc, păzeşte-mă nerănit, cu puterea ta, Curată Pururea Fecioară.
Picurând dulceaţă dumnezeiască, ceea ce ai născut
pe Dulceaţa tuturor, îndulceşte-mi sufletul meu cel otră-vit de veninul şarpelui şi totdeauna, cu mijlocirea ta, mă fă străin de păcatul cel amar, ceea ce eşti neruşinată păr-tinitoare a credincioşilor.
Slavă ...
Iisuse, Soare al slavei, luminează-mi ticălosul meu suflet, cu rugăciunile Dumnezeieştii şi Preacuratei Fiice a lui Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, şi cu ale slujitorilor celor fără de trupuri, ale cinstiţilor Tăi apos-toli, ale ierarhilor, ale proorocilor, ale preaslăviţilor mu-cenici şi ale cuvioşilor Tăi.
Şi acum …
Mă cutremur, Unule Îndurate, de a doua venire a Ta, şi mă tem, tot vinovat şi nedumerit fiind, Doamne. Pentru aceasta, mai înainte de sfârşit, strig Ţie: Milosti-veşte-Te şi mă mântuieşte, pentru ceea ce Te-a născut, Milostive Bunule şi Iubitorule de oameni. Amin!