32.04 Tâlcuiri - Săptămâna a zecea după Cincizecime - Joi

2 Cor.  1. 1-7

    1    Pavel, apostol al lui Hristos Iisus, prin voinţa lui Dumnezeu, şi Timotei, fratele: Bisericii lui Dumnezeu celei din Corint, împreună cu toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia:
    2    Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Iisus Hristos.
    3    Binecuvântat este Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul a toată mângâierea,
    4    Cel ce ne mângâie pe noi în tot necazul nostru, ca să putem să mângâiem şi noi pe cei care se află în tot necazul, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu.
    5    Că precum prisosesc pătimirile lui Hristos întru noi, aşa prisoseşte prin Hristos şi mângâierea noastră.
    6    Deci fie că suntem strâmtoraţi, este pentru a voastră mângâiere şi mântuire, fie că suntem mângâiaţi, este pentru a voastră mângâiere, care vă dă putere să înduraţi cu răbdare aceleaşi suferinţe pe care le suferim şi noi.
    7    Şi nădejdea noastră este tare pentru voi, ştiind că precum sunteţi părtaşi suferinţelor, aşa şi mângâierii.



Mt. 21. 43-46


43    De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei.
    44    Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi.
    45    Iar arhiereii şi fariseii, ascultând pildele Lui, au înţeles că despre ei vorbeşte.
    46    Şi căutând să-L prindă, s-au temut de popor pentru că Îl socotea prooroc.


Tâlcuire:

Arhiereii şi fariseii au priceput ca Domnul grăia pilde pe seama lor, deschizându-le ochii ca să vadă adevărul; ce au făcut, dar? Chibzuiau cum să-L ucidă pe Domnul. Dacă prejudecata nu le-ar fi strâmbat judecata sănătoasă, ar fi trebuit, dacă nu să creadă, precum ar fi cerut-o limpezimea dovezilor, măcar să cerceteze cu luare aminte dacă nu cumva are dreptate Mântuitorul. Prejudecata i-a împins pe un drum greşit, şi mai apoi s-au arătat ucigaşi de Dumnezeu. Şi totdeauna lucrurile se repeta,; şi acum se repeta. Necredincioşii - şi în urma lor, aceia dintre ai noştri care s-au întunecat la minte -, îndată ce dau în Evanghelie de o minune, tipa: "Nu e adevărat, nu e adevărat; asta nu a fost şi nu poate fi, asta trebuie şters". Asta nu e totuna cu a ucide pe Domnul? Cercetaţi toate cărţile acestor "deştepţi": în niciuna nu veţi afla arătate pricinile care îi fac să gândească astfel; niciunul din ei nu poate spune nimic împotriva dovezilor adevărului evanghelic şi niciunul din ei  nu s-a ostenit să cerceteze mai cu luare aminte dovezile pe care oamenii cu gândire sănătoasă le folosesc pentru a da pe faţă minciuna lor: ei o ţin pe a lor, ca "asta nu poate fi" şi drept aceea nu cred în spusele Evangheliei. Nici n-ai ce să faci cu ei: sunt gata să se scoale împotriva lui Dumnezeu Însuşi.