06.04 Tâlcuiri - Săptămâna a treizeci şi patra după Cincizecime - săptămâna fiului risipitor - Joi

Dacă vrei să biruieşti iuţimea, câştigându-ţi blândeţea şi îndelunga răbdare, adu-ţi aminte de Domnul Iisus Hristos (Sf. Efrem Sirul).

*

*                         *

1 In. 1. 8-10

8 Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi.
9 Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea.
10 Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi cuvântul Lui nu este întru noi.


1 In. 2. 1-6

1 Copiii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiţi, şi dacă va păcătui cineva, avem mijlocitor către Tatăl, pe Iisus Hristos cel drept.
2 El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru păcatele noastre, ci şi pentru ale lumii întregi.
3 Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscut, dacă păzim poruncile Lui.
4 Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le păzeşte, mincinos este şi întru el adevărul nu se află.
5 Iar cine păzeşte cuvântul Lui, întru acela, cu adevărat, dragostea lui Dumnezeu este desăvârşită. Prin aceasta, cunoaştem că suntem întru El.
6 Cine zice că petrece întru El dator este, precum Acela a umblat, şi el aşa să umble.


Mc. 13. 31-37

31 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
32 Iar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl.
33 Luaţi aminte, privegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi când va fi acea vreme.
34 Este ca un om care a plecat în altă ţară şi, lăsându-şi casa, a dat puterea în mâna slugilor, dând fiecăruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze.
35 Vegheaţi, dar, că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşilor, sau dimineaţa.
36 Ca nu cumva venind fără veste, să vă afle pe voi dormind.
37 Iar ceea ce zic vouă, zic tuturor: Privegheaţi!


Mc. 14. 1-2

        1 Şi după două zile erau Paştile şi Azimile. Şi arhiereii şi cărturarii căutau cum să-l prindă cu vicleşug, ca să-L omoare.
2 Dar ziceau: Nu la sărbătoare, ca să nu fie tulburare în popor.


Tâlcuire:

Învăţătura desprinsă ieri din spusele Apostolului ne-o vesteşte acum, de-a dreptul, Evanghelia. "Luaţi aminte, privegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi când va fi acea vreme. Vegheaţi, dar... ca nu cumva venind fără veste, să vă afle pe voi dormind." Trebuie să aşteptăm şi să avem în gând în fiecare clipă faptul că acum, acum,  va apărea Domnul şi va străluci ca un fulger de la un capăt al lumii la celălalt. Unora li se pare că această aşteptare a Domnului poate fi înlocuită cu aşteptarea morţii. E bine şi aşa (sau măcar aşa): dar aşteptarea venirii Domnului e una, iar aşteptarea morţii este alta. Gândul la venirea Domnului este deosebit de gândul la moarte; deosebite sunt şi simţirile care se nasc sub înrâurirea acestor două gânduri. Tu aşteaptă ziua Domnului, în care totul va lua sfârşit printr-o poruncă fără putinţă de întoarcere. După moarte, tot mai rămâne o vreme în care starea omului nu este hotărâta pentru totdeauna; dar ziua Domnului vă hotărî soarta tuturor pentru vecii cei nesfârşiţi şi o va pecetlui în aşa chip, că n-ai cum să te mai aştepţi la vreo schimbare. Am aşteptat, zici. Mai aşteaptă. Şi tot mai aşteaptă. Dar asta, vei spune, îmi va otrăvi toate bucuriile.Nu ţi le va otrăvi, ci numai va goni din rânduiala vieţii tale acele bucurii care se folosesc în chip nelegiuit de acest nume. Te vei bucura şi aşa, însă numai în Domnul: şi pe Domnul îl poţi aştepta având astfel de bucurie, şi de te va găsi intru această bucurie, nu te va pedepsi ci te va lăuda.