1 Cor. 12. 12-26
12 Căci precum trupul unul este, şi are mădulare multe, iar toate mădularele trupului, multe fiind, sunt un trup, aşa şi Hristos.
13 Pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toţi, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, şi toţi la un Duh ne-am adăpat.
14 Căci şi trupul nu este un mădular, ci multe.
15 Dacă piciorul ar zice: Fiindcă nu sunt mână nu sunt din trup, pentru aceasta nu este el din trup?
16 Şi urechea dacă ar zice: Fiindcă nu sunt ochi, nu fac parte din trup, – pentru aceasta nu este ea din trup?
17 Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Şi dacă ar fi tot auz, unde ar fi mirosul?
18 Dar acum Dumnezeu a pus mădularele, pe fiecare din ele, în trup, cum a voit.
19 Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?
20 Dar acum sunt multe mădulare, însă un singur trup.
21 Şi nu poate ochiul să zică mâinii: N-am trebuinţă de tine; sau, iarăşi capul să zică picioarelor: N-am trebuinţă de voi.
22 Ci cu mult mai mult mădularele trupului, care par a fi mai slabe, sunt mai trebuincioase.
23 Şi pe cele ale trupului care ni se par că sunt mai de necinste, pe acelea cu mai multă evlavie le îmbrăcăm; şi cele necuviincioase ale noastre au mai multă cuviinţă.
24 Iar cele cuviincioase ale noastre n-au nevoie de acoperământ. Dar Dumnezeu a întocmit astfel trupul, dând mai multă cinste celui căruia îi lipseşte,
25 Ca să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele să se îngrijească deopotrivă unele de altele.
26 Şi dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; şi dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună.
Mt. 18. 18-22; 19. 1-2, 13-15
18 Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer.
19 Iarăşi grăiesc vouă că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri.
20 Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.
21 Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori va greşi faţă de mine fratele meu şi-i voi ierta lui? Oare până de şapte ori?
22 Zis-a lui Iisus: Nu zic ţie până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte.
------------
1 Iar după ce Iisus a sfârşit cuvintele acestea, a plecat din Galileea şi a venit în hotarele Iudeii, dincolo de Iordan.
2 Şi au mers după El mulţimi multe şi i-a vindecat pe ei acolo.
------------
13 Atunci I s-au adus copii, ca să-şi pună mâinile peste ei şi să Se roage; dar ucenicii îi certau.
14 Iar Iisus a zis: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor.
15 Şi punându-Şi mâinile peste ei, S-a dus de acolo.
Tâlcuire:
Dorind să ştie de câte ori se cuvine să ierte fratelui său, Sfântul Petru a întrebat, hotărând răspunsul dinainte: "Să iert până la de şapte ori?". Şi spunând asta, cugeta ca a spus măsura cea mai mare cu putinţă. Cât de scurtă este răbdarea omenească! Domnul însă, potrivind îndelungă-răbdarea Sa neputinţelor noastre, a hotărât: "Nu zic ţie de şapte ori, ci de şaptezeci de ori câte şapte". Cu alte cuvinte: " Iartă întotdeauna şi nu te gândi să nu ierţi". Desăvârşita iertare avea să devină semnul duhului creştinesc şi totodată izvorul şi reazemul statornic al vieţii noastre în Domnul, ce vine de la faţa lui Dumnezeu. Iertarea faţă de orişice greşeală a oricui este veşmântul dragostei creştineşti care, potrivit Apostolului, "îndelung rabdă, e binevoitoare, nu se aprinde de mânie, acoperă totul" (1Cor. 13.4-7). Ea e şi cea mai de nădejde chezăşie a iertării lui Dumnezeu la judecata ce va să fie; căci de iertăm, ne va ierta şi noua Tatăl nostru Cel Ceresc (Mt. 6.14). Aşadar, dacă vrei să ajungi în rai, iartă pe toţi fără făţărnicie, din suflet, ca să nu rămână nici umbră de duşmănie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu