09.06 Tâlcuiri - Săptămâna întâi a Postului - Sâmbătă

Nu este cu putinţă a-L cunoaşte pe Dumnezeu fără credinţă (Sf. Ioan Hrisostom).

*

*                         *

Fc. 2. 20-25

20 Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice; dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui.
21 Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne.
22 Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam.
23 Şi a zis Adam: "Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său.
24 De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
25 Adam şi femeia lui erau amândoi goi şi nu se ruşinau.


Fc. 3. 1-20

1 Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: "Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?"
2 Iar femeia a zis către şarpe: "Roade din pomii raiului putem să mâncăm;
3 Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!"
4 Atunci şarpele a zis către femeie: "Nu, nu veţi muri!
5 Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul".
6 De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el.
7 Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte.
8 Iar când au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, în răcoarea serii, s-au ascuns Adam şi femeia lui de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii raiului.
9 Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: "Adame, unde eşti?"
10 Răspuns-a acesta: "Am auzit glasul  Tău în rai şi m-am temut, căci sunt gol, şi m-am ascuns".
11 Şi i-a zis Dumnezeu: "Cine ti-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care ti-am poruncit să nu mănânci?"
12 Zis-a Adam: "Femeia care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat".
13 Şi a zis Domnul Dumnezeu către femeie: "Pentru ce ai făcut aceasta?" Iar femeia a zis: "Şarpele m-a amăgit şi eu am mâncat".
14 Zis-a Domnul Dumnezeu către şarpe: "Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între toate animalele şi între toate fiarele câmpului; pe pântecele tău să te târăşti şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale!
15 Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul".
16 Iar femeii i-a zis: "Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni".
17 Iar lui Adam i-a zis: "Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: "Să nu mănânci", blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale!
18 Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului!
19 În sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce".
20 Şi a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viaţă, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii.


Pr. 3. 19-34

19 Prin înţelepciune, Domnul a întemeiat pământul, iar prin înţelegere a întărit cerurile.
20 Prin ştiinţa Sa a deschis adâncurile şi norii picură rouă.
21 Fiul meu, să nu se depărteze acestea dinaintea ochilor tăi; păstrează înţelepciunea şi buna chibzuială,
22 Căci ele sunt viaţa sufletului tău şi podoabă pentru gâtul tău.
23 Atunci tu vei merge fără teamă pe calea ta şi piciorul tău nu se va poticni.
24 De te culci, nu-ţi va fi teamă, iar de adormi, somnul tău va fi dulce.
25 Să nu te temi de frica fără veste şi nici de vreo năvală a celor păcătoşi,
26 Că Domnul este nădejdea ta şi va feri piciorul tău de cursă.
27 Nu zăbovi a face bine celui ce are nevoie, când ai putinţa să-i ajuţi.
28 Nu spune aproapelui tău: "Du-te şi vino, mâine îţi voi da!", când poţi să-i dai acum.
29 Nu pune la cale răul împotriva aproapelui tău, când el locuieşte fără grijă lângă tine.
30 Nu te certa cu nimeni fără pricină, de vreme ce nu ţi-a făcut nici un rău.
31 Nu râvni să fii ca omul silnic şi nu alege nici una din căile lui;
32 Căci omul cu gând rău este urât de Domnul, iar de cei drepţi El este mai aproape.
33 Domnul blesteamă casa celui fără de lege şi binecuvântează adăposturile celor drepţi.
34 De cei batjocoritori El râde, iar celor smeriţi le dă har.
-------------------
35 Cei înţelepţi vor moşteni mărirea, iar cei nebuni vor avea parte de ocară.


Evr. 1. 1-12

Dumnezeu a trimis oamenilor pe Fiul Său, Care este peste toate, mai presus decât îngerii şi decât toată făptura.

1 După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci,
2 În zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi prin Care a făcut şi veacurile;
3 Care, fiind strălucirea slavei şi chipul fiinţei Lui şi Care ţine toate cu cuvântul puterii Sale, după ce a săvârşit, prin El însuşi, curăţirea păcatelor noastre, a şezut de-a dreapta slavei, întru cele prea înalte,
4 Făcându-Se cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un nume mai deosebit decât ei.
5 Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: "Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut"; şi iarăşi: "Eu Îi voi fi Lui Tată şi El Îmi va fi Mie Fiu"?
6 Şi iarăşi, când aduce în lume pe Cel întâi născut, El zice: "Şi să se închine Lui toţi îngerii lui Dumnezeu".
7 Şi de îngeri zice: "Cel ce face pe îngerii Săi duhuri şi pe slujitorii Săi pară de foc";
8 Iar către Fiul: "Tronul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului; şi toiagul dreptăţii este toiagul împărăţiei Tale.
9 Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea; pentru aceea Te-a uns pe Tine, Dumnezeule, Dumnezeul Tău cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe părtaşii Tăi".
10 Şi: "Întru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi cerurile sunt lucrul mâinilor Tale;
11 Ele vor pieri, dar Tu rămâi, şi toate ca o haină se vor învechi;
12 Şi ca un pe un veşmânt le vei strânge şi ca o haină vor fi schimbate. Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor sfârşi".
-------------------

13 Şi căruia dintre îngeri a zis Dumnezeu vreodată: "Şezi de-a dreapta Mea până când voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor Tale"?
14 Îngerii oare nu sunt toţi duhuri slujitoare, trimise ca să slujească, pentru cei ce vor fi moştenitorii mântuirii?


2 Tim.  2. 1-10

1 Tu, deci, fiul meu, întăreşte-te în harul care e în Hristos Iisus,
2 Şi cele ce ai auzit de la mine, cu mulţi martori de faţă, acestea le încredinţează la oameni credincioşi, care vor fi destoinici să înveţe şi pe alţii.
3 Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos Iisus.
4 Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, ca să fie pe plac celui care strânge oaste.
5 Iar când se luptă cineva, la jocuri, nu ia cununa, dacă nu s-a luptat după regulile jocului.
6 Cuvine-se ca plugarul ce se osteneşte să mănânce el mai întâi din roade.
7 Înţelege cele ce-ţi grăiesc, căci Domnul îţi va da pricepere în toate.
8 Adu-ţi aminte de Iisus Hristos, Care a înviat din morţi, din neamul lui David, după Evanghelia mea,
9 Pentru Care sufăr până şi lanţuri ca un făcător de rele, dar cuvântul lui Dumnezeu nu se leagă.
10 De aceea toate le rabd, pentru cei aleşi, ca şi ei să aibă parte de mântuirea care este întru Hristos Iisus şi de slava veşnică.


Mc.  2. 23-28

23 Şi pe când mergea El într-o sâmbătă prin semănături, ucenicii Lui, în drumul lor, au început să smulgă spice.
24 Şi fariseii Îi ziceau: Vezi, de ce fac sâmbăta ce nu se cuvine?
25 Şi Iisus le-a răspuns: Au niciodată n-aţi citit ce a făcut David, când a avut nevoie şi a flămânzit, el şi cei ce erau cu el?
26 Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele lui Abiatar arhiereul, şi a mâncat pâinile punerii înainte, pe care nu se cuvenea să le mănânce decât numai preoţii, şi a dat şi celor ce erau cu el?
27 Şi le zicea lor: Sâmbăta a fost făcută pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă.
28 Astfel că Fiul Omului este domn şi al sâmbetei.


Mc. 3. 1-5

1 Şi iarăşi a intrat în sinagogă. Şi era acolo un om având mâna uscată.
2 Şi Îl pândeau pe Iisus să vadă dacă îl va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască.
3 Şi a zis omului care avea mâna uscată: Ridică-te în mijloc!
4 Şi a zis lor: Se cuvine, sâmbăta, a face bine sau a face rău, a mântui un suflet sau a-l pierde? Dar ei tăceau;
5 Şi privindu-i pe ei cu mânie şi întristându-Se de învârtoşarea inimii lor, a zis omului: Întinde mâna ta! Şi a întins-o, şi mâna lui s-a făcut sănătoasă.


In. 15. 17-27

17 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul.
18 Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât.
19 Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte.
20 Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.
21 Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis.
22 De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor.
23 Cel ce Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu.
24 De nu aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut păcat nu ar avea; dar acum M-au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu.
25 Dar (aceasta), ca să se împlinească cuvântul cel scris în Legea lor: "M-au urât pe nedrept".
26 Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine.
27 Şi voi mărturisiţi, pentru că de la început sunteţi cu Mine.


In. 16. 1-2

1 Acestea vi le-am spus, ca să nu vă smintiţi.
2 Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu.



Tâlcuire: 

S-au apropiat oamenii de paharul Domnului, au fost la cina Domnului: Slava Ţie, Dumnezeule! Slava Ţie, Dumnezeule! Slava Ţie, Dumnezeule! Mare zi a Domnului este astăzi! Preaslăvită prăznuire in cer! Nu este oraş, nici sat, nici casa, în care cineva să nu se fi împărtăşit. Pe toată întinderea Rusiei, peste tot în miazăzi şi la răsărit sunt atâţia oameni înveşmântaţi în haina albă a dreptăţii,  care au gustat din viaţa dumnezeiască şi s-au unit cu Domnul întru adevăr! Înnoitu-s-a trupul Domnului - trupul Bisericii, şi s-a înveşmântat în slava sa cea adevărată, ascunsă de ochii oamenilor, însă văzută de ochii îngereşti. Închinatu-s-au îngerii Celui Întâi Născut atunci când El a fost adus în lume intru puterea Sa, iar acum I s-au închinat pentru că lumea este adusă iarăşi la El. I s-au închinat şi au cântat: "Scaunul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului; toiagul dreptăţii - toiagul împărăţiei Tale. Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea" (Ps. 44. 7-8).