JOI SEARA
Glas 3, Cântarea 1-a, Irmos:
Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a umblat oarecând soarele, căci ca un zid s-a închegat apa de a-mândouă părţile, poporului celui ce a trecut marea pe-destru, şi cu plăcere lui Dumnezeu a cântat: Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Sălăşluire a dumnezeieştii slave, munte sfânt şi nor luminos, decât cerurile mai înaltă, decât sfinţii în-geri mai presus şi mai cinstită decât toate făpturile, Stă-până, miluieşte-mă şi mă mântuieşte.
Biserică a Stăpânului, munte sfânt şi cort mai pre-sus de nori, Doamnă şi Fecioară, cea bună şi frumoasă, cea singură binecuvântată, frumuseţea lui Iacov, nestri-cată Maică a lui Dumnezeu, miluieşte-mă Stăpână.
Slavă ...
Semn de mântuire, văpaie de foc nestinsă, liman neînviforat fii mie, Fecioară, celui ce înot în noianul vi-eţii, dezlegându-mi viforul duhurilor şi furtuna valurilor patimilor şi corabia sufletului meu mântuind-o.
Şi acum ...
Pe ţara ta aceasta care te cinsteşte totdeauna cu credinţă, Curată, mântuieşte-o de primejdie, de robirea barbarilor, de războiul cel dintre noi şi de sabie şi de orice altă îngrozire.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care ai câştigat-o cu scump Sângele Tău.
Te binecuvântăm pe tine, prin care blestemul cel de demult s-a dezlegat şi binecuvântarea a înflorit şi fi-rea cea blestemată s-a binecuvântat.
Prea milostivă Stăpână, când voi muri să stai lângă mine şi în ziua judecăţii stându-mi de faţă, să mă izbă-veşti de osândă.
Slavă ...
Mărim pe Cela ce ţi-a făcut ţie multe măriri, Stă-până, precum ai zis mai înainte, fericindu-te pe tine, cea întru tot preafericită.
Şi acum ...
Bucură-te, scaune cu totul luminate şi cu aur prea-strălucit al lui Dumnezeu Cuvântul, Cel ce stăpâneşte peste toate; bucură-te, Fecioară, propovăduirea apostoli-lor.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Acoperit-au cerurile bunătatea Ta, Hristoase, că ieşind din Chivotul sfinţirii Tale, din nestricata Maică, în Biserica Slavei Tale, Te-ai arătat ca un Prunc în braţe purtat şi s-au umplut toate de lauda Ta.
Gavriil venind în Nazaret, bucurându-se, arătat ţi-a adus ţie, celei Curate şi prea neîntinate pe «bucură-te». Pentru aceea împreună cu acesta strigăm şi noi netreb-nicii robii tăi: Bucură-te, prea minunată Fecioară şi mult cântată.
Precum ai mântuit pe Manase cel ce s-a pocăit mai
înainte, şi pe mine, cel ce am greşit mult şi am trecut cu vederea poruncile Tale, pocăindu-mă, primeşte-mă, Mân-tuitorule, pentru rugăciunile Maicii Tale, şi din munci izbăveşte-mă, ca un singur Îndurat.
Slavă ...
Stăpână, izvorul milei, cea milostivă cu adevărat, şi chiar îndurată şi iubitoare de bine, miluieşte sufletul meu cel ticălos, care înoată în noianul deznădăjduirii, şi spre tine singură îşi are nădejdea.
Şi acum ...
Înstrăinându-mă păcatul de la Dumnezeu şi ple-cându-mă să lepăd din inimă frica Lui, m-a silit a să-vârşi toată pofta şi nelegiuita dezmierdare; pentru aceea mai înainte de judecată sunt de sinemi osândit.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Dacă a văzut Isaia cu închipuire pe Dumnezeu, pe scaun preaînalt, de îngerii slavei înconjurat, a strigat: «O, ticălosul de mine! Că mai înainte văzui pe Dumne-zeu întrupat, pe Cel ce stăpâneşte pacea şi lumina cea neînserată».
Tăciune al gheenei şi cheltuială a focului celui ne-stins, să nu mă arăţi, Stăpână, nici mulţimea viermilor mâncare veninată să mă primească, nici scrâşnirea din-ţilor, nici tartarul să mă cuprindă pe mine.
Sfânta sfinţilor fiind, Preaneîntinată Născătoare de Dumnezeu, Curată, pe Cuvântul Cel Sfânt, Care cu sfin-ţenie întru sfinţi se odihneşte L-ai născut, Cel ce ne dă-ruieşte nouă luminare şi dar, sfinţenie şi izbăvire.
Slavă ...
A te lăuda după vrednicie nici limbile îngerilor nu
pot, căci care laudă este potrivită ţie, Fecioară, ceea ce ai născut pe Făcătorul îngerilor şi al oamenilor. Pentru aceea, miluieşte pe cei ce te cinstesc pe tine cu credinţă.
Şi acum ...
Preacurată Marie, ceea ce eşti bucuria inimii mele, şi dulceaţa şi mângâierea, în ceasul ieşirii să-mi fii a-proape stătătoare şi părtinitoare, în calea cea dreaptă îndreptând sufletul meu.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Strigat-a Ţie, văzând bătrânul cu ochii mântuirea, care a venit oamenilor de la Dumnezeu: Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu.
Bucură-te, Fecioară, scară dumnezeiască, prin care S-a pogorât Cel Preaînalt, suind pe oameni la veselia cea nemuritoare.
De la tot felul de munci răpeşte-mă pe mine, robul tău, de scrâşnirea dinţilor, de râul cel de foc şi de gheena.
Slavă ...
Hristoase, Mântuitorul meu, cu mila Ta dă-mi mie izvoare de lacrimi, ca să plâng mulţimea greşelilor mele.
Şi acum ...
Bucură-te, muntele din care S-a tăiat Piatra darului, Care a zdrobit pe toţi idolii înşelăciunii.
Sedealna:
Cea neispitită de nuntă, Curata şi Maica Ta, Hris-toase, văzându-Te pe Tine mort spânzurat pe lemn, ca o Maică, plângând a grăit: «Ce Ţi-a răsplătit Ţie adunarea iudeilor cea fărădelege şi nemulţumitoare, care cu multe şi mari darurile Tale, Fiul meu s-au desfătat? Laud însă
plecăciunea Ta cea dumnezeiască».
Cântarea a 7-a, Irmos:
Pe Tine, Cel ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Dumnezeu Te-au cuvântat, şi Te-ai sălăşluit în Fecioară nestricată, pe Dumnezeu Cuvântul lăudăm, cu bună cre-dinţă cântând: Bine este cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Maică fără de bărbat, pe tine Dumnezeiască Mirea-să toţi te cunoaştem, şi Fecioară hrănitoare de Prunc te numim, că întru tine, negrăit, fecioria şi naşterea, cele cu firea despărţite, întru una împreună au alergat.
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Dumnezeul Cel mai înainte de veci, Pricinuitorul vre-milor şi al anilor, stăi lângă mine în vremea ieşirii mele, grabnică ajutătoare, şi nădejde neruşinată şi tare scă-pare.
Slavă ...
Cu adevărat legile firii s-au dezlegat întru tine, că pe Stăpânul zidirii L-ai zămislit mai presus de fire, Fecioară, Care pentru îndurarea milei, fără de sămânţă, mai presus de fire, dintru tine S-a făcut Om.
Şi acum ...
Mântuieşte-mă Preasfântă Stăpână, mântuieşte-mă Părtinitoarea mea, ca să se ruşineze toţi cei ce mă urăsc pe mine, şi să se laude întru tine, Născătoare de Dum-nezeu, toţi cei ce iubesc dumnezeiescul tău nume.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Cu focul cel nesuferit ...
Nu numai mâinile şi ochii, ci şi mintea şi sufletul şi inima le întind către tine, Fecioară; tot pe mine stră-luceşte-mă cu lumina ta, tot spală-mă cu lacrimile, tot curăţeşte-mă cu umilinţă fierbinte.
Mă aşteaptă pe mine cumplită osândă; voi fi ju-decat înaintea îngerilor şi înaintea priveliştii a milioane de oameni; atunci izbăveşte-mă de nevoia cea mare, căci ai mare şi bogată milă, născând pe Marele Împărat.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Tomule preacurate al lui Hristos şi carte pecetluită şi de Dumnezeu scrisă ştiindu-te pe tine, te rog să mă scrii în cartea celor mântuiţi, Fecioară, şi zapisele greşe-lilor mele să le rupi cu suliţa Fiului tău.
Şi acum …
Izbăveşte-mă de focul cel nestins, ceea ce ai ză-mislit Focul cel fără de materie, Fecioară, şi cu focul dumnezeieştii frici, tot mă curăţeşte, aprinzând înlă-untrul sufletului meu focul pe care Fiul tău S-a pogorât să-l arunce în lume.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Cu focul cel nesuferit împreunându-se tinerii, cei ce stăteau lângă buna credinţă, şi de văpaie fiind nevă-tămaţi, dumnezeiască cântare au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi în-tru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
În Lege, în umbră şi în Scriptură, închipuire ve-dem noi credincioşii, toată partea bărbătească ce deschi-de pântecele, sfânt lui Dumnezeu este. Deci, pe Cuvân-tul Cel mai înainte născut, Fiul Tatălui Cel fără de înce-put, Cel Întâi Născut din Maică fără ispită bărbătească,
Îl mărim.
Izbăveşte-mă de scrâşnirea dinţilor şi de viermele cel veninos, de tartarul cel prea amar, de întunericul şi focul cel dinafară şi de toate celelalte nenumite munci, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pe mine cel ce scap la mila ta.
Vârtutea mea, nădejdea şi lauda, tăria şi mântuirea mea, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte-mă de vrăjmaşii cei văzuţi şi de cei nevăzuţi, care caută ca nişte fiare să mă rupă şi până în sfârşit să mă piardă.
Slavă ...
Ceea ce ai născut pe Fiul lui Dumnezeu şi eşti Stăpână a tuturor, Fecioară Preasfântă, miluieşte sufletul meu, şi în ziua judecăţii de osândă izbăveşte-mă şi să nu mă laşi să fiu supus muncilor gheenei.
Şi acum ...
Biserică a lui Dumnezeu şi palat însufleţit te-ai a-rătat, Curată; pentru aceea şi «bucură-te» toţi credincio-şii cu bucurie, împreună cu îngerul, strigăm ţie. Bucu-ră-te, neîntinată; bucură-te, Mireasă a lui Dumnezeu, ceea ce singură ai pricinuit Viaţa.Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu