31.04 Tâlcuiri - Săptămâna a noua după Cincizecime - Joi

1 Cor. 14. 6-19

    6    Iar acum, fraţilor, dacă aş veni la voi, grăind în limbi, de ce folos v-aş fi, dacă nu v-aş vorbi – sau în descoperire, sau în cunoştinţă, sau în proorocie, sau în învăţătură?
    7    Că precum cele neînsufleţite, care dau sunet, fie fluier, fie chitară, de nu vor da sunete deosebite, cum se va cunoaşte ce este din fluier, sau ce este din chitară?
    8    Şi dacă trâmbiţa va da sunet nelămurit,  cine se va pregăti de război?
    9    Aşa şi voi: Dacă prin limbă nu veţi da cuvânt lesne de înţeles, cum se va cunoaşte ce aţi grăit? Veţi fi nişte oameni care vorbesc în vânt.
    10    Sunt aşa de multe feluri de limbi în lume, dar nici una din ele nu este fără înţelesul ei.
    11    Deci dacă nu voi şti înţelesul cuvintelor, voi fi barbar  pentru cel care vorbeşte, şi cel care vorbeşte barbar pentru mine.
    12    Aşa şi voi, de vreme ce sunteţi râvnitori după cele duhovniceşti, căutaţi să prisosiţi în ele, spre zidirea Bisericii.
    13    De aceea, cel ce grăieşte într-o limbă străină să se roage ca să şi tălmăcească.
    14    Căci, dacă mă rog într-o limbă străină, duhul meu se roagă, dar mintea mea este neroditoare.
    15    Atunci ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea.
    16    Fiindcă dacă vei binecuvânta  cu duhul, cum va răspunde omul simplu  "Amin" la mulţumirea ta, de vreme ce el nu ştie ce zici?
    17    Căci tu, într-adevăr, mulţumeşti bine, dar celălalt nu se zideşte.
    18    Mulţumesc Dumnezeului meu, că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi;
    19    Dar în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăţ şi pe alţii, decât zeci de mii de cuvinte într-o limbă străină.



Mt. 20. 17-28


17    Şi suindu-Se la Ierusalim, Iisus a luat de o parte pe cei doisprezece ucenici şi le-a spus lor, pe cale:
    18    Iată ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor şi a cărturarilor, şi-L vor osândi la moarte;
    19    Şi Îl vor da pe mâna păgânilor, ca să-L batjocorească şi să-L răstignească, dar a treia zi va învia.
    20    Atunci a venit la El mama fiilor lui Zevedeu, împreună cu fiii ei, închinându-se şi cerând ceva de la El.
    21    Iar El a zis ei: Ce voieşti? Ea a zis Lui: Zi ca să şadă aceşti doi fii ai mei, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Ta, întru împărăţia Ta.
    22    Dar Iisus, răspunzând, a zis: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi, oare, să beţi paharul pe care-l voi bea Eu şi cu botezul cu care Eu Mă botez să vă botezaţi? Ei I-au zis: Putem.
    23    Şi El a zis lor: Paharul Meu veţi bea şi cu botezul cu care Eu Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta şi de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci se va da celor pentru care s-a pregătit de către Tatăl Meu.
    24    Şi auzind cei zece s-au mâniat pe cei doi fraţi.
    25    Dar Iisus, chemându-i la Sine, a zis: Ştiţi că ocârmuitorii neamurilor domnesc peste ele şi cei mari le stăpânesc.
    26    Nu tot aşa va fi între voi, ci care între voi va vrea să fie mare să fie slujitorul vostru.
    27    Şi care între voi va vrea să fie întâiul să vă fie vouă slugă,
    28    După cum şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.


Tâlcuire:


Cretinismul mulţumeşte pe deplin şi năzuinţa noastră de întâietate, dar cum? Prin mijloace cu totul potrivnice acelora care se întrebuinţează în lume. Vrei să fii cel dintâi? Fii sluga tuturor, adică fii cel din urmă înaintea tuturor,  şi acesta este un lucru tot atât de însemnat,  pe cât este de însemnat să ne rânduim viaţa şi obiceiurile după pilda Domnului Hristos. Domnul grăieşte: "Fiul Omului n-a venit să fie slujit, ci să slujească El şi să-şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi". Domnul a slujit pe oameni, chiar a spălat picioarele ucenicilor. Asta înseamnă că n-ai de ce a te ruşinezi a sluji altuia, oricine ar fi el. Cum şi cu ce poţi, slujeşte; prilejuri sunt la fiecare pas: hrăneşte pe cel flămând, îmbrăca pe cel gol, găzduieşte pe cel străin, cercetează pe cel bolnav şi chiar îngrijeşte-l: nu întoarce spatele nici unui om care îţi cere ajutorul. Şi nu doar trupul, ci şi sufletul aproapelui să-l slujeşti: învaţă-l, dă-i sfat, dă-i în mână o carte bună, mângâie-l, întăreşte-l! Şi cuvântul este un mijloc puternic de a ajuta; prin el, sufletul iese din ale sale şi,  unindu-se cu sufletul celuilalt îi dă putere.