26.05 Tâlcuiri - Săptămâna a patra după Cincizecime – Vineri

Înfrânarea şi umilinţa cea din afară a trupului sunt păzitoarele comorilor dumnezeieşti dinlăuntru (Sf. Maxim Mărturisitorul).

*

*                   *

Rm 11, 25-36

25 Pentru că nu voiesc, fraţilor, ca voi să nu ştiţi taina aceasta, ca să nu vă socotiţi pe voi înşivă înţelepţi; că împietrirea s-a făcut lui Israel în parte, până ce va intra tot numărul neamurilor.

26 Şi astfel întregul Israel se va mântui, precum este scris: "Din Sion va veni Izbăvitorul şi va îndepărta nelegiuirile de la Iacov;

27 Şi acesta este legământul Meu cu ei, când voi ridica păcatele lor".

28 Cât priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi din pricina voastră, dar cu privire la alegere ei sunt iubiţi, din cauza părinţilor.

29 Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua înapoi.

30 După cum voi, cândva, n-aţi ascultat de Dumnezeu, dar acum aţi fost miluiţi prin neascultarea acestora,

31 Tot aşa şi aceştia n-au ascultat acum, ca, prin mila către voi, să fie miluiţi şi ei acum.

32 Căci Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare, pentru ca pe toţi să-i miluiască.

33 O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu! Cât sunt de necercetate judecăţile Lui şi cât sunt de nepătrunse căile Lui!

34 Căci cine a cunoscut gândul Domnului sau cine a fost sfetnicul Lui?

35 Sau cine mai înainte I-a dat Lui şi va lua înapoi de la El?

36 Pentru că de la El şi prin El şi întru El sunt toate. A Lui să fie mărirea în veci. Amin!

Mt 12, 1-8.

1 În vremea aceea, mergea Iisus, într-o zi de sâmbătă, printre semănături, iar ucenicii Lui au flămânzit şi au început să smulgă spice şi să mănânce.

2 Văzând aceasta, fariseii au zis Lui: Iată, ucenicii Tăi fac ceea ce nu se cuvine să facă sâmbăta.

3 Iar El le-a zis: Au n-aţi citit ce-a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau cu el?

4 Cum a intrat în casa Domnului şi a mâncat pâinile punerii înainte, care nu se cuveneau lui să le mănânce, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor?

5 Sau n-aţi citit în Lege că preoţii, sâmbăta, în templu, calcă sâmbăta şi sunt fără de vină?

6 Ci grăiesc vouă că mai mare decât templul este aici.

7 Dacă ştiaţi ce înseamnă: Milă voiesc iar nu jertfă, n-aţi fi osândit pe cei nevinovaţi.

8 Că Domn este şi al sâmbetei Fiul Omului.

Tâlcuire:

"Dacă ştiaţi ce înseamnă: Milă voiesc iar nu jertfă, n-aţi fi osândit pe cei nevinovaţi." Aşadar, pentru a ne izbăvi de păcatul osândirii, trebuie să dobândim inima milostivă. Inima milostivă nu judecă nu numai încălcările părelnice ale legii, dar nici pe cele învederate tuturor. În loc să judece, ea compătimeşte, şi mai degrabă va plânge decât să mustre. Cu adevărat, păcatul osândirii e rodul unei inimi nemilostive, care se bucură de răul altuia şi află desfătare în înjosirea aproapelui, în prihănirea numelui acestuia, în terfelirea cinstei lui. Această faptă este ucidere de om şi este săvârşită în duhul celui care e ucigaş de oameni dintru început. Aici se alătură clevetirea, care e din acelaşi izvor: căci diavolul de aceea se şi numeşte diavol* - întrucât cleveteşte şi răspândeşte pretutindeni clevetirea. Grăbeşte-te să trezeşti în tine mila îndată ce îţi vine reaua dorinţa de a judeca şi cu inima plină de milă să cazi apoi cu rugăciune la Dumnezeu, ca El să te miluiască şi pe tine: nu doar pe cel pe care ai vrut să-l osândeşti, ci şi pe tine însuţi, care poate că ai mai multă nevoie de milă decât el - şi ispita cea rea are să piară. 

* în limba greacă veche, cuvântul diabolos avea şi înţelesul de "calomniator", "clevetitor", "cel care umblă cu pâra" - n.tr.