12.07 Tâlcuiri - Săptămâna a patra a Postului - Duminică (a Sfântului Ioan Scărarul)

Inima curată aduce mintea în stare de a cunoaşte pe Dumnezeu. Curăţia inimii este temeiul cunoştinţei noastre duhovniceşti (Sf. Simeon Noul Teolog).

*

*                         *

Evr. 6. 13-20

13 Căci Dumnezeu, când a dat făgăduinţă lui Avraam, de vreme ce n-avea pe nimeni mai mare, pe care să Se jure, S-a jurat pe Sine însuşi,

14 Zicând: "Cu adevărat, binecuvântând te voi binecuvânta, şi înmulţind te voi înmulţi".

15 Şi aşa, având Avraam îndelungă-răbdare, a dobândit făgăduinţa.

16 Pentru că oamenii se jură pe cel ce e mai mare şi jurământul e la ei o chezăşie şi sfârşitul oricărei neînţelegeri.

17 În aceasta, Dumnezeu voind să arate şi mai mult, moştenitorilor făgăduinţei, nestrămutarea hotărârii Sale, a pus la mijloc jurământul:

18 Ca prin două fapte nestrămutate – făgăduinţa şi jurământul – în care e cu neputinţă ca Dumnezeu să fi minţit, noi, cei ce căutăm scăpare, să avem îndemn puternic ca să ţinem nădejdea pusă înainte,

19 Pe care o avem ca o ancoră a sufletului, neclintită şi tare, intrând dincolo de catapeteasmă,

20 Unde Iisus a intrat pentru noi ca înaintemergător, fiind făcut Arhiereu în veac, după rânduiala lui Melchisedec.

Efes. 5. 8-19

8 Altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii!

9 Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate şi adevăr.

10 Încercând ce este bineplăcut Domnului.

11 Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă.

12 Căci cele ce se fac întru ascuns de ei, ruşine este a le şi grăi.

13 Iar tot ce este pe faţă, se descoperă prin lumină,

14 Căci tot ceea ce este descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: "Deşteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos".

15 Deci luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi,

16 Răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt.

17 Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului.

18 Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul.

19 Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului, în inimile voastre,

_________________

20 Mulţumind totdeauna pentru toate întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu (şi) Tatăl.

Mc. 9. 17-32

17 Şi I-a răspuns Lui unul din mulţime: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut.

18 Şi oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut.

19 Iar El, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine.

20 Şi l-au adus la El. Şi văzându-L pe Iisus, duhul îndată a zguduit pe copil, şi, căzând la pământ, se zvârcolea spumegând.

21 Şi l-a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: din pruncie.

22 Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi.

23 Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede.

24 Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele.

25 Iar Iisus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el!

26 Şi răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit.

27 Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, şi el s-a sculat în picioare.

28 Iar după ce a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim?

29 El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post.

30 Şi, ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea, dar El nu voia să ştie cineva.

31 Căci învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului se va da în mâinile oamenilor şi-L vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia zi va învia.

32 Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-L întrebe.

Mt. 4. 25 

25 Şi mulţimi multe mergeau după El, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.

Mt. 5. 1-12

1 Văzând mulţimile, Iisus S-a suit în munte, şi aşezându-se, ucenicii Lui au venit la El.

2 Şi deschizându-şi gura, îi învăţa zicând:

3 Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.

4 Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

5 Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.

6 Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.

7 Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.

8 Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

9 Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

10 Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.

11 Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea.

12 Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi.

Tâlcuire:

În predica Sa despre fericiri, Domnul descrie inima vrednică de rai (Mt. 5. 1-12). În alcătuirea ei intră: smerenia, plânsul şi zdrobirea inimii, blândeţea şi nemânierea, deplina iubire de dreptate, desăvârşita milostivire, curăţia inimii, iubirea de pace şi împăciuirea, răbdarea necazurilor, suferinţelor îndurate pe nedrept şi prigonirilor pentru credinţa şi viaţa creştineasca. Doreşti raiul? N-ai decât să fii astfel şi încă de aici vei pregusta din raiul în care ai să intri după moarte, ca moştenitor.