JOI SEARA
Glas 4, Cântarea 1-a, Irmos:
Noianul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel de demult, cu mâinile lui Moisi, în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
De tot ajutorul cel din lucruri golindu-ne, Prea-curată, toţi cei ce suntem în primejdii spre ajutorul tău cel cu adevărat întemeiat de-a pururea alergând, ne mântuim.
Alinare în furtuna ispitelor şi dumnezeiască ocâr-muire în întreitele valuri ale patimilor te-a pus înainte pe tine Cel ce te-a proslăvit pe tine; pentru aceasta către limanul veseliei îndreptezi pe robii tăi, Preacurată.
Slavă ...
M-am rănit, eu ticălosul, cu săgeţile păcatului, şi acum zac în patul deznădăjduirii, care la moarte mă du-ce şi în iadul cel de suflet pierzător; din care răpeşte-mă, Stăpână.
Şi acum ...
Gavriil ţi-a adus ţie, Preacurată, din cer «bucură-te», împotriva blestemului strămoaşei. Că tu ne-ai născut nouă Binecuvântarea şi tuturor ai izvorât Bucuria cea veşnică.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Dintru înălţime Te-ai pogorât pe pământ cu voirea, Cel mai presus de tot începutul, şi firea omenească cea
smerită ai înălţat-o, prin Crucea Ta, din iadul cel mai de jos; pentru că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.
Milostiveşte-te, singura Maică a lui Dumnezeu, şi mă miluieşte, îndură-te de sufletul meu, care în valurile patimilor trupului şi ale sufletului se primejduieşte, şi ca o iubitoare de fiu întâmpină-mă şi-l izbăveşte pe acesta cu tăria ta.
Amăgirea celor văzute, cu taină depărtându-mă de la dragostea celor nevăzute şi nerătăcite, întru cele de scârbă m-au încuiat, din care răpeşte viaţa mea, Preacu-rată, cu solirile tale.
Slavă ...
Abătându-mă de la poruncile Tale, am căzut cum-plit întru adâncurile necazurilor şi dureri cumplite mă cuprind; dintru care izbăveşte-mă, Doamne, pentru ru-găciunile Maicii Tale.
Şi acum ...
Aducându-ne aminte, Fecioară, de graiurile dum-nezeiescului înger, întru bucurie strigăm ţie: Bucură-te, Cinstită; bucură-te, îndreptarea lui Adam; bucură-te, iz-băvirea Evei; bucură-te, mântuirea credincioşilor.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Pentru dragostea chipului Tău, Îndurate, ai stătut pe Cruce, şi s-au topit neamurile; că Tu eşti, Iubitorule de oameni, tăria mea şi lauda.
Tărie celor neputincioşi şi mângâiere celor deznă-dăjduiţi, veselie celor întristaţi şi bucurie celor necăjiţi şi bogăţie celor săraci te-a dat pe tine Cel Puternic, Mi-reasă Dumnezeiască.
Acoperământ şi sprijin şi scăpare fii mie, robului tău, Fecioară, şi mă izbăveşte de nemăsuratele mele re-le, ca să propovăduiesc minunile tale tuturor marginilor.
Slavă ...
Lipsit fiind de lacrimi şi de suspine, din întuneca-rea patimilor mele, te rog pe tine, izvorul milei, să mă izbăveşti de chinuri şi să mă aduci către dumnezeiasca umilinţă.
Şi acum ...
Pe tine curăţitoarea tuturor oamenilor cu credinţă te rog şi mă cuceresc ţie, celei binecuvântate: Fă-mi mie milostiv pe Judecătorul în ziua judecăţii, cu rugăciunile tale.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Între doi tâlhari Te-ai cunoscut pe Cruce, Hristoa-se Dumnezeule, şi s-a ridicat soarele cu cutremur şi luna a stat întru rânduiala sa; slavă puterii Tale, Doamne.
Cu curgeri de umilinţă spală-mi întinăciunile ini-mii mele, neîntinată Fecioară, şi dăruieşte-mi chipuri de pocăinţă cu sfinţitele tale rugăciuni cele către Milostivul Dumnezeu, pe Care negrăit L-ai născut.
Să nu încetezi rugând pe Dumnezeu, pe Care L-ai întrupat, Fecioară, ca pe Mântuitorul şi Stăpânul, să-mi dăruiască dezlegare greşelilor mele şi iarăşi să mă aducă la veselia cea de demult, pe care nebuneşte am pierdut-o.
Slavă ...
Pe Înţelepciunea lui Dumnezeu cea ipostatică ai născut-o cu trup după Ipostas, Fecioară, pe Cuvântul Cel mai înainte fără de început, Care în zilele cele mai de pe urmă S-a unit din sângiurile tale cele curate, ca să mân-
tuiască pe om.
Şi acum ...
Vrând să facă cunoscută negrăita Lui bunătate, Curată, Cel ce S-a întrupat din tine, te-a dat pe tine mij-locitoare nouă, care de-a pururea împaci cu Dânsul, prin solirile tale, pe cei ce-L mânie pe El.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele diavolilor curăţindu-se, cu sângele cel curs, prin milostivire, din coasta Ta.
Să-mi fii mie, Preacurată Stăpână, alinare şi liman de mângâiere, trecându-mă la dumnezeiasca adăpostire cea neînvăluită, şi furtuna patimilor mele potolind-o.
Întru tine, Fecioară, ne lăudăm; întru tine de greu-tăţi ne izbăvim; întru nădejdea cea spre tine de năvălirile vrăjmaşilor nu ne temem, noi cei ce te lăudăm pe tine.
Slavă ...
Dă-mi ajutorul tău şi mă izbăveşte de primejdii şi de necazuri, slobozindu-mă de dureri şi de greşelile mele, ceea ce ai născut Izbăvirea tuturor.
Şi acum ...
Învredniceşte-ne, Preaneîntinată, pe noi cei de acum să vedem slava Fiului tău, ca să ne îndulcim şi mai adevărat de împărtăşirea Lui, cu rugăciunile tale.
Sedealna:
Dacă Te-a văzut pironit pe Cruce, Doamne, Mielu-şeaua şi Maica Ta, se spăimânta şi striga: Ce vedere este aceasta, Preaiubite Fiule? Acestea Ţi-au răsplătit nespu-sa adunare a celor fărădelege, care s-au îndulcit de mi-nunile Tale cele multe, Stăpâne? Ci, slavă negrăitei sme-
reniei Tale!
Cântarea a 7-a, Irmos:
Tinerii lui Avraam, oarecând în Babilon, văpaia cuptorului au călcat şi lăudând cântau: Bine eşti cuvân-tat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Tărie fără de boală, nouă celor bolnavi, te-a dat pe tine, Fecioară, Domnul, Doctorul sufletelor şi al trupu-rilor, ca ceea ce tămăduieşti pe cei ce strigă: Bine este cuvântat, Rodul pântecelui tău.
S-a schimbat, cu lucrurile mele cele necuvioase şi cu sfaturile, bucuria vieţii celei de acum, întru mâhniciu-ne şi smerenie; ci tu, Curată, ceea ce eşti pricinuitoarea bucuriei celei adevărate, dă-mi veselia ta.
Slavă ...
Pe oamenii cei înstrăinaţi de la Dumnezeu, prin amăgirea şarpelui, Mireasă Dumnezeiască, i-ai chemat înapoi, născând pe Dumnezeu, Cel ce S-a făcut Om din sângiurile tale, Care a rămas ceea ce era şi S-a făcut ceea ce nu era; pentru aceasta toţi te lăudăm pe tine.
Şi acum ...
Noi cei uscaţi cu bolile patimilor cunoscându-te pe tine cu adevărat izvor de tămăduiri, scoatem ape mântui-toare şi dumnezeieşti şi slăvim pe Domnul, lăudând mă-ririle tale cele multe.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Hristos Dumnezeul nostru ...
De iubirea Sa de oameni şi de singură bunătatea cea mai presus de nemărginire, Ziditorul înduplecându-Se, prin tine, Prealăudată, S-a arătat celor de pe pământ,
trup luând, şi iarăşi, prin tine face prieteni pe toţi cei ce te laudă de-a pururea, Născătoare de Dumnezeu.
Mâinile şi ochii sufletului meu cu dinadinsul le în-tind către tine, Stăpână, cu totul fiind ţinut de necazurile cele de multe feluri, şi chem sprijinul tău cel fierbinte. Pentru aceasta arată spre mine, Născătoare de Dumne-zeu, bogăţia cea nebiruită a iubirii tale de oameni.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Legile Tale cele dumnezeieşti, fără de lege călcân-du-le, ne-am dat vrăjmaşilor şi cu sufletul şi cu trupul; ci ca un Preabun, tare surpă-i pe aceştia, Iubitorule de oameni, pentru rugăciunile Maicii Tale celei nestricate, şi ale apostolilor şi ale tuturor sfinţilor.
Şi acum …
În Sfânta Sfintelor hrănindu-te, ai născut pe Cel mai Sfânt decât toţi sfinţii, Sfântă Mireasă a lui Dumne-zeu; pentru aceea cu sfinte glasuri toţi strigăm: Bucu-ră-te, Maica lui Dumnezeu, Sfântă Născătoare de Dum-nezeu, Fecioară; bucură-te, veselia sfinţilor îngeri.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe Hristos Dumnezeul nostru, Cela ce pe Cruce cu trupul S-a pironit şi ne-a arătat nouă armă spre mântu-ire, tineri preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe tine ceea ce pe Luminătorul Dumnezeu, Cel ce a răsărit mai înainte de soare, Care trupeşte la noi a venit, din coapsele cele fecioreşti negrăit L-ai întrupat, Binecuvântată Preacurată, de Dumnezeu Născătoare, te mărim.
Luminează-mi, Curată, ochii şi înţelegerile sufle-
tului meu, ca să nu mă apuce întunericul cel prea adânc al păcatelor, nici să mă acopere întunericul deznădăjdui-rii, ci tu însăţi mântuieşte-mă şi mă ocârmuieşte, ceea ce eşti părtinitoarea cea neruşinată a credincioşilor.
Făcându-mă cu totul întinat, prin călcările de po-runcă, întru nepovestite fapte şi urâciuni, chem ajutorul şi sprijinul tău, Stăpână, pe care dăruieşte-le mie şi mă izbăveşte de toate ispitele cele grele şi de necazuri.
Slavă ...
Pentru bunătatea Ta, Hristoase, ai venit ca să ne izbăveşti pe noi, care nu din lucrurile dreptăţii avem în-drăzneală către Tine, ci din singură iubirea Ta de oa-meni, Doamne; pentru aceasta în dar cerem iertare, pen-tru rugăciunile Maicii Tale.
Şi acum ...
Mântuieşte-mă, Curată, pe mine netrebnicul tău rob, care strig ţie cu credinţă: Bucură-te, lăcaşul cel cu totul fără prihană al Împăratului Hristos; bucură-te, Fe-cioară, dumnezeiască masă, care ai purtat Pâinea vieţii; bucură-te, rugule nears; bucură-te, uşa lui Dumnezeu cea neumblată. Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu