06.01 Tâlcuiri - Săptămâna a treizeci şi patra după Cincizecime - săptămâna fiului risipitor - Luni

Blândeţea este cel dintâi rod al bunătăţii (Învăţătura de credinţa ortodoxă).

*

*                         *

2 Ptr. 1. 20-21
    20    Aceasta ştiind mai dinainte că nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia;
    21    Pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt.



2 Ptr. 2. 1-9

    1    Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire;
    2    Şi mulţi se vor lua după învăţăturile lor rătăcite şi, din pricina lor, calea adevărului va fi hulită;
    3    Şi din poftă de avere şi cu cuvinte amăgitoare, ei vă vor momi pe voi. Dar osânda lor, de mult pregătită, nu zăboveşte şi pierzarea lor nu dormitează.
    4    Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat pe îngerii care au păcătuit, ci, legându-i cu legăturile întunericului în iad, i-a dat să fie păziţi spre judecată,
    5    Şi n-a cruţat lumea veche, ci a păstrat numai pe Noe, ca al optulea propovăduitor al dreptăţii, când a adus potopul peste cei fără de credinţă,
    6    Şi cetăţile Sodomei şi Gomorei, osândindu-le la nimicire, le-a prefăcut în cenuşă, dându-le ca o pildă nelegiuiţilor din viitor;
    7    Iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea în desfrânare a celor nelegiuiţi, l-a izbăvit,
    8    Pentru că dreptul acesta, locuind între ei, prin ce vedea şi auzea, zi de zi, chinuia sufletul său cel drept, din pricina faptelor lor nelegiuite.
    9    Domnul poate să scape din ispite pe cei credincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii,
    10    Şi mai vârtos pe cei ce umblă după îmboldirile cărnii, în pofte spurcate şi dispreţuiesc domnia cerească. Îndrăzneţi, îngâmfaţi, ei nu se cutremură să hulească măririle (din cer),
    11    Pe când îngerii, deşi sunt mai mari în tărie şi în putere, nu aduc în faţa Domnului judecată defăimătoare împotriva lor.


Mc. 13. 9-13

    9    Luaţi seama la voi înşivă. Că vă vor da în adunări şi veţi fi bătuţi în sinagogi şi veţi sta înaintea conducătorilor şi a regilor, pentru Mine, spre mărturie lor.
    10    Ci mai întâi Evanghelia trebuie să se propovăduiască la toate neamurile.
    11    Iar când vă vor duce ca să vă predea, nu vă îngrijiţi dinainte ce veţi vorbi, ci să vorbiţi ceea ce se va da vouă în ceasul acela. Căci nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Sfânt.
    12    Şi va da frate pe frate la moarte şi tată pe copil şi copiii se vor răzvrăti împotriva părinţilor şi îi vor ucide.
    13    Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până la urmă, acela se va mântui.



Tâlcuire:

Frica de Dumnezeu, care duce la începutul vieţii sfinte şi plăcute lui Dumnezeu, este şi cel mai de nădejde străjer al acesteia atunci când cineva, urmând insuflărilor sale, pune acest început. Ne învaţă aceasta citirea Apostolului de acum, amintindu-ne de înfricoşatele judecaţi şi pedepse ale lui Dumnezeu, arătate încă de aici asupra celor care nu se supun voinţei sale. "Dumnezeu, zice, pe îngerii care au păcătuit nu i-a cruţat". Erau curaţi şi locuiau în sălaş prealuminat; dar fiindcă au păcătuit, au fost aruncaţi în întunericul cel mai dedesubt. Aşadar, pe mine şi pe tine ne va cruţa Dumnezeu, dacă vom merge împotriva voii lui?! Păgânătatea se răspândise pretutindeni în vremea lui Noe. Dumnezeu a adus asupra oamenilor potopul şi i-a pierdut pe toţi, afară numai de opt suflete, familia lui Noe. Nu s-a uitat că oamenii erau mulţi. Oare pentru ţine singur va sta El pe gânduri - să te piardă sau să nu te piardă -, de nu vei asculta glasul lui?! Îndelung a răbdat Domnul Sodoma şi Gomora, dar locuitorii acestor cetăţi, în loc să se înţelepţească, s-au grăbit să atingă culmile păgânătăţii. Pentru aceasta, au fost mistuiţi de foc atunci când nu se aşteptau, iar acest foc este o preînchipuire a focului veşnic care îi aşteaptă pe cei nelegiuiţi. Nici tu nu ai să scapi de acest foc, de vei urma aceleaşi căi. Adu-ţi aminte de toate acestea, şezând la sfat cu tine însuţi, mai ales în liniştea şi în întunecimea nopţii şi întărindu-ţi astfel frica de Dumnezeu, teme-te de păcat ca şi cum în el s-ar strecura către tine văpaia focului veşnic.