09.05 Tâlcuiri - Săptămâna întâi a Postului - Vineri

Bun este numai omul care-L cunoaşte pe Dumnezeu (Sf. Antonie cel Mare).

*

*                         *

Is. 3. 1-13

1 Iată, Domnul Dumnezeu Savaot va lua din Ierusalim şi din Iuda orice sprijin şi orice ajutor, orice hrană de pâine şi orice sprijin de apă,
2 Pe viteaz şi pe omul de luptă, pe judecător şi pe prooroc, pe prezicător şi pe bătrân;
3 Pe căpetenia peste cincizeci, pe sfătuitor, pe înţelept, pe fermecător şi pe ghicitor.
4 Voi pune băieţi căpetenii peste ei şi copiii vor domni peste aceia.
5 În popor se vor strâmtora unul pe altul şi fiecare va împila pe aproapele său; cel tânăr se va purta obraznic cu cel bătrân şi cel de neam rău cu cel de neam bun.
6 Atunci va alerga omul la fratele său, în casa tatălui său, şi-i va zice: Tu mai ai o haină, fii căpetenie peste noi şi să fie aceste dărâmături sub mâna ta.
7 Iar acela cu jurământ se va lepăda, zicând: "Nu pot vindeca rănile poporului! N-am în casa mea nici pâine, nici haină, nu mă faceţi conducător peste popor!"
8 Ierusalimul va ajunge dărâmătură şi Iuda este gata să cadă, căci limba lor şi gândurile lor sunt împotriva Domnului şi dispreţuiesc privirea slavei Lui.
9 Înfăţişarea lor mărturiseşte împotriva lor, căci ei îşi vădesc păcatele lor ca Sodoma, în loc să se ascundă. Vai de ei! Căci ei şi-au făcut loruşi rău...
10 Fericit este omul drept, că el va mânca din rodul lucrurilor lui.
11 Vai de cel rău, că răutatea este a lui şi va fi judecat după faptele lui.
12 Poporul meu este asuprit de nişte copii, şi femeile domnesc peste el. Poporul meu! Cei care te conduc te rătăcesc şi te abat de la calea pe care tu mergi.
13 Domnul Se ridică la judecată şi stă ca să judece pe poporul Său.


Fc. 2. 4-19

4 Iată obârşia cerului şi a pământului de la facerea lor, din ziua când Domnul Dumnezeu a făcut cerul şi pământul.
5 Pe câmp nu se afla nici un copăcel, iar iarba de pe el nu începuse a odrăsli, pentru că Domnul Dumnezeu nu trimisese încă ploaie pe pământ şi nu era nimeni ca să lucreze pământul.
6 Ci numai abur ieşea din pământ şi umezea toată faţa pământului.
7 Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.
8 Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l zidise.
9 Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat; ier în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.
10 Şi din Eden ieşea un râu, care uda raiul, iar de acolo se împărţea în patru braţe.
11 Numele unuia era Fison. Acesta înconjură toată ţara Havila, în care se află aur.
12 Aurul din ţara aceea este bun; tot acolo se găseşte bdeliu şi piatra de onix.
13 Numele râului al doilea este Gihon. Acesta înconjură toată ţara Cuş.
14 Numele râului al treilea este Tigru. Acesta curge prin fata Asiriei; iar râul al patrulea este Eufratul.
15 Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze şi s-o păzească.
16 A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: "Din toţi pomii din rai poţi să mănânci,
17 Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!
18 Şi a zis Domnul Dumnezeu: "Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el".
19 Şi Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; aşa ca toate fiinţele vii să se numească precum le va numi Adam.


Pr. 3. 1-18

1 Fiul meu, nu uita învăţătura mea şi inima ta să păzească sfaturile mele,
2 Căci lungime de zile şi ani de viaţă şi propăşire îi se vor adăuga.
3 Mila şi adevărul să nu te părăsească; leagă-le împrejurul gâtului tău, scrie-le pe tabla inimii tale;
4 Atunci vei afla har şi bunăvoinţă înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.
5 Pune-ţi nădejdea în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe priceperea ta.
6 Pe toate căile tale gândeşte la Dânsul şi El îţi va netezi toate cărările tale.
7 Nu fii înţelept în ochii tăi; teme-te de Dumnezeu şi fugi de rău;
8 Aceasta va fi sănătate pentru trupul tău şi o înviorare pentru oasele tale.
9 Cinsteşte pe Domnul din averea ta şi din pârga tuturor roadelor tale.
10 Atunci jitniţele tale se vor umple de grâu şi mustul va da afară din teascurile tale.
11 Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului şi nu simţi scârbă pentru mustrările Lui,
12 Căci Domnul ceartă pe cel pe care-l iubeşte şi ca un părinte pedepseşte pe feciorul care îi este drag.
13 Fericit este omul care a aflat înţelepciunea şi bărbatul care a dobândit pricepere,
14 Căci dobândirea ei este mai scumpă decât argintul şi preţul ei mai mare decât al celui mai curat aur.
15 Ea este mai preţioasă decât pietrele scumpe; nici un rău nu i se poate împotrivi şi e bine-cunoscută tuturor celor ce se apropie de ea; nimic din cele dorite de tine nu se aseamănă cu ea.
16 Viaţă lungă este în dreapta ei, iar în stânga ei, bogăţie şi slavă; din gura ei iese dreptatea; legea şi mila pe limbă le poartă.
17 Căile ei sunt plăcute şi toate cărările ei sunt căile păcii.
18 Pom al vieţii este ea (înţelepciunea) pentru cei ce o stăpânesc, iar cei care se sprijină pe ea sunt fericiţi.


In. 15. 1-7

1 Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul.
2 Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă.
3 Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi l-am spus.
4 Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine.
5 Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic.
6 Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard.
7 Dacă rămâneţi întru Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi ceea ce voiţi şi se va da vouă.


Tâlcuire:

"Domnul celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har" (Pilde 3. 34) . Să-ţi aduci aminte de aceste cuvinte mai ales când mergi la spovedanie. Trufia este lucrul care leagă cel mai strâns limba ca să nu spună: sunt păcătos. Smereşte-te deci înaintea Domnului, nu te cruţa, nu te teme de faţa omului. descoperă-ţi ruşinea, ca să te speli; arată-ţi rănile, ca să te curăţeşti; povesteşte toate nedreptăţile tale ca să te îndreptezi. Cu cât vei fi mai lipsit de mila faţă de tine însuţi, cu atât mai milostiv va fi faţă de tine Domnul şi vei pleca plin de dulcele simţământ că eşti miluit. Acesta este harul Domnului nostru Iisus Hristos, dat de El celor ce se smeresc prin mărturisirea nefăţarnica a păcatelor pe care le au.