Canoanele Maicii Domnului - glas 8 - joi

JOI SEARA
Glas 8, Cântarea 1-a, Irmos:
Crucea însemnând Moisi îndrept cu toiagul, Marea Roşie a despărţit lui Israil, celui ce pedestru a trecut-o; iar de-a curmeziş lovind-o, a unit-o împotriva carelor lui Faraon, deasupra scriind nebiruita armă. Pentru aceea lui Hristos, Dumnezeului nostru, să-I cântăm, că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Luminează sufletul meu, ceea ce eşti sfeşnic însu-fleţit cu aur strălucind al Luminii celei nematerialnice, şi îmi goneşte negura patimilor mele.
Vrăjmaşul m-a împins în prăpastia cea mai de pe urmă a păcatului şi în fundul răutăţii şi în grătarul cel mai dedesubt al iadului.
Slavă ...
Mireasă a Tatălui Celui fără de început, Maică a Unuia-Născut Fiului Lui, Biserica Dumnezeiescului Duh, miluieşte ticălosul meu suflet.
Şi acum …
Tâmpit-ai, Fecioară, amărăciunea morţii, picurând băutura nemuririi şi izvorând dulceaţa vieţii.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Toiagul spre închipuirea tainei se primeşte, că a ales cu odrăslirea preot; iară Bisericii celei mai înainte
neroditoare, acum i-a înflorit lemnul Crucii, spre putere şi spre întărire.
Îndestulare nu se face celor ce te laudă pe tine, Stă-până, că tu eşti lumina şi mângâierea şi viaţa şi sprijini-rea noastră.
Cu cântări te lăudăm pe tine, Prealăudată, ca pe ceea ce ai născut pe Domnul cel Prealăudat, pe Care Îl laudă rânduielile îngerilor.
Slavă ...
Hristoase, izbăveşte-mă de întunericul cel mai di-nafară, de amarul vierme cel cu foc arzător şi de tot alt necaz, pentru rugăciunile Maicii Tale.
Şi acum …
Ceea ce ai omorât iadul cu Dumnezeiască Naşterea ta, izbăveşte-mă de lăcaşurile cele întunecate ale iadului şi de focul cel veşnic.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale; înţele-s-am lucrurile Tale şi am proslăvit dumnezeirea Ta.
La tânguirea cea prea amară şi la suspinul cel ne-mângâiat şi prea greu, gândeşte, o, suflete, şi cu amar de aici tânguieşte-te pe tine.
Omorât fiind mai înainte de moarte şi mai înainte de îngropare îngropat, eu cel mort de viu, de rea putoare sunt plin şi de putrejunea cea din mormânt.
Slavă ...
Pe înfricoşata dare de seamă şi pe înfricoşatul Tău divan, Judecătorule, în minte luându-le, mă tem şi cu a-
mar lăcrimez, ca un osândit; pentru aceea cad la Preacu-rata Maica Ta.
Şi acum …
Minunea ta covârşeşte toată mintea, că pe Domnul cel nevăzut şi fără de ani, văzut sub ani L-ai născut.
Cântarea a 5-a, Irmos:
O, de trei ori fericite lemn, pe care S-a răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul, prin care a căzut cel ce a înşelat cu lemnul, înşelat fiind de Cel ce S-a pironit pe tine cu Trupul, de Dumnezeu Care dă pace sufletelor noastre.
Tânguieşte-te pe tine, o, suflete, mai înainte de ie-şirea ta, ia asupră-ţi plâns şi jeleşte-te cu amar, mai înainte până nu te apucă plânsul cel nemângâiat, căzând la Maica lui Dumnezeu.
Stropeşte-mă, Curată, cu apa umilinţei şi cu pică-turile milei tale dă-mi mie să vărs picături de lacrimi curăţitoare de păcate.
Slavă ...
Când îmi aduc aminte, cu frică şi cutremur, de în-fricoşata tăiere a morţii şi de înfricoşatul Tău divan, Hristoase, mă împung cu amar la inimă; ci prin solirile Maicii Tale, fii mie milostiv.
Şi acum …
Carte te-a văzut pe tine, Curată, mai înainte proo-rocul, întru care S-a scris Cuvântul Tatălui, Care ne-a iz-băvit pe noi, Născătoare de Dumnezeu, de necuvântare.
Cântarea a 6-a, Irmos:
În pântecele fiarei celei din apă, Iona palmele în-tinzându-şi în chipul Crucii, mântuitoarea Patimă mai
înainte a închipuit-o arătat; de unde a treia zi ieşind, În-vierea cea mai presus de lume a însemnat, a lui Hristos Dumnezeu, Cel ce S-a răstignit cu trupul, şi cu Învierea cea de a treia zi, lumea a luminat.
Maica lui Dumnezeu, roagă pe Judecătorul să-mi fie mie blând şi lesne împăcat la judecată, şi cu ochi mi-lostiv să caute spre mine când va şedea să cerceteze cu-vintele şi faptele şi gândurile.
Păcătuit-am ca tâlharul, dar plâng ca desfrânata şi strig ca hananeanca. Sufletul meu, care se îndrăceşte cu patimile ca o fiică tânără, vindecă-l, Născătoare de Dum-nezeu, ceea ce ai născut pe Doctorul sufletelor.
Slavă ...
Împărate a toate, mă înfiorez de a doua venire a Ta pe pământ, şi de înfricoşata şi nemitarnica judecată mă tem, căci dumnezeieştile şi cinstitele Tale porunci nu le-am păzit şi de cele rele nu m-am depărtat; pentru ace-ea alerg la Preacurata Fecioară şi Maica Ta.
Şi acum …
Cu norii păcatelor, cu dulceaţa greşelilor, fiind ţi-nut, şi cu negura patimilor acoperit la minte aflându-mă, noaptea, lucrurile nopţii şi ale întunericului le-am săvâr-şit; ci tu, Fecioară, mântuieşte-mă.
Sedealna:
O, minune nouă! O, taină înfricoşată! Strigat-a Mieluşeaua, văzând pe Fiul pironit pe lemnul Crucii. Ce este aceasta, Nemuritorule Cuvinte al lui Dumnezeu? Cum Te vezi mort, Cela ce pământul îl clăteşti ca un Atotputernic? Însă laud a Ta înfricoşată şi dumnezeiască pogorâre.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Nebuna poruncă a tiranului celui păgân, pe popoa-re le-a tulburat, suflând cu îngrozire şi cu hulă urâtă lui Dumnezeu. Însă pe cei trei tineri nu i-au îngrozit mânia cea de fiară, nici focul cel vâlvăietor, ci cu duh de rouă aducător, ce împotrivă răsuna, împreună cu focul fiind, cântau: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.
Ceea ce ai născut adâncul milei, mântuieşte-mă pe mine cel nemilostiv şi preadesfrânat, ca o împreună pă-timitoare şi milostivă şi îndurată, şi mă izbăveşte de gheena, pe mine ticălosul, ca să te laud pe tine, cea de-a pururea mult lăudată.
Poţi câte voieşti, Fecioară, ceea ce ai născut pe Domnul Cel puternic întru tărie, şi ai mulţimi de tămă-duiri. Pentru aceea alerg la acoperământul tău, strigând ţie: Vindecă smeritul meu suflet cel bolnav.
Slavă ...
Pe mine cela ce suspin, primeşte-mă ca pe vame-şul, şi să nu mă lepezi, Cuvinte, ci, ca un mult Milostiv, cu rugăciunile Maicii Tale celei nestricate, miluieşte-mă pe mine, cela ce cu sârguinţă cânt: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum …
Cu picăturile milostivirii tale adapă pământul cel înţelenit al minţii mele şi pe cel mărăcinos şi spinos, prin lipsa dumnezeieştii ploi şi prin mulţimea patimilor, cu plugul pocăinţei ară-l.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Binecuvântaţi tinerii …
Ceea ce eşti casă cerească, bucuria drepţilor, că-mara slavei, îmbrăcându-mă în haină vrednică de nuntă, bagă-mă şi pe mine în cămara Fiului tău, ca nu cumva, ca pe un netrebnic, legat de mâini şi de picioare, să mă apuce focul.
Zdrobirea inimii mele şi suspinurile cele din suflet, picăturile lacrimilor celor din ochii mei, primindu-le, Curată, prin lacrimile cele bune slobozeşte-mă şi mă iz-băveşte de lacrimile cele nefolositoare, cele din gheena, că tu ai ridicat toată lacrima de pe faţa pământului.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Mi se pare că stau cu mintea înaintea divanului Tău, Judecătorule şi Dumnezeul meu, gol ca un osândit, înfricoşat, cutremurat, îngrijorat şi împilat. Deci, strig: Mântuieşte-mă, Unule Milostive, pe mine cel osândit, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.
Şi acum …
O, prea nouă auzire şi vedere înfricoşată şi înfoca-tă şi străină, care întru tine, Fecioară, s-a săvârşit! Dum-nezeu S-a născut din nestricat pântecele tău şi în braţele tale S-a ţinut, Cela ce ţine toate cu dumnezeiasca putere.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Binecuvântaţi tinerii cei întocmai cu numărul Tre-imii, pe Făcătorul, Dumnezeu Părintele; lăudaţi pe Cu-vântul Cel ce S-a pogorât şi focul în rouă l-a prefăcut, şi preaînălţaţi pe Duhul cel Preasfânt, Care dă viaţă tuturor întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Moartea ce a venit neamului omenesc prin mânca-rea din pom, prin Cruce s-a stricat astăzi; pentru că bles-
temul strămoaşei, cel a tot neamul, s-a dezlegat prin Pruncul Curatei Maicii lui Dumnezeu, pe care toate pu-terile cereşti o măresc.
A vedea podoaba lui Hristos, cea cu adevărat fru-moasă, şi de raza şi strălucirea Lui cea dulce a mă des-făta, învredniceşte-mă Stăpână.
Înotând în noianul păcatului şi viscolindu-mă cu întreitele valuri ale patimilor, alerg la limanul tău cel lin, Stăpână.
Slavă ...
Cu rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine, mân-tuieşte-mă Milostive şi Preaîndurate, pe mine cel prea pătimaş, şi care întru răutăţi am cheltuit bogăţia Ta.
Şi acum …
Cântare mai de pe urmă, şi întâi şi în mijloc, a ar-hanghelului «bucură-te» îţi aduc, Curată, că alta potrivi-tă ţie nu pot afla.Amin!