Zidirea ne duce ca de mână la cunoaşterea lui Dumnezeu (Sf. Ioan Hrisostom).
*
* *
Is. 1. 19-31
19 De veţi vrea şi de Mă veţi asculta, bunătăţile pământului veţi mânca.
20 Iar de nu veţi vrea şi nu Mă veţi asculta, atunci sabia vă va mânca, căci gura Domnului grăieşte.
21 Cum a ajuns ca o desfrânată cetatea cea credincioasă şi plină de dreptate? Dreptatea locuia în ea, iar acum este plină de ucigaşi.
22 Argintul tău s-a prefăcut în zgură şi vinul tău este amestecat cu apă;
23 Mai-marii tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii; toţi iubesc darurile şi umblă după răsplată. Ei nu judecă orfanul, iar pricina văduvei nu ajunge până la ei.
24 Pentru aceasta zice Domnul, Dumnezeul Savaot, puternicul lui Israel: Răzbuna-Mă-voi împotriva asupritorilor Mei şi Mă voi întărâta cu răzbunare asupra vrăjmaşilor Mei!
25 Voi întoarce mâna Mea împotriva ta şi te voi curăţi de toată zgura ta, ca în cuptor.
26 Voi întoarce judecătorii tăi să judece ca la început şi sfetnicii tăi ca odinioară. După aceasta te vei putea numi iarăşi cetate dreaptă, oraş credincios.
27 Sionul va fi răscumpărat prin judecată şi locuitorii săi care se vor întoarce la credinţă, prin dreptate.
28 Domnul va zdrobi pe cei răzvrătiţi, iar cei ce au părăsit pe Domnul vor fi nimiciţi.
29 Ei vor fi ruşinaţi pentru dumbrăvile sfinte pe care le-au îndrăgit şi se vor roşi la faţă din pricina grădinilor pe care le-au ales.
30 Vor fi ca un stejar ale cărui frunze cad şi ca o grădină fără nici un strop de apă.
31 Cel puternic va fi ca puzderiile de câlţi şi faptele lui ca o leasă de mărăcini. Şi aceia şi aceasta vor arde laolaltă şi nimeni nu va putea să-i stingă.
Is. 2. 1-3
1 Vedenia pe care a văzut-o Isaia, fiul lui Amos, pentru Iuda şi Ierusalim.
2 Fi-va în vremurile cele de pe urmă, că muntele templului Domnului va fi întărit peste vârfurile munţilor şi se va ridica pe deasupra dealurilor. Şi toate popoarele vor curge într-acolo.
3 Multe popoare vor veni şi vor zice: "Veniţi să ne suim în muntele Domnului, în casa Dumnezeului lui Iacov, ca El să ne înveţe căile Sale şi să mergem pe cărările Sale". Căci din Sion va ieşi legea şi cuvântul lui Dumnezeu din Ierusalim.
Fc. 1. 1-13
1 La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
2 Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3 Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină! Şi a fost lumină.
4 Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
5 Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.
6 Şi a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!" Şi a fost aşa.
7 A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei.
8 Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.
9 Şi a zis Dumnezeu: "Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!" Şi a fost aşa. şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul.
10 Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
11 Apoi a zis Dumnezeu: "Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!" Şi a fost aşa.
12 Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
13 Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.
Pr. 1. 1-20
1 Pildele lui Solomon, fiul lui David,
2 Folositoare pentru cunoaşterea înţelepciunii şi a stăpânirii de sine,
3 Pentru înţelegerea cuvintelor adânci, pentru dobândirea unei îndrumări bune, pentru dreptate, pentru dreapta judecată şi nepărtinire,
4 Pentru a prilejui celor fără gând rău o judecată isteaţă, omului tânăr cunoştinţă şi bună cugetare.
5 Să ia aminte cel înţelept şi îşi va spori ştiinţa, iar cel priceput va dobândi iscusinţa de a se purta,
6 Pătrunzând cu mintea pildele şi înţelesurile adânci, graiurile celor înţelepţi şi tâlcuirea lor nepătrunsă.
7 Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii; cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine.
8 Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările maicii tale.
9 Căci ele sunt ca o cunună pe capul tău Şi ca o salbă împrejurul gâtului tău.
10 Fiul meu, de voiesc păcătoşii să te ademenească, nu te învoi,
11 Dacă-ţi spun: "Vino cu noi, să ne punem la pândă, ca să vărsăm sânge, să întindem curse fără cuvânt celui neprihănit,
12 Să-i înghiţim de vii ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se coboară în mormânt.
13 Să punem stăpânire pe tot felul de lucruri scumpe, să ne umplem de pradă casele noastre,
14 Fii părtaş la obştea noastră, o singură pungă fi-va pentru toţi!"
15 Fiul meu, nu te întovărăşi cu ei pe cale; abate piciorul tău din cărarea lor,
16 Căci picioarele lor aleargă numai la rău, iar ei zoresc să verse sânge.
17 Zadarnic se întind curse în văzul păsărilor!
18 Căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri.
19 Aceasta este soarta celor lacomi de câştig; lăcomia le aduce pierderea vieţii.
20 Înţelepciunea strigă pe uliţă şi în piele îşi ridică glasul său.
Mt. 6. 1-13
1 Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri.
2 Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.
3 Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta,
4 Ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.
5 Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.
6 Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care este în ascuns, îţi va răsplăti ţie.
7 Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate.
8 Deci nu vă asemănaţi lor, că ştie Tatăl vostru de cele ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să cereţi voi de la El.
9 Deci voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău;
10 Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
11 Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi;
12 Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;
13 Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!
Tâlcuire:
Se citeşte despre zidire, despre starea cea dintâi de cădere şi despre făgăduinţa mântuirii în Domnul nostru Iisus Hristos. Ia aminte şi învaţă! Cazi la Domnul - şi El îţi va da lumina care va lumina întunericul păcatelor tale, aşezând pe reazem trainic gândurile tale care se înviforează şi dorinţele inimii tale iubitoare de păcat - hotărârea cea bună de a lucra pentru El neclintit şi neabătut, va întocmi uscatul şi marea, va aşeza fiecare lucru la locul său. Atunci, vei începe să odrăsleşti mai întâi verdeaţa, ierburi şi copaci - începutul virtuţilor, iar apoi şi făpturi cu viaţa - fapte cu desăvârşire duhovniceşti şi plăcute lui Dumnezeu, până ce, în cele din urmă, vor fi refăcute în tine chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, aşa cum ai fost zidit intru început. Toate acestea ţi le va face ţie Domnul în aceste şase zile ale zidirii duhovniceşti, ale postirii tale, dacă le vei petrece cu luare aminte, cu evlavie şi cu inima înfrântă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu