26.06 Tâlcuiri - Săptămâna a patra după Cincizecime – Sâmbătă

Păzeşte înfrânarea totdeauna, ca să nu cazi, prin neegalitate, în cele contrare (Sf. Talasie Libianul).

*

*                   *

Rm 6, 11-17

11 Aşa şi voi, socotiţi-vă că sunteţi morţi păcatului, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos Iisus, Domnul nostru.
12 Deci să nu împărăţească păcatul în trupul vostru cel muritor, ca să vă supuneţi poftelor lui;
13 Nici să nu puneţi mădularele voastre ca arme ale nedreptăţii în slujba păcatului, ci, înfăţişaţi-vă pe voi lui Dumnezeu, ca vii, sculaţi din morţi, şi mădularele voastre ca arme ale dreptăţii lui Dumnezeu.
14 Căci păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră, fiindcă nu sunteţi sub lege, ci sub har.
15 Oare, atunci să păcătuim fiindcă nu suntem sub lege, ci sub har? Nicidecum!
16 Au nu ştiţi că celui ce vă daţi spre ascultare robi, sunteţi robi aceluia căruia vă supuneţi: fie ai păcatului spre moarte, fie ai ascultării spre dreptate?
17 Mulţumim însă lui Dumnezeu, că (deşi) eraţi robi ai păcatului, v-aţi supus din toată inima dreptarului învăţăturii căreia aţi fost încredinţaţi,


Mt 8, 14-23.

14 Şi venind Iisus în casa lui Petru, a văzut pe soacra acestuia zăcând, prinsă de friguri.
15 Şi S-a atins de mâna ei, şi au lăsat-o frigurile şi s-a sculat şi Îi slujea Lui.
16 Şi făcându-se seară, au adus la El mulţi demonizaţi şi a scos duhurile cu cuvântul şi pe toţi cei bolnavi i-a vindecat,
17 Ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul, care zice: "Acesta neputinţele noastre a luat şi bolile noastre le-a purtat".
18 Şi văzând Iisus mulţime împrejurul Lui, a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării.
19 Şi apropiindu-se un cărturar, i-a zis: Învăţătorule, Te voi urma oriunde vei merge.
20 Dar Iisus i-a răspuns: Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi; Fiul Omului însă nu are unde să-Şi plece capul.
21 Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să mă duc şi să îngrop pe tatăl meu.
22 Iar Iisus i-a zis: Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii lor.
23 Intrând El în corabie, ucenicii Lui L-au urmat.


Tâlcuire:

Unuia dintre cei ce voiau să Îl urmeze, Domnul i-a zis: "Fiul Omului însă nu are unde să-Şi plece capul.",  iar altuia, care vroia să-şi îngroape mai înainte tatăl, i-a zis: "Lasă-l pe cel mort, pe el îl vor îngropa alţii, iar tu vino după Mine". Asta înseamnă că cel care vrea să vină după Domnul trebuie să nu aştepte nici o mângâiere pe pământ, ci numai lipsuri, necazuri şi nevoi, şi că grijile vieţii, chiar cele legiuite, nu pot încăpea alături de urmarea Domnului. Trebuie să te lepezi de toate cu desăvârşire, ca să nu mai fii legat de nimic din cele pământeşti; apoi, trebuie să îmbrăţişezi pătimirile şi crucea şi astfel întrarmat să mergi după Domnul. Aceasta este voia nemijlocită a Domnului! "Dar cui a fost dată această poruncă - numai Apostolilor, sau tuturor creştinilor?" Să se gândească fiecare singur. A se lepăda de sine şi a-şi lua crucea nu li s-a spus tuturor? Apoi, a-L iubi pe Domnul mai mult decât pe tată şi pe mamă, pe fraţi şi pe surori, pe soţie şi pe copii nu li s-a spus tuturor? Răspunsul este limpede. "Dar cum se poate trăi astfel?" Şi Apostolii I-au pus Domnului această întrebare, iar El le-a răspuns: "Ceea ce nu este cu putinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu"  (Lc. 18, 27)