MIERCURI SEARA
Glas 4, Cântarea 1-a, Irmos:
Nu este asemenea Ţie, Preaslăvite Doamne, pentru că ai izbăvit cu mână tare pe poporul pe care l-ai câşti-gat, Iubitorule de oameni.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Chiar şi cu adevărat ai născut pe Dumnezeu şi Domnul şi Născătoare de Dumnezeu, tu singură, cu ade-vărat şi chiar te-ai numit, Curată; pentru aceasta cu cre-dinţă te cinstim şi după datorie te slăvim.
Pe tine cămară a întrupării lui Dumnezeu, Curată, prea fără prihană şi cuvântătoare cunoscându-te arătat, te rog să mă izbăveşti de patimile trupului şi ale sufletu-lui, şi de ispite şi de înconjurări.
Slavă ...
Ca ceea ce eşti scară a venirii către noi a Atotţiito-rului, prin care Dumnezeu S-a pogorât pe pământ, din patimile cele pământeşti ale trupului la cer înalţă-mă şi către Dumnezeu povăţuieşte-mă.
Şi acum ...
Ceea ce te-ai făcut Maică a Luminii, luminează-mă cu lumina solirilor tale, pe mine cel ce dorm ca într-o noapte, şi povăţuieşte-mă, cu milostivirea ta, către Lu-mina cea neînserată şi către viaţă veşnică.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Pentru că Biserica cea stearpă din păgâni a născut şi adunarea cea multă întru fii a slăbit, Minunatului
Dumnezeului nostru să-I strigăm: Sfânt eşti Doamne.
Te-ai arătat fântână care de-a pururea izvorăşti mângâieri celor necăjiţi; pentru aceasta şi mie, Stăpână, curgerea apelor tale celor curgătoare izvorăşte-mi şi-mi stinge cuptorul patimilor.
Pe mine cel rănit de gânduri necuvioase, tămădu-ieşte-mă ceea ce ai vindecat rana cea cumplită a firii noastre; că pe Ziditorul şi Domnul acesteia L-ai născut.
Slavă ...
Viscolindu-mă în noianul greşelilor mele celor multe şi al patimilor şi al ispitelor, cu multă grăbnicie la limanul sprijinirii tale povăţuieşte-mă, cea cu totul fără prihană.
Şi acum ...
Pe tine, cea ce eşti mai desfătată decât cerul şi mai înaltă decât pământul, eu cel căzut şi strâmtorat cu năvă-lirile asupră-mi ale vrăjmaşilor, te rog ca întru necaz să mă desfătezi, Stăpână.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Acesta este Dumnezeul nostru, Cela ce din Fecioa-ră S-a întrupat şi firea omenească a îndumnezeit-o, pe Care lăudându-L, strigăm: Slavă puterii Tale, Doamne.
Fecioară, ceea ce ai născut pe Vindecătorul şi Mân-tuitorul şi Dezlegătorul necazurilor, slobozeşte-mă de toate greutăţile şi de veselie negrăită umple inima mea, ca de-a pururea să te fericesc.
Pe tine, pom cu frumoase roade şi sad cu bună umbră, te numim noi credincioşii, ca ceea ce ai odrăslit Rodul cel frumos cu podoaba şi Mântuitor al nemuririi, pe Carele roagă-L pentru cei ce cu credinţă te cinstesc pe tine.
Slavă ...
O, nouă şi preaslăvită unire şi amestecare! Cu fe-cioria pe naştere a unit-o Dumnezeul Cel ce S-a născut, şi pe ceea ce L-a născut negrăit, iarăşi curată şi nestri-cată a lăsat-o, ca şi mai înainte de naştere.
Şi acum ...
Cela ce este înfricoşat şi neapropiat oştilor celor de sus, apropiat celor de jos S-a arătat, din Fecioară fără de bărbat; pe care cu dreaptă credinţă Născătoare de Dumnezeu o numim, ceea ce cu numirea cea potrivită Naşterii s-a îmbogăţit.
Cântarea a 5-a, Irmos:
De noapte mânecând, toţi fără de tăcere Te rugăm pe Tine, Lumina cea neapropiată, Dumnezeul cel Îndu-rat; pacea Ta, Hristoase, dăruieşte-o nouă.
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti rai al vieţii, de moartea păcatului şi de patimi de multe feluri izbă-veşte pe robii tăi.
Alabastru gândit al Mirului celui deşertat din cer pe pământ, tu eşti Curată; fă-mă acum şi pe mine bine-mirositor.
Slavă ...
Pe omul cel ce a curs întru stricăciune, iarăşi l-ai întors prin dumnezeiască Naşterea ta, Fecioară, şi nemu-ririi celei mai dinainte l-ai învrednicit.
Şi acum ...
Ca ceea ce eşti mai înaltă decât heruvimii şi sera-fimii, Născătoare de Dumnezeu, cea cu totul neîntinată, străluceşte sufletul meu cu lumina ta cea dumnezeiască.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Precum pe Iona proorocul l-ai izbăvit din chit, Hristoase Dumnezeule, şi pe mine dintru adâncul greşe-lilor scoate-mă şi mă mântuieşte, Unule Iubitorule de oameni.
Miluieşte-mă, ca o milostivă, pe mine cel necurat, ca ceea ce eşti mai curată decât strălucirile soarelui şi neîntinată, şi de lumina ta cea dumnezeiască umple ini-ma mea.
Oprit-ai acum stricăciunea ce păştea firea, prin adevărata nestricăciune; opreşte, Preacurată, pâraiele pa-timilor mele şi curgerile cugetului celui trupesc.
Slavă ...
Te laud pe tine, ceea ce ai născut pe Dumnezeul Cel Prealăudat, şi te rog cu dorire: De înfricoşata jude-cată şi de veşnica osândă, Născătoare de Dumnezeu, iz-băveşte-mă şi mă mântuieşte.
Şi acum ...
Pe tine singură te-am cunoscut, Preacurată, mai cinstită decât heruvimii, ca ceea ce ai născut pe Cel ce i-a făcut pe dânşii dintru nefiinţă; pe Carele roagă-L să ne miluiască pe noi cei ce te lăudăm pe tine.
Sedealna:
Ceea ce eşti părtinitoarea nebiruită a celor necăjiţi şi gata solitoare a celor ce nădăjduiesc spre tine, mântu-ieşte-mă de sminteli şi să nu mă treci cu vederea pe mine cel ce cumplit mă primejduiesc.
Cântarea a 7-a, Irmos:
De aşezământul Tău aducându-Ţi aminte, Hristoa-
se Dumnezeule, pe tineri i-ai izbăvit din foc prin pogo-rârea îngerului, Cel singur cu adevărat Preaslăvit.
Ceea ce eşti dumnezeiască fântână a milostivirii şi a bunătăţii, izvorăşte-mi şi mie, cu îndestulare, bogăţia milostivirilor tale, şi spălându-mi întinăciunea greşelilor mele, stinge-mi înfocarea trupului.
Duhovniceasca bogăţie, cea dată mie de la Dumne-zeu, mai înainte vieţuind în desfrânare, toată am cheltu-it-o prin dulceţile trupului. Ci precum pe desfrânat, cu rugăciunile tale, Fecioară, îndreptează-mă.
Slavă ...
Cetele îngerilor, cetele mucenicilor şi ale aposto-lilor Tăi, Cuvinte, roagă totdeauna multă milostivirea Ta, Iubitorule de oameni, ca pe toţi să-i miluieşti, ca un Milostiv, pentru Născătoarea de Dumnezeu.
Şi acum ...
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea şi singura mea scăpare, izbăveşte-mă de stăpânirea dulceţilor şi a pati-milor care mă tiranizează, dându-mi mie dezlegare dato-riilor cu rugăciunile tale.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Dumnezeu Cel ce a întins cerul ...
În pântecele tău sălăşluindu-Se Cel Preaînalt, te-a arătat pe tine, Fecioară, mai desfătată decât cerurile şi părtinitoare nebiruită a celor ce strigă: Toate lucrurile Domnului, lăudaţi pe Domnul.
Supunându-mă dobitoceşte patimilor, întru adân-cul pierzării m-am pogorât şi ardere a văpăii pe sinemi m-am făcut; ci tu, Maica lui Dumnezeu, căutând spre mine miluieşte-mă şi mă mântuieşte.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Trecând prin nestatornicia vieţii, am căzut în gân-durile cele tâlhăreşti, şi rănindu-mă m-am împuţit; Doc-torule al celor bolnavi, dă-mi mâna, pentru rugăciunile Maicii Tale celei fără stricăciune.
Şi acum ...
Tămăduieşte sufletul meu cel ce boleşte şi luminea-ză mintea mea cea întunecată, iar în vremea cea viitoare, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, de nesuferitele munci cele veşnice izbăveşte-mă.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe Dumnezeu, Cel ce a întins cerul ca o piele, şi a întărit pământul pe întemeierea sa, preoţii Domnului şi robii Domnului, lăudaţi-L pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe Naşterea ta cea fără de sămânţă, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, pe Hristos Dumnezeul nostru, cu cântări fără tăcere Îl mărim.
Suspină, ticăloase suflete, căzând la Maica lui Dum-nezeu; mâhneşte-te, chipuri de pocăinţă arată; acum lân-gă uşă este ziua, Judecătorul fără de milostivire şade, dând fiecăruia cele vrednice de cele lucrate, precum este scris.
Marie, Doamna tuturor, pe mine cel robit de toate felurile de păcate, slobozeşte-mă, că tu, Fecioară, ai năs-cut mai presus de cuvânt pe Slobozitorul sufletelor noas-tre, Care este Bunătatea cea firească.
Slavă ...
Nu am fapte bune, am întinat veşmântul pe care
l-am luat prin îmbrăcămintea Dumnezeiescului Botez şi umblu întru întunericul necunoştinţei; pentru rugăciuni-le celeia ce Te-a născut pe Tine, Doamne, îndreptează-mă pe mine cel deznădăjduit.
Şi acum ...
Ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cel iubitor de bine, Născătoare de Dumnezeu, cea iubitoare de bine, mă rog, degrab mă slobozeşte de prietenia cea vicleană către trup şi mă fă rob al dumnezeieştii voi, pe mine cel ce pier cu lenevirea. Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu