09.03 Tâlcuiri - Săptămâna întâi a Postului - Miercuri

Din neştiinţă se naşte răul, şi sufletul, necunoscând pe Dumnezeu şi binele, va iubi păcatul şi-l va înfăptui (Sf. Antonie cel Mare).

*

*                         *

Is. 2. 3-11

3 Multe popoare vor veni şi vor zice: "Veniţi să ne suim în muntele Domnului, în casa Dumnezeului lui Iacov, ca El să ne înveţe căile Sale şi să mergem pe cărările Sale". Căci din Sion va ieşi legea şi cuvântul lui Dumnezeu din Ierusalim.
4 El va judeca neamurile şi la popoare fără de număr va da legile Sale. Preface-vor săbiile în fiare de pluguri şi lăncile lor în cosoare. Nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul.
5 Voi, cei din casa lui Iacov, veniţi să umblăm în lumina Domnului!
6 Tu ai lepădat neamul Tău, casa lui Iacov. Ea este plină de vrăjitori şi de magi ca Filistenii şi ea face legământ cu cei de alt neam.
7 Pământul ei este plin de aur şi de argint, de comori fără număr, pământul ei este plin de cai şi de căruţe fără sfârşit.
8 Pământul ei este plin de idoli şi locuitorii se închină la lucrul mâinilor lor, înaintea celor făcuţi de degetele lor.
9 Şi omul va fi umilit şi muritorul va fi pogorât şi Tu nu-i vei ierta!
10 Intraţi în crăpăturile stâncilor şi ascundeţi-vă în pulbere, din pricina fricii de Dumnezeu, de strălucirea slavei Lui.
11 Ochii celui mândru vor fi smeriţi, mândria celor de rând va fi pogorâtă şi numai Domnul în ziua aceea va fi ridicat în slăvi,
12 Că Domnul Savaot va avea ziua Lui, se va ridica împotriva a tot ceea ce este mândru şi semeţ şi-l va pogorî.


Fc. 1. 14-23

14 Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii,
15 Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa.
16 A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele.
17 Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul,
18 Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
19 Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.
20 Apoi a zis Dumnezeu: "Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!" Şi a fost aşa.
21 A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape şi toate fiinţele vii, care mişună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
22 Şi le-a binecuvântat Dumnezeu şi a zis: "Prăsiţi-vă şi vă înmulţiţi şi umpleţi apele mărilor şi păsările să se înmulţească pe pământ!
23 Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea.


Pr. 1. 20-33

20 Înţelepciunea strigă pe uliţă şi în piele îşi ridică glasul său.
21 Ea propovăduieşte la răspântiile zgomotoase; înaintea porţilor cetăţii îşi spune cuvântul:
22 "Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa?
23 Întoarceţi-vă iarăşi la mustrarea mea şi iată eu voi turna peste voi duhul meu şi vă voi vesti cuvintele mele.
24 Chematu-v-am, dar voi n-aţi luat aminte! Întinsu-mi-am mâna şi n-a fost cine să ia seama!
25 Ci aţi lepădat toate sfaturile mele şi mustrările mele nu le-aţi primit.
26 De aceea şi eu voi râde de pieirea voastră şi mă voi bucura când va veni groaza peste voi,
27 Când va veni peste voi necazul ca furtuna şi când nenorocirea ca vijelia vă va cuprinde.
28 Atunci mă vor chema, dar eu nu voi răspunde; din zori mă vor căuta şi nu mă vor afla,
29 Pentru că ei au urât ştiinţa şi frica de Dumnezeu n-au ales-o,
30 Fiindcă n-au luat aminte la sfaturile mele şi cercetarea mea au dispreţuit-o.
31 Mânca-vor din rodul căii lor şi de sfaturile lor sătura-se-vor,
32 Căci îndărătnicia omoară pe cei proşti şi nepăsarea pierde pe cei fără minte;
33 Iar cel ce mă ascultă va trăi în pace şi linişte şi de rele nu se va teme".


Mc. 11. 22-26

22 Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Aveţi credinţă în Dumnezeu.
23 Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.
24 De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea.
25 Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşealele voastre.
26 Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşealele voastre.


Mt. 7. 7-8

7 Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.
8 Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide.


Tâlcuire:

"De vei chema înţelepciunea şi spre cunoştinţă vei îndrepta glasul tău, şi de o vei căuta pe dânsa ca pe argint şi de o vei săpa ca pe o comoară, atunci vei afla frica Domnului şi cunoştinţa lui Dumnezeu o vei afla" (Pilde 2. 3-5). Rădăcina vieţii plăcute lui Dumnezeu este frica de Domnul. Îndată ce aceasta va veni, puterea ziditoare va reorândui totul în tine şi va reface în tine minunata rânduială - cosmosul* duhovnicesc. Cum poate fi dobândită frica de Dumnezeu? Ea e în tine, atâta doar că e înăbuşită: trebuie să o învii. Pentru aceasta, dă glas raţiunii tale şi deschide-ţi inima pentru a primi insuflările adevărului. Până acum, raţiunii nu i s-a dat cuvântul: a fost în robie şi nu îndrăznea să rostească învăţături sănătoase: ei bine, acum să vorbească. Ea va începe să grăiască despre faptul că Dumnezeu este Atotţiitor, ca el te ţine şi te poate arunca în orice clipă; despre faptul că Dumnezeu este pretutindeni şi ştie toate, vede totul în tine şi se mânie asupra ta pentru tot ce e rău în tine; despre faptul că El este Drept Judecător, gata să te pedepsească chiar acum, dar cu milostivire îşi înfrânează mania până la o vreme; despre moarte, care e gata în orice clipă să te înşface şi să te predea judecăţii şi răzbunării. Ascultă şi pătrunde-ţi inima de simţirea acestor adevăruri. De vei trezi acest simţământ, împreună cu el va veni şi frica de Dumnezeu. Aceştia sunt zorii vieţii.

----------------
1. Kosmos are în limba greacă semnificaţia de "ordine, armonie", de unde, prin extensie, sensul de "podoabă", precum şi acela, mult mai familiar contemporanilor noştri, de "cosmos, lume, univers" (totalitatea lucrurilor existente privite ca ansamblu armonic, supus unor anumite rânduieli)- n. tr.