Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. (Ps. 50:13)Priveste catre rasarit... si vezi bucuria care-ti vine de la Dumnezeu.Iata vin fiii tai pe care i-ai trimis (n.b. gândurile si rugaciunile tale)...vin bucurandu-se de slava lui Dumnezeu.(Ba. 4:36-37) Ci bucuria vine de la Dumnezeu. Vine de la împlinirea aceea pe care ti-o da lucrul bine facut, pe care îl arati Celui Bun cu multumire pentru darul de a-l fi putut face…(Maica Siluana)
miercuri, 21 iulie 2010
31.03 Tâlcuiri - Săptămâna a noua după Cincizecime - Miercuri
1 Cor. 13. 4; 14. 5
4 Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
------------
5 Voiesc ca voi toţi să grăiţi în limbi; dar mai cu seamă să proorociţi. Cel ce prooroceşte e mai mare decât cel ce grăieşte în limbi, afară numai dacă tălmăceşte, ca Biserica să ia întărire.(n.b. aici: a prooroci - a vorbi pe înţelesul oamenilor din Sfânta Scriptură)
Mt. 20. 1-6
1 Căci împărăţia cerurilor este asemenea unui om stăpân de casă, care a ieşit dis-de-dimineaţă să tocmească lucrători pentru via sa.
2 Şi învoindu-se cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via sa.
3 Şi ieşind pe la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru.
4 Şi le-a zis acelora: Mergeţi şi voi în vie, şi ce va fi cu dreptul, vă voi da.
5 Iar ei s-au dus. Ieşind iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea, a făcut tot aşa.
6 Ieşind pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii, stând fără lucru, şi le-a zis: De ce aţi stat aici toată ziua fără lucru?
-----------
7 Zis-au lui: Fiindcă nimeni nu ne-a tocmit. Zis-a lor: Duceţi-vă şi voi în vie şi ce va fi cu dreptul veţi lua.
8 Făcându-se seară, stăpânul viei a zis către îngrijitorul său: Cheamă pe lucrători şi dă-le plata, începând de cei din urmă până la cei dintâi.
9 Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au luat câte un dinar.
10 Şi venind cei dintâi, au socotit că vor lua mai mult, dar au luat şi ei tot câte un dinar.
11 Şi după ce au luat, cârteau împotriva stăpânului casei,
12 Zicând: Aceştia de pe urmă au făcut un ceas şi i-ai pus deopotrivă cu noi, care am dus greutatea zilei şi arşiţa.
13 Iar el, răspunzând, a zis unuia dintre ei: Prietene, nu-ţi fac nedreptate. Oare nu te-ai învoit cu mine un dinar?
14 Ia ce este al tău şi pleacă. Voiesc să dau acestuia de pe urmă ca şi ţie.
15 Au nu mi se cuvine mie să fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tău este rău, pentru că eu sunt bun?
16 Astfel vor fi cei de pe urmă întâi şi cei dintâi pe urmă, că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.
Tâlcuire:
În pilda despre lucrători, cel ce a lucrat doar un ceas a primit aceeaşi plată de la stăpânul casei. În această pildă, ceasurile zilei închipuie curgerea vieţii noastre. Ceasul al unsprezecelea este vremea cea de pe urmă a acestei vieţi. Domnul arată că şi cei ce până la această vreme n-au lucrat pentru El pot începe să lucreze şi să placă înaintea Lui nu mai puţin ca alţii. Prin urmare, bătrâneţea nu este o îndreptăţire pentru a deznădajdui, presupunând că la această vârstă nu se mai poate pune început bun. Nu te sfii să purcezi la lucru. Milostiv este Domnul, îţi va da tot ce a dat şi celorlalţi - după rânduiala harului aici, după legea dreptăţii dincolo. Nu trebuie decât să te aprinzi cât mai mult de râvnă şi să te întristezi cu cât mai mare străpungere pentru nepăsarea în care ţi-ai petrecut întreaga viaţă. Vei spune: "În pildă, pe lucrători i-a chemat stăpânul; deci, să mă cheme şi pe mine Domnul". Dar oare nu te cheamă? Oare nu auzi în biserica glasul Domnului: "Veniţi la mine toţi", şi chemarea apostolească: "Ca şi cum Însuşi Dumnezeu v-ar îndemna prin noi, vă rugăm în numele lui Hristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!" (2 Cor. 5.20)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu