27.01 Tâlcuiri - Săptămâna a cincea după Cincizecime – Luni

Omul nu este menit să fie rob stomacului şi patimilor legate de cele de sub pântece, ci pentru a realiza lucruri măreţe (Sf. Vasile cel Mare).

*

*                   *

Rm 12, 4-5

4 Ci precum într-un singur trup avem multe mădulare şi mădularele nu au toate aceeaşi lucrare,

5 Aşa şi noi, cei mulţi, un trup suntem în Hristos şi fiecare suntem mădulare unii altora;

Rm 15-21

15 Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng.

16 Cugetaţi acelaşi lucru unii pentru alţii; nu cugetaţi la cele înalte, ci lăsaţi-vă duşi de spre cele smerite. Nu vă socotiţi voi înşivă înţelepţi.

17 Nu răsplătiţi nimănui răul cu rău. Purtaţi grijă de cele bune înaintea tuturor oamenilor.

18 Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiţi în bună pace cu toţi oamenii.

19 Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei (lui Dumnezeu), căci scris este: "A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul".

20 Deci, dacă vrăjmaşul tău este flămând, dă-i de mâncare; dacă îi este sete, dă-i să bea, căci, făcând acestea, vei grămădi cărbuni de foc pe capul lui.

21 Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele.

Mt 12, 9-13.

9 Şi trecând de acolo, a venit în sinagoga lor.

10 Şi iată un om având mâna uscată. Şi L-au întrebat, zicând: Cade-se, oare, a vindeca sâmbăta? Ca să-L învinuiască.

11 El le-a zis: Cine va fi între voi omul care va avea o oaie şi, de va cădea ea sâmbăta în groapă, nu o va apuca şi o va scoate?

12 Cu cât se deosebeşte omul de oaie! De aceea se cade a face bine sâmbăta.

13 Atunci i-a zis omului: Întinde mâna ta. El a întins-o şi s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.

Tâlcuire:

"Se cade a face bine sâmbăta." Aceasta a spus-o Domnul după ce l-a vindecat în sinagogă pe cel cu mâna uscată, fiind zi de sâmbătă, pentru a-i mustra pe fariseii care mergeau până-ntr-acolo cu păzirea poruncii privitoare la sâmbătă, încât măsurau până şi câţi pasi este îngăduit a face în această zi.  Dar întrucât faptele bune nu le poţi face fără să te mişti, ei se învoiau mai degrabă să lase deoparte faptele bune, decât să se mişte mai mult decât credeau ei că e îngăduit. Mântuitorul i-a osândit nu o dată pentru aceasta, întrucât sâmbăta presupunea odihna de grijile lumeşti, nu de faptele evlaviei şi iubirii de fraţi.  În creştinism se prăznuieşte duminica în loc de sâmbătă, cu acelaşi ţel: odihna de toate lucrările lumeşti şi închinarea acestei zile numai lucrărilor lui Dumnezeu. Cugetarea creştinească sănătoasă nu a ajuns niciodată la meschinăria fariseilor cu privire la nelucrarea în ziua de duminică; însă îngăduinţa de a lucra în această zi a fost împinsă mult dincolo de hotarele cuviinţei. Pe farisei, nelucrarea i-a despărţit de săvârşirea faptelor bune; iar pe creştini, făptuirea pe care singuri şi-o îngăduie. În seara din ajun de duminică - teatru, apoi o altă oarecare distracţie. Dimineaţa dorm până târziu; la biserică nu mai au când ajunge. Câteva vizite, prânzul;  seara, iarăşi distracţii. Aşa este jertfită întreaga vreme pântecelui şi dezmierdării celorlalte simţuri; de Dumnezeu şi facerea de bine nu mai au oamenii când să-şi amintească.