51.04 Tâlcuiri - Săptămâna a douăzeci şi noua după Cincizecime – Joi

Evr. 7. 1-6

    1    Căci acest Melchisedec, rege al Salemului, preot al lui Dumnezeu cel Preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam, pe când se întorcea de la nimicirea regilor şi l-a binecuvântat,
    2    Căruia Avraam i-a dat şi zeciuială din toate, se tâlcuieşte mai întâi: rege al dreptăţii, apoi şi rege al Salemului, adică rege al păcii,
    3    Fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, ci, asemănat fiind Fiului lui Dumnezeu, el rămâne preot pururea.
    4    Vedeţi, dar, cât de mare e acesta, căruia chiar patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război.
    5    Şi cei dintre fiii lui Levi, care primesc preoţia, au poruncă după lege, ca să ia zeciuială de la popor, adică de la fraţii lor, măcar că şi aceştia au ieşit din coapsele lui Avraam;
    6    Iar Melchisedec, care nu-şi trage neamul din ei, a primit zeciuială de la Avraam şi pe Avraam, care avea făgăduinţele, l-a binecuvântat.


Lc. 21. 28-33

    28    Iar când vor începe să fie acestea, prindeţi curaj şi ridicaţi capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie.
    29    Şi le-a spus o pildă: Vedeţi smochinul şi toţi copacii:
    30    Când înfrunzesc aceştia, văzându-i, de la voi înşivă ştiţi că vara este aproape.
    31    Aşa şi voi, când veţi vedea făcându-se acestea, să ştiţi că aproape este împărăţia lui Dumnezeu.
    32    Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea.
    33    Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
--------------
    34    Luaţi seama la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare şi de băutură şi de grijile vieţii, şi ziua aceea să vină peste voi fără de veste,
    35    Ca o cursă; căci va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa întregului pământ.
    36    Privegheaţi dar în toată vremea rugându-vă, ca să vă întăriţi să scăpaţi de toate acestea care au să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului.


Tâlcuire:

"Luaţi seama la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare şi de băutură şi de grijile vieţii, şi ziua aceea să vină peste voi fără de veste." "Ziua aceea", adică ziua cea de pe urmă a lumii sau a fiecăruia dintre noi, vine ca un fur şi ne înhaţă ca o cursă; de aceea şi porunceşte Domnul: "Privegheaţi dar în toată vremea rugându-vă"  (Lc. 21.36). Şi întrucât îndestularea şi multele griji lumeşti sunt cei dintâi vrăjmaşi ai privegherii şi rugăciunii, ni s-a spus dinainte să nu ne îngăduim a ne îngreuna cu mâncare, băutura, şi cu grijile acestei vieţi. Cum poate să privegheze cel care a mâncat, a băut, s-a veselit, s-a culcat, a dormit pe săturate şi a luat-o iar de la capăt? Când are timp să se roage cel care este zi şi noapte prins de grijile lumeşti? Dar ce să fac?, vei spune, fără mâncare nu se poate, iar mâncarea trebuie câştigată. Cum să nu te îngrijeşti de asta? Domnul n-a zis să nu  munceşti, să nu mănânci, să nu bei, ci a zis "să nu se îngreuneze inima voastră". Cu mâinile să munceşti, dar inima să ţi-o păstrezi liberă; de mâncat să mănânci, dar să nu te îngreunezi cu mâncarea; şi vin să bei dacă este nevoie, dar nu până când ţi se tulbura capul şi inima. Desparte cele din afară ale tale de cele dinlăuntru: cele din urmă să fie lucrarea vieţii tale, iar cele dintâi, numai pe deasupra; înlăuntru să fii cu luarea aminte şi cu inima, iar în afară, numai cu trupul, cu mâinile, cu picioarele şi cu ochii: "priveghează în toată vremea rugându-te", ca să te învredniceşti a sta fără teama înaintea Fiului Omului. Pentru a te învrednici de acest lucru, trebuie să te aşezi înaintea Domnului încă de aici; iar pentru asta nu este decât un mijloc: rugăciunea cu trezvie săvârşită cu mintea în inima. Pe cel care  va face asta, "ziua aceea" nu-l va lua pe neaşteptate.