12.01 Tâlcuiri - Saptamâna a patra a Postului - Luni

Cine cunoaste pe Dumnezeu si se cunoaste pe sine nu învinuieste pe nimeni pentru pacatele sale (Sf. Antonie cel Mare).

*

*                         *

Is 14. 24-32.

24 Juratu-S-a Domnul Savaot si a zis: "Cum am hotarât, asa va fi, precum M-am sfatuit, asa se va întâmpla!

25 Sfarâma-voi Asiria în pamântul Meu si o voi calca în picioare pe muntii Mei. Si robii vor fi liberati de jugul lor si umerii de povara lor".

26 Iata hotarârea pentru tot pamântul, iata mâna întinsa peste toate neamurile!

27 Daca Domnul Savaot a hotarât, cine îl va putea împiedica? Si daca mâna Lui sta întinsa, cine o va întoarce la loc?

28 În anul mortii lui Ahaz, fost-a aceasta proorocie:

29 "Nu te veseli, toata tara Filistenilor, fiindca a fost zdrobit toiagul care te lovea. Caci din radacina sarpelui va iesi o vipera si din urmasii lui un sarpe zburator.

30 Cei sarmani vor paste pe pasunile Mele, iar cei saraci vor fi fara de grija. Voi face sa moara de foame neamul tau, iar pe cei ce vor ramâne din tine îi voi ucide.

31 Tu, poarta, urla! Si tu, cetate, tipa! Cutremura-te tu, tara a Filistenilor, toata! Ca din partea de miazanoapte vine un fum si sirurile vrajmasilor sunt strânse".

32 Si ce se va raspunde în ziua aceea celor trimisi dintre popoare? Ca "Domnul a întemeiat Sionul, limanul celor îndurerati din poporul Lui".

Tâlcuire:

Apostolul Pavel spune ca israelitenii, trecând marea, s-au botezat in ea (1 Cor. 10. 2). Acest botez le-a slujit ca despartire de Egipt.  La randul sau, Apostolul Petru graieste: "Iar aceasta mântuire prin apa închipuia botezul, care va mântuieste astazi si pe voi" (1 Ptr. 3. 21). Si botezul nostru ne mântuieste si ne slujeste ca zid despartitor intre întunecatul tarâm satanic al pacatului  si lumii si lumina vietii în Hristos. Cel botezat se rupe de toate nadejdile si reazemurile pamântesti si traieste în acest veac ca într-o pustie, fara a se lega de nimic. Inima lui nu este pe pamânt, inima lui este în veacul celalalt. Tot ce este aici îl atinge în treacat, asa încât cel ce are femeie e ca si cum n-ar avea, cel care cumpara ca si cum n-ar stapâni, si îndeobste oricine se foloseste de aceasta  lume - ca si cum nu s-ar folosi deplin (1 Cor. 7. 30).