Stiu, Doamne,
că deşi mulţimea păcatelor mele este nemăsurată şi nu pot nici privi spre bunătatea Ta, dar mila Ta este nemărginită, ca un noian al îndelungii-răb- dări, ca un adânc al bunătăţii.
Şi chiar dacă pe toţi oamenii i-am întrecut cu răutatea, dar îndurările Tale nu le-am covârşit, nici milostivirile Tale nu le-am oprit, nici pâraiele iubirii Tale de oameni mereu curgătoare nu le-am uscat. Căci chiar dacă fărădelegile noastre se vor înmulţi mai mult decât stelele cerului şi decât nisipul de pe ţărmurile mării, însă bunătatea şi blândeţea Ta sunt atât de covârşitoare, încât isprăvile noastre le trece cu vederea dreptatea Ta. Pentru aceasta, bizuindu-mă milei Tale, mă apropii de Tine cu frică şi cu cutremur, rugându-mă ca desfrânatul: Orice Ţi-am greşit Tie de voie, cu lucrurile şi cu cuvintele, cu aducerile aminte şi cu gândurile, cu cunoştinţa răului şi cu necunoştinţa, câte cu mintea şi câte cu cugetul, în orice noapte şi în orice zi, la orice vârstă şi în toată viaţa mea, iar- tă-mi-le toate şi îmbracă-mă cu haina nepăcătuirii şi a curăţiei.
Am păcătuit mărturisesc. Am greşit, nu tăgăduiesc. Poruncile Tale le-am lepădat, judecăţile Tale şi dreptăţile le-am trecut cu vederea. Am urmat înşelătorului şi răzvrătitului vrăjmaş. M - a m supus trupului şi patimilor. Am robit dulceţilor vieţii. Am fost lăcaş a toată necurăţia. M-am făcut vas a toată fărădelegea. Nu am întipărirea chipului Tău curată şi neîntinată. Nu am pecetea dumnezeiescului Botez neclintită. Am stricat plăzmuirea cea dintâi şi pe cea de-a doua. Toate le-am amestecat, toate le-am întinat, cu căderile cele din fiecare zi şi ceas. Mă recunosc vinovat focului celui veşnic şi viermelui celui neadormit. Mă mărturisesc că sunt vrednic de toată munca cea înfricoşată şi cumplită. Nu mai aştept osânda judecăţii unuia născut Fiului Tău care pe cei păcătoşi ca mine
îi va trimite în gheenă, ci singur îmi dau hotărârea pedepsei. Singur mă osândesc.
Iată, stă de faţă amintirea păcatelor, ca nişte aspri şi neamăgiţi martori. Părăsii cei cumpliţi aduc înainte zapisul faptelor mele, cer socoteală, trag de la judecată spre munci. Şi nu e nimeni care să-mi ajute, nicăieri.
Aşadar, ce voi face dacă încă mai înainte de ceasul acela sunt osândit. în ziua judecăţii, când mi se va cere socoteală? De cine voi fi dezvinovăţit când eu însumi mă defaim? Cine îmi va ajuta? Cine îmi va acoperi cele descoperite pe care în întuneric le-am lucrat eu, ticălosul, care sunt aduse acum la lumină şi sunt văzute de milioane de îngeri şi de oameni? Nimic nu mă îndreptează decât mila Ta şi iubirea Ta de oameni şi decât faptul că mă osândesc mai înainte de judecată şi-mi vădesc faptele mele şi-mi dau la iveală păcatele mele. Căci Tu, Cel ce ai zis prin Proorocul: „spune Tu mai întâi păcatele Tale ca să te îndreptezi" .Cu adevărat şi pe mine mă vei ierta pentru păgănă-
tatea inimii şi mă vei dezvinovăţi cel ce îmi marturisesc fărădelegile mele Ţie, Domnului.
Am rugătoare vrednică de credinţă spre înduplecare pe cea întru tot sfântă şi preafărăprihană şi preacurată Maica a Celui unul născut Fiul Tău, adevăratul Dumnezeu şi Mântuitorul firii noastre. Am împreună mijlocitori pe sfintele, curatele şi nemateriainicele Puteri şi Stăpânii, Tronurile, Domniile, Heruvimii cei cu ochi mulţi şi Serafimii cei cu câte şase aripi şi toată ceata cea slujitoare grăită şi negrăită. Pun înainte ca mijlocitoare pentru mântuirea mea mulţimile dumnezeieştilor Părinţi şi ale strămoşilor care din totdeauna au făcut cele plăcute Ţie. Pun înainte, spre rugăciune, pe fericiţii proroci văzători tainelor Tale. Şi pe lângă aceştia, pe pecetea prorocilor, pe marele văzător al ade-
vărului şi Propovăduitorul şi Botezătorul Ioan . Aduc spre mijlocire pe sfinţii şi sfinţiţii Apostoli, care prin trâmbiţele învăţăturii lor, spre zidirea Bisericii au ridicat lumea. îţi aduc Ţie şi strădaniile mucenicilor şi biruinţele lor care au zguduit cerul şi pământul, pentru ca adevărul bunei credinţe cel ce a răsărit pe pământ să-1 întemeieze şi minciuna păgânătâţii să o gonească. îţi aduc Ţie şi împotrivirea cea tare şi netemătoare asupra ce -
lor rău credincioşi, a mărturisitorilor Ortodoxiei şi ai credinţei sănătoase. Pu n înainte şi luptele şi nevoinţele prin trăire ale cuvioşilor bărbaţi, care ca nişte îngeri pe pământ au petrecut, care şi patimile trupului şi dulceţile lumii şi meşteşugurile ţiitorului lumii cu iscusinţă le-au biruit Dar nici cinstitele şi sfintele cete ale păstorilor şi dascălilor lumii nu le uit şi nu le trec cu vederea spre mijlocire, ci îi chem şi pe aceştia, ca şi ei să Te îmblânzească şi să Te înduplece pe tine, Părinte şi Făcător al tuturor, care îţi închină jertfele lor cele fără de sânge, sudorile şi luptele cele pentru dreapta credinţă şi pentru fapta bună. Chiar femeile şi mai ales fecioarele cinstite şi cuvioase, care firea bărbaţilor au luat şi sub jugul cel bun al Evangheliei s-au aşezat, aduc pentru mine rugăciune, arătăndu-şi petrecerea în nevoinţă, viaţa cea pustnicească şi pătimitoare şi îndemnând spre milă.
Deci, având atâţia si asemenea apărători, rugători şi mijlocitori, mă rog eu, păcătosul şi nevrednicul, să nu mă goneşti. Doamne , ruşinat, nici să mă urgiseşti ca pe un nevrednic, nici să mă lepezi de la faţa Ta ca pe un sfios, ci să mă numeri împreună cu oile cele alese şi să mă învredniceşti stării şi rânduielii celor ce se mântuiesc, ca un milostiv şi îndurat şi de oameni iubitor, care Te bucuri de mântuirea păcătoşilor. Că Tu eşti Dumnezeul şi Tatăl nostru şi, către Tine greşind, la Tine ne întoarcem şi ai Tăi fii suntem, deşi ne-am arătat necinstiţi pentru neluarea-aminte. Şi Ţie slavă şi mulţumită şi închinăciune înălţăm, împreună cu unul născut Fiul Tău şi cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh , acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu