Suntem pe pământ pentru a arăta celorlalţi, prin noi, că Dumnezeu ne iubeşte. (din volumul Gânduri pentru fiecare zi, de Monseniorul Vladimir Ghika)
*
* *
* *
Iac. 1. 1-18
1 Iacov, robul lui Dumnezeu şi al Domnului Iisus Hristos, celor douăsprezece seminţii, care sunt în împrăştiere, salutare.
2 Mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, când cădeţi în felurite ispite,
3 Ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdarea;
4 Iar răbdarea să-şi aibă lucrul ei desăvârşit, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, nelipsiţi fiind de nimic.
5 Şi de este cineva din voi lipsit de înţelepciune, să o ceară de la Dumnezeu, Cel ce dă tuturor fără deosebire şi fără înfruntare; şi i se va da.
6 Să ceară însă cu credinţă, fără să aibă nici o îndoială, pentru că cine se îndoieşte este asemenea valului mării, mişcat de vânt şi aruncat încoace şi încolo.
7 Să nu gândească omul acela că va lua ceva de la Dumnezeu.
8 Bărbatul îndoielnic este nestatornic în toate căile sale.
9 Iar fratele cel smerit să se laude întru înălţimea sa,
10 Şi cel bogat întru smerenia sa, pentru că va trece ca floarea ierbii.
11 Căci a răsărit soarele arzător şi a uscat iarba şi floarea ei a căzut şi frumuseţea feţei ei a pierit; tot aşa se va veşteji şi bogatul în alergăturile sale.
12 Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El.
13 Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni.
14 Ci fiecare este ispitit când este tras şi momit de însăşi pofta sa.
15 Apoi pofta, zămislind, naşte păcat, iar păcatul, odată săvârşit, aduce moarte.
16 Nu vă înşelaţi, fraţii mei prea iubiţi:
17 Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare.
18 După voia Sa ne-a născut prin cuvântul adevărului, ca să fim începătură făpturilor Lui.
Mc. 10. 11-16
11 Şi El le-a zis: Oricine va lăsa pe femeia sa şi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea.
12 Iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul ei şi se va mărita cu altul, săvârşeşte adulter.
13 Şi aduceau la El copii, ca să-Şi pună mâinile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau.
14 Iar Iisus, văzând, S-a mâhnit şi le-a zis: Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu.
15 Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea.
16 Şi, luându-i în braţe, i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei.
Tâlcuire:
Ce iubitor e Domnul cu copiii! Dar cine nu-i iubeşte pe copii? Cu cât trăieşte omul mai mult, cu atât ajunge să-i îndrăgească mai tare pe copii. În ei se vede o prospeţime a vieţii şi o curăţie a obiceiurilor pe care nu este cu putinţă să nu le iubeşti. Unora le trece prin cap, privindu-i pe copii, că păcatul strămoşesc nu există, că fiecare cade singur, atunci când creşte şi se întâlneşte cu imboldurile potrivnice firii, pe care, i se pare lui, nu are cum să le biruiască. Fiecare cade singur, însă păcatul strămoşesc oricum există. Apostolul Pavel vede în noi legea păcatului, care se împotriveşte legii minţii. Această lege, la fel ca o sămânţă, nu se vede la început, ci mai apoi se vădeşte şi trage la păcat. Astfel, cei născuţi din leproşi nu-şi vădesc boala până la o anumită vârstă, iar apoi aceasta se arată şi începe să-i roadă la fel ca pe părinţii lor. Dar unde a stat până atunci lepra? Înlăuntrul lor. Aşijderea şi păcatul strămoşesc: se ascunde până la o vreme, iar apoi iese la iveală şi săvârşeşte lucrarea sa. Mediul din jur are mare însemnătate şi pentru înăbuşirea acestui păcat, şi pentru sporirea lui. De nu ar fi în jur elemente păcătoase, păcatul ascuns nu ar avea din ce să se hrănească şi poate că s-ar usca de la sine; necazul nostru este însă că în jur sunt totdeauna multe lucruri care ajută creşterea lui. Mult păcat este şi în societate; dar toate acesta nu ne fac neapărat păcătoşi. Păcatul este întotdeauna lucrarea libertăţii: luptă-te şi nu ai să cazi. Cade numai acela care nu vrea să se lupte. De ce nu vrem să ne luptăm? Aici nu este lege: vreau, pentru că vreau, şi nu vreau, pentru că nu vreau; totul se întemeiază pe libertate; dincolo de ea nu poţi trece.
.........................
notă personală:
"Care este cel mai puternic răsad?
Mâncarea, pentru că din ceea ce mănânci răsar toate gândurile."
acum, completez:
Eşti ceea ce gândeşti.
Gândurile rezultă din hrana (atât cea materială cât si cea spirituală) cu care îţi hrăneşti simţurile: văzul, auzul, mirosul, gustul, pipăitul, mintea şi voinţa (alegerea sau libertatea de a alege - liberul arbitru )."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu