11.07 Tâlcuiri - Saptamâna a treia a Postului - Duminica

.

Cel ce s-a învrednicit sa se vada pe sine este mai presus de cel ce s-a învrednicit sa vada îngeri (Sf. Isaac Sirul).

*

*                         *

Evr.  4. 14-16

14 Drept aceea, având Arhiereu mare, Care a strabatut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, sa tinem cu tarie marturisirea.

15 Ca nu avem Arhiereu care sa nu poata suferi cu noi în slabiciunile noastre, ci ispitit întru toate dupa asemanarea noastra, afara de pacat.

16 Sa ne apropiem, deci, cu încredere de tronul harului, ca sa luam mila si sa aflam har, spre ajutor, la timp potrivit.

Evr. 5. 1-6

1 Caci orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre cele catre Dumnezeu, ca sa aduca daruri si jertfe pentru pacate;

2 El poate sa fie îngaduitor cu cei nestiutori si rataciti, de vreme ce si el este cuprins de slabiciune.

3 Din aceasta pricina dator este, precum pentru popor, asa si pentru sine sa jertfeasca pentru pacate.

4 Si nimeni nu-si ia singur cinstea aceasta, ci daca este chemat de Dumnezeu dupa cum si Aaron.

5 Asa si Hristos nu S-a preaslavit pe Sine însusi, ca sa Se faca arhiereu, ci Cel ce a grait catre El: "Fiul Meu esti Tu, Eu astazi Te-am nascut".

6 În alt loc se zice: "Tu esti Preot în veac dupa rânduiala lui Melchisedec".

Mc.  8. 34-38

34 Si chemând la Sine multimea, împreuna cu ucenicii Sai, le-a zis: Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie.

35 Caci cine va voi sa-si scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela îl va scapa.

36 Caci ce-i foloseste omului sa câstige lumea întreaga, daca-si pierde sufletul?

37 Sau ce ar putea sa dea omul, în schimb, pentru sufletul sau?

38 Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat si pacatos, si Fiul Omului Se va rusina de el, când va veni întru slava Tatalui sau cu sfintii îngeri.

Mc. 9. 1-16

1 Si le zicea lor: Adevarat graiesc voua ca sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, pâna ce nu vor vedea împaratia lui Dumnezeu, venind întru putere.

2 Si dupa sase zile a luat Iisus cu Sine pe Petru si pe Iacov si pe Ioan si i-a dus într-un munte înalt, de o parte, pe ei singuri, si S-a schimbat la fata înaintea lor.

3 Si vesmintele Lui s-au facut stralucitoare, albe foarte, ca zapada, cum nu poate înalbi asa pe pamânt înalbitorul.

4 Si li s-a aratat Ilie împreuna cu Moise si vorbeau cu Iisus.

5 Si raspunzând Petru, a zis lui Iisus: Învatatorule, bine este ca noi sa fim aici; si sa facem trei colibe: Tie una si lui Moise una si lui Ilie una.

6 Caci nu stia ce sa spuna, fiindca erau înspaimântati.

7 Si s-a facut un nor care îi umbrea, iar un glas din nor a venit zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit, pe Acesta sa-L ascultati.

8 Dar, deodata, privind ei împrejur, n-au mai vazut pe nimeni decât pe Iisus, singur cu ei.

9 Si coborându-se ei din munte, le-a poruncit ca nimanui sa nu spuna cele ce vazusera, decât numai când Fiul Omului va învia din morti.

10 Iar ei au tinut cuvântul, întrebându-se între ei: Ce înseamna a învia din morti?

11 Si L-au întrebat pe El, zicând: Pentru ce zic fariseii si carturarii ca trebuie sa vina mai întâi Ilie?

12 Iar El le-a raspuns: Ilie, venind întâi, va aseza iarasi toate. Si cum este scris despre Fiul Omului ca va sa patimeasca multe si sa fie defaimat?

13 Dar va zic voua ca Ilie a si venit si i-au facut toate câte au voit, precum s-a scris despre el.

14 Si venind la ucenici, a vazut multime mare împrejurul lor si pe carturari sfadindu-se între ei.

15 Si îndata toata multimea, vazându-L, s-a spaimântat si, alergând, I se închina.

16 Si Iisus a întrebat pe carturari: Ce va sfaditi între voi?

Tâlcuire:

" Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie."  (Mc. 8. 34). Nu poti merge fara cruce în urma Domnului purtator de cruce; si toti cei care merg în urma Lui, merg, negresit, cu crucea. Ce e aceasta cruce? Necazurile, strâmtorarile si întristarile de tot felul, care vin dinlauntru si din afara asupra celui ce împlineste cu constiinta dreapta poruncile Domnului, traind în duhul rânduielilor si cerintelor Lui. Aceasta cruce se întrepatrunde pâna într-atâta cu modul de vietuire al crestinului, încât acolo unde este crestinul este si ea, iar acolo unde nu este aceasta cruce nu poate fi vreun crestin. Înlesnirile de toate felurile si viata în dezmierdari nu sunt pentru un crestin adevarat. Sarcina crestinului adevarat e sa se curateasca si sa se îndrepteze. El e ca un bolnav care trebuie sa fie cauterizat pe ici, taiat pe dincolo, iar asta nu poate avea loc fara durere. El vrea sa se smulga din robia unui vrajmas puternic; poate face asta fara sa lupte si fara sa fie ranit? El trebuie sa mearga împotriva tuturor rânduielilor (lumesti) care îl înconjoara, iar asta cum o poate face fara neplaceri si strâmtorari? Bucura-te, deci, când simti ca te apasa crucea, fiindca acesta este semnul ca mergi în urma Domnului, pe calea mântuirii, în rai. Rabda putin. Acum-acum vine sfârsitul. însotit de cununi!