13.03 Tâlcuiri - Săptămâna a cincea a Postului - Miercuri

Oricât de mici sunt păcatele, ele pătează conştiinţa, iar conştiinţa trebuie să fie mereu curată, dar se pătează totuşi zilnic şi atunci în toate zilele trebuie s-o curăţim (Sf. Vasile cel Mare).

*

*                         *

Is. 41, 4-14

4 Cine a făcut aceasta şi cine a pus-o la cale? Cel ce dintru început cheamă neamurile; Eu, Domnul Care sunt cel dintâi şi voi fi cu cei din urmă.

5 Ostroavele Îl văd şi sunt cuprinse de spaimă, marginile pământului tremură, se apropie, vin, intră la judecată!

6 Fiecare se ajută unul pe altul şi-şi zic: "Curaj!"

7 Turnătorul îmbărbătează pe argintar şi cel ce bate aurul, pe cel care bate pe nicovală, zicând: "Îmbinarea este bună". Şi ţintuieşte idolul în cuie ca să nu se clatine.

8 Dar tu, Israele, sluga Mea, Iacove, pe care te-am ales, sămânţa lui Avraam, iubitul Meu!...

9 Pe tine care te-am smuls din cele mai depărtate margini ale pământului şi te-am chemat din cele mai depărtate colţuri, şi ţi-am zis: Tu eşti robul Meu, pe tine te-am ales şi nu te-am lepădat;

10 Nu te teme, că Eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare, că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu îţi dau tărie şi te ocrotesc şi dreapta Mea cea tare te va sprijini.

11 Iată că se vor ruşina şi de ocară se vor face toţi cei ce sunt aprinşi împotriva ta; toţi vor fi nimiciţi şi vor pieri cei ce se fac vrăjmaşi ai tăi!

12 Căuta-vei şi nu vei găsi pe cei ce te urăsc pe tine şi ca o nimica vor fi cei ce vor să se lupte cu tine.

13 Că Eu sunt Dumnezeul tău, Eu întăresc dreapta ta şi îţi zic ţie: "Nu te teme, căci Eu sunt ajutorul tău!"

14 Nu-ţi fie frică, vierme al lui Iacov, viermişor al lui Israel, Eu sunt ajutorul tău, zice Domnul, Mântuitorul tău şi Sfântul lui Israel.

Fc. 15, 1-15

1 După acestea, fost-a cuvântul Domnului către Avram, noaptea, în vis, şi a zis: "Nu te teme, Avrame, că Eu sunt scutul tău şi răsplata ta va fi foarte mare!"

2 Iar Avram a răspuns: "Stăpâne Doamne, ce ai să-mi dai? Că iată eu am să mor fără copii şi cârmuitor în casa mea este Eliezer din Damasc".

3 Apoi Avram a adăugat: "De vreme ce nu mi-ai dat fii, iată sluga mea va fi moştenitor după mine!"

4 Şi îndată s-a făcut cuvântul Domnului către el şi a zis: "Nu te va moşteni acela, ci cel ce va răsări din coapsele tale, acela te va moşteni!"

5 Apoi l-a scos afară şi i-a zis: "Priveşte la cer şi numără stelele, de le poţi număra!" Şi a adăugat: "Atât de mulţi vor fi urmaşii tăi!"

6 Şi a crezut Avram pe Domnul şi i s-a socotit aceasta ca dreptate.

7 Şi i-a zis iarăşi: "Eu sunt Domnul, Care te-a scos din Urul Caldeii, ca să-ţi dau pământul acesta de moştenire".

8 Şi a zis Avram: "Stăpâne Doamne pe ce voi cunoaşte că-l voi moşteni?"

9 Iar Domnul i-a zis: "Găteşte-Mi o junincă de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturică şi un pui de porumbel!"

10 Şi a luat Avram toate aceste animale, le-a tăiat în două şi a pus bucăţile una în faţa alteia; iar păsările nu le-a tăiat.

11 Şi năvăleau păsările răpitoare asupra trupurilor, iar Avram le alunga.

12 La asfinţitul soarelui, a căzut peste Avram somn greu şi iată l-a cuprins întuneric şi frică mare.

13 Atunci a zis Domnul către Avram: "Să ştii bine că urmaşii tăi vor pribegi în pământ străin, unde vor fi robiţi şi apăsaţi patru sute de ani;

14 Dar pe neamul acela, căruia ei vor fi robi, îl voi judeca Eu şi după aceea ei vor ieşi să vină aici, cu avere multă.

15 Iar tu vei trece la părinţii tăi în pace şi vei fi îngropat la bătrâneţi fericite.

Pr. 15, 7-19

7 Buzele celor înţelepţi răspândesc ştiinţa, dar inima celor nebuni nu.

8 Jertfa celor fără de lege este urâciune înaintea Domnului, iar rugăciunea celor drepţi este plăcerea Lui.

9 Calea celui nelegiuit este urâciune înaintea Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după dreptate.

10 O certare aspră capătă cel ce părăseşte cărarea; cel ce urgiseşte mustrarea va muri.

11 Iadul şi adâncul sunt cunoscute Domnului, cu atât mai vârtos inimile fiilor oamenilor.

12 Celui batjocoritor nu-i place dojana; de aceea el nu se îndreaptă spre cei înţelepţi.

13 O inimă veselă înseninează faţa, iar când inima e tristă şi duhul e fără de curaj.

14 Inima înţeleaptă caută ştiinţa, iar gura celor nebuni se simte mulţumită cu nebunia.

15 Toate zilele celui sărac sunt rele, dar inima mulţumită este un ospăţ necurmat.

16 Mai bine puţin intru frica lui Dumnezeu, decât vistierie mare şi tulburare (multă).

17 Mai mult face o mâncare de verdeţuri şi cu dragoste, decât un bou îngrăşat şi cu ură.

18 Omul mânios aţâţă cearta, pe când cel domol linişteşte aprinderea.

19 Calea celui leneş e ca un gard de spini, iar calea celui silitor e netedă.

Tâlcuire:

"Înţeleptul merge pe cărarea vieţii care duce în sus, ca să ocolească drumul iadului care merge în jos" (Pilde 15. 24). Toţi ştiu ce este iadul şi că fiecare poate nimeri acolo pentru faptele sale; însă nu toţi îşi amintesc asta şi nu toţi trăiesc cum se cuvine, aşa încât să se vadă că se îngrijesc să scape de iad. Trăiesc aşa, în voia sorţii, "poate avem noroc şi nu nimerim în iad". Dar unde ne este raţiunea? Şi în treburile lumeşti "norocul" poate să ne scape din mâini, însă într-un lucru atât de însemnat, care odată săvârşit rămâne neschimbat în vecii vecilor, folosirea cuvântului "noroc" vădeşte cea mai mare lipsă de raţiune. Deci  nu te făli, raţiune,  cu puterea ta de înţelegere, dacă nu-ţi aduci aminte de aceste lucruri şi nu ne îmbii cu cugetări ale vieţii, despre cum am putea, fugind de iad, să ne mântuim.