16.05 Tâlcuiri - Săptămâna întâia după Paşti - Vineri

Cu măsura păcatelor voastre măsuraţi-vă smerenia voastră; mărginiţi-vă mândria, dar nu măsuraţi cu ea milostivirea lui Dumnezeu, care e nemărginită (Sf. Ioan Hrisostom).

*

*                         *

Ps 103, 25

25 Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.

Ps 103, 1

1 Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.

Fapte 3, 1-18

1 Iar Petru şi Ioan se suiau la templu pentru rugăciunea din ceasul al nouălea.

2 Şi era un bărbat olog din pântecele mamei sale, pe care-l aduceau şi-l puneau în fiecare zi la poarta templului, zisă Poarta Frumoasă, ca să ceară milostenie de la cei ce intrau în templu,

3 Care, văzând că Petru şi Ioan vor să intre în templu, le-a cerut milostenie.

4 Iar Petru, căutând spre el, împreună cu Ioan, a zis: Priveşte la noi;

5 Iar el se uita la ei cu luare-aminte, aşteptând să primească ceva de la ei.

6 Iar Petru a zis: Argint şi aur nu am; dar ce am, aceea îţi dau. În numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoală-te şi umblă!

7 Şi apucându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat şi îndată gleznele şi tălpile picioarelor lui s-au întărit.

8 Şi sărind, a stat în picioare şi umbla, şi a intrat cu ei în templu, umblând şi sărind şi lăudând pe Dumnezeu.

9 Şi tot poporul l-a văzut umblând şi lăudând pe Dumnezeu.

10 Şi îl cunoşteau că el era cel care şedea pentru milostenie, la Poarta Frumoasă a templului, şi s-au umplut de uimire şi de mirare pentru ceea ce i s-a întâmplat.

11 Şi ţinându-se el de Petru şi de Ioan, tot poporul, uimit, alerga la ei, în pridvorul numit al lui Solomon.

12 Iar Petru, văzând aceasta, a răspuns către popor: Bărbaţi israeliţi, de ce vă miraţi de acest lucru, sau de ce staţi cu ochii aţintiţi la noi, ca şi cum cu a noastră putere sau cucernicie l-am fi făcut pe acesta să umble?

13 Dumnezeul lui Avraam şi al lui Isaac şi al lui Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri a slăvit pe Fiul Său Iisus, pe Care voi L-aţi predat şi L-aţi tăgăduit în faţa lui Pilat, care găsise cu cale să-L elibereze.

14 Dar voi v-aţi lepădat de Cel sfânt şi drept şi aţi cerut să vă dăruiască un bărbat ucigaş.

15 Iar pe Începătorul vieţii L-aţi omorât, pe Care însă Dumnezeu L-a înviat din morţi şi ai Cărui martori suntem noi.

16 Şi prin credinţa în numele Lui, pe acesta pe care îl vedeţi şi îl cunoaşteţi, l-a întărit numele lui Iisus şi credinţa cea întru El i-a dat lui întregirea aceasta a trupului, înaintea voastră, a tuturor.

17 Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut rău ca şi mai-marii voştri.

18 Dar Dumnezeu a împlinit astfel cele ce vestise dinainte prin gura tuturor proorocilor, că Hristosul Său va pătimi.

Flp 2, 5-11

5 Gândul acesta să fie în voi care era şi în Hristos Iisus,

6 Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu,

7 Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om,

8 S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce.

9 Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume;

10 Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt.

11 Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl.

In 2, 12-22.

12 După aceasta S-a coborât în Capernaum, El şi mama Sa şi fraţii şi ucenicii Săi, şi acolo n-a rămas decât puţine zile.

13 Şi erau aproape Paştile iudeilor, şi Iisus S-a urcat la Ierusalim.

14 Şi a găsit şezând în templu pe cei ce vindeau boi şi oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani.

15 Şi, făcându-Şi un bici din ştreanguri, i-a scos pe toţi afară din templu, şi oile şi boii, şi schimbătorilor le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele.

16 Şi celor ce vindeau porumbei le-a zis: Luaţi acestea de aici. Nu faceţi casa Tatălui Meu casă de negustorie.

17 Şi şi-au adus aminte ucenicii Lui că este scris: "Râvna casei Tale mă mistuie".

18 Au răspuns deci iudeii şi I-au zis: Ce semn ne arăţi că faci acestea?

19 Iisus a răspuns şi le-a zis: Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica.

20 Şi au zis deci iudeii: În patruzeci şi şase de ani s-a zidit templul acesta! Şi Tu îl vei ridica în trei zile?

21 Iar El vorbea despre templul trupului Său.

22 Deci, când S-a sculat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că aceasta o spusese şi au crezut Scripturii şi cuvântului pe care Îl spusese Iisus.

Tâlcuire:

Sfinţii Părinţi laudă pe unii oameni slăviţi prin viaţa lor creştinească, spunând că aceştia au înviat mai înainte de Învierea cea de obşte. În ce stă, dar, taina unei astfel de vieţi? În aceea că ei  şi-au însuşit trăsăturile proprii vieţii de după înviere, aşa cum sunt ele arătate în cuvântul lui  Dumnezeu şi le-au făcut lucrătoare în sine. Viaţa viitoare este înfăţişată ca fiind desprinsă de tot ce este trupesc: acolo nu se vor însura, nici nu se vor mărita, nu se vor hrăni cu mâncare moartă şi însuşi trupul pe care îl vor primi va fi duhovnicesc. Şi astfel, cel ce trăieşte desprins de toate cele trupeşti va primi în sine sau va readuce în sine elementele vieţii de după înviere. De vei ajunge până acolo ca în tine să moară tot ce este trupesc, vei deveni invitat mai înainte de Învierea cea de obşte. Drumul către această stare îl arată Apostolul  atunci când spune: "În duh să umblaţi şi să nu împliniţi poftele trupului" (Gal. 5. 16). Şi ne încredinţează că umblând pe această cale avem buna nădejde de a ajunge la ţelul dorit: "Cel ce seamănă în duh din duh va culege viaţa veşnică" (Gal. 6. 8).