13.02 Tâlcuiri - Săptămâna a cincea a Postului - Marţi

Sufletul cel curat are puterea ca să vadă în el însuşi - ca într-o oglindă - pe Dumnezeu (Sf. Atanasie cel Mare).

*

*                         *

Is. 40, 18-31

18 Cu cine veţi asemăna voi pe Cel Preaputernic şi unde veţi găsi altul asemenea Lui?

19 Chipul cel turnat este turnat de un făurar, argintarul îl îmbracă cu aur şi-l înfrumuseţează cu lănţişoare.

20 Săracul, care nu poate oferi mult, alege un lemn care nu putrezeşte; îşi caută un meşter iscusit ca să facă un idol care să nu se clatine.

21 Nu ştiţi voi, oare, n-aţi auzit, nu vi s-a spus oare de la început, n-aţi înţeles voi ce vă învaţă întemeierea lumii?

22 El stă în scaun deasupra cercului pământului; pe locuitori îi vede ca pe lăcuste; El întinde cerul ca un văl uşor şi îl desface ca un cort de locuit.

23 El preface în nimic pe căpetenii; pe judecătorii pământului îi nimiceşte.

24 Abia sunt sădiţi, abia sunt semănaţi, abia a prins rădăcini tulpina lor în pământ; El suflă peste ele şi le usucă şi vijelia le spulberă ca pe pleavă.

25 Cu cine Mă asemănaţi voi ca să-i fiu asemenea?, zice Sfântul.

26 Ridicaţi ochii în sus şi priviţi: Cine le-a zidit pe toate acestea? – Cel ce scoate oştirea lor cu număr şi pe toate pe nume le cheamă! Celui Atotputernic şi cu mare vârtute nici una nu-I scapă!

27 Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce grăieşti, Israele: "Calea mea este ascunsă Domnului, dreptul meu este trecut cu vederea de Dumnezeul meu?"

28 Nu ştii tu, sau n-ai aflat tu că Domnul este Dumnezeu veşnic, Care a făcut marginile pământului, Care nu oboseşte şi nici nu Îşi sleieşte puterea? Că înţelepciunea Lui este nemărginit de adâncă?

29 El dă tărie celui obosit şi celui slab îi dă putere mare.

30 Cei tineri se obosesc, îşi risipesc puterile şi vitejii luptători vor putea să se clatine;

31 Dar cei ce nădăjduiesc întru Domnul vor înnoi puterea  lor, le vor creşte aripi ca ale vulturului; vor alerga şi nu-şi vor slei puterea, vor merge şi nu se vor obosi.

Fc. 13, 12-18

12 Avram a rămas să locuiască în pământul Canaan, iar Lot s-a sălăşluit în cetăţile din ţinutul Iordanului şi şi-a întins corturile până la Sodoma.

13 Iar oamenii Sodomei erau răi şi tare păcătoşi înaintea Domnului.

14 Deci a zis Domnul către Avram, după ce s-a despărţit Lot de dânsul: "Ridică-ti ochii şi, din locul în care eşti acum, caută spre miazănoapte, spre miazăzi şi răsărit şi spre mare,

15 Că tot pământul, cât îl vezi, ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi pentru vecie.

16 Voi face pe urmaşii tăi mulţi ca pulberea pământului; de va putea cineva număra pulberea pământului, va număra şi pe urmaşii tăi.

17 Scoală şi cutreieră pământul acesta în lung şi în lat, că ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi pentru vecie".

18 Şi ridicându-şi Avram corturile, a venit şi s-a aşezat la stejarul Mamvri, care este în Hebron; şi a zidit acolo un jertfelnic Domnului.

Pr 14, 27-35 

27 Frica de Dumnezeu este un izvor de viaţă, ca să putem scăpa de cursele morţii.

28 Strălucirea unui rege se sprijină pe mulţimea poporului, iar lipsa de supuşi este pieirea prinţului.

29 Cel încet la mânie este bogat în înţelepciune, iar cel ce se mânie degrabă îşi dă pe faţă nebunia.

30 O inimă fără patimă este viaţa trupului, pe când pornirea pătimaşă este ca un cariu în oase.

31 Cel care apasă pe cel sărman defaimă pe Ziditorul lui, dar cel ce are milă de sărac Îl cinsteşte.

32 Cel fără de lege este răsturnat de răutatea lui, iar cel drept găseşte scăpare în neprihănirea lui.

33 Înţelepciunea sălăşluieşte în inima celui înţelept, iar în inima celor nebuni nu se arată.

34 Dreptatea înalţă un popor, în vreme ce păcatul este ocara popoarelor.

35 Bunăvoinţa regelui este pentru sluga înţeleaptă, iar mânia lui pentru cel ce îi face ruşine.

Pr.15, 1-14

1 Un răspuns blând domoleşte mânia, iar un cuvânt aspru aţâţă mânia.

2 Limba celor înţelepţi picură ştiinţă, iar gura celor nebuni revarsă prostie.

3 Ochii Domnului sunt pretutindeni, veghind asupra celor buni şi asupra celor răi.

4 Limba dulce este pom al vieţii, iar limba vicleană zdrobeşte inima.

5 Nebunul nu ia în seamă învăţătura tatălui său, iar cine trage folos din certare se face mai înţelept.

6 În casa celui drept sunt comori fără de număr; în câştigul celui fără de lege este tulburare.

7 Buzele celor înţelepţi răspândesc ştiinţa, dar inima celor nebuni nu.

8 Jertfa celor fără de lege este urâciune înaintea Domnului, iar rugăciunea celor drepţi este plăcerea Lui.

9 Calea celui nelegiuit este urâciune înaintea Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după dreptate.

10 O certare aspră capătă cel ce părăseşte cărarea; cel ce urgiseşte mustrarea va muri.

11 Iadul şi adâncul sunt cunoscute Domnului, cu atât mai vârtos inimile fiilor oamenilor.

12 Celui batjocoritor nu-i place dojana; de aceea el nu se îndreaptă spre cei înţelepţi.

13 O inimă veselă înseninează faţa, iar când inima e tristă şi duhul e fără de curaj.

14 Inima înţeleaptă caută ştiinţa, iar gura celor nebuni se simte mulţumită cu nebunia.

Tâlcuire:

"Iadul şi adâncul sunt cunoscute Domnului, cu atât mai vârtos inimile fiilor oamenilor" (Pilde 15. 11). Iar păcătosul se tot gândeşte că nimeni nu îl vede şi, ascunzându-se de ochii oamenilor prin întunericul nopţii sau pustietatea locului, socoate că nu e zărit de nimeni. Ochiul lui Dumnezeu a văzut tot; îngerul păzitor şi conştiinţa au fost martori. Vei merge cândva la judecată şi atunci, toate cele ascunse se vor vădi; martori ce nu pot fi mituiţi vor sta de faţă şi vei rămâne fără cuvânt. Osânda va rămâne de neschimbat. Un singur mijloc poate abate acest sfârşit de neînlăturat: pocăinţa. Uşa spre ea este deschisă. Grăbeşte-te să intri până n-a sunat ceasul care te izbeşte când nu te aştepţi, curmând şi păcatele tale, dimpreună cu orice nădejde de a afla milă.