JOI SEARA
Glas 5, Cântarea 1-a, Irmos:
Mântuitorului Dumnezeu, Celui ce a povăţuit pe popor prin mare cu picioare neudate şi pe Faraon cu toa-tă oastea l-a înecat, Aceluia Unuia să-I cântăm, că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Toate neamurile oamenilor te cinstesc pe tine, Fe-cioară, precum dedemult, cu proorocie, mai înainte ai zis. Deci, primeşte-mă, Stăpână, şi pe mine cântăreţ al tău şi mă înţelepţeşte şi mă luminează.
Alt rai gândit te cunoaştem pe tine, care cu nease-mănare covârşeşti pe raiul cel din Eden, Preacinstită Marie, Mireasă a lui Dumnezeu, că tu ai odrăslit oame-nilor Nestricăciunea.
Slavă ...
Bogăţie şi slavă dumnezeiască au câştigat arătat multe fiice, dar tu, Stăpână, cu neasemănare pe toate le-ai covârşit; pentru aceasta îmbogăţindu-mă, de daruri ce-reşti umple-mă.
Şi acum ...
Ce-ţi voi răsplăti ţie şi ce-ţi voi aduce ţie pentru cele pe care de multe ori mi le-ai răsplătit mie, Fecioară, şi pentru cele care mi-ai făcut bine, cu iubire de oameni? De-a pururea îţi voi aduce ţie laudă de mulţumită.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Cu puterea Crucii Tale, Hristoase, întăreşte gândul meu, ca să laud şi să slăvesc acum răstignirea Ta cea mântuitoare.
De apele Preasfântului Duh umple sufletul meu, cel ce se topeşte de duhul arşiţei gândurilor celor înfo-cate; şi pe cel ce se arde de setea deznădăjduirii, adapă-l cu apa iertării, Stăpână.
Spală-mă cu picăturile milostivirii tale, şi peste tot stropindu-mă cu ale îndurărilor tale; cu dumnezeiescul isop gânditor curăţeşte-mă şi mult mai alb decât zăpada arată-mă şi cu ploile lacrimilor înălbeşte-mă.
Slavă ...
Stăpâne, ai pus ceas de înfricoşată cercare şi cu înţelepciune ai hotărât zi de judecată, întru care de faţă vei arăta toate cele ce în ascuns s-au greşit de toţi; ara-tă-mă atunci neosândit, pentru ceea ce Te-a născut.
Şi acum ...
Ceea ce eşti ajutorul şi nădejdea pământenilor, bu-curia şi acoperământul şi scăparea, Stăpână, Maică a Vieţii, pentru aceea te rugăm, trimite-ne nouă ajutorul tău, celor ce cu dragoste te lăudăm pe tine.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-am auzul puterii Crucii Tale, că raiul s-a des-chis printr-însa, şi am strigat: Slavă puterii Tale, Doamne.
Frumoasă şi cu sufletul şi cu trupul, frumoasă şi cu gândul şi cu frumuseţile faptelor bune aflându-te pe tine Cuvântul Cel Preafrumos, Născătoare de Dumnezeu, S-a sălăşluit întru tine.
Suspin şi de la rele nu mă mai depărtez; plâng şi iarăşi întru aceleaşi patimi mă frământ şi în tina dulce-
ţilor mă tăvălesc; eu cel cinstit, cu necinstea mă întin.
Slavă ...
Cela ce prin Cruce ai dăruit viaţă nemuritoare oa-menilor, dintru a doua moarte răpindu-mă, Cuvinte a lui Dumnezeu, învredniceşte-mă vieţii celei fără de sfârşit.
Şi acum ...
Holdă nearată tu te-ai arătat, care pe Dumnezeies-cul Spicul, cel nesemănat, L-ai odrăslit; pentru aceasta hrăneşte-mă pe mine cel flămând cu dumnezeieştile tale daruri şi haruri.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Mânecând, strigăm către Tine, Doamne: Mântuieş-te-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.
Ticăloase suflete al meu, plânge-te pe sine-ţi cu amar, mai înainte de moarte, şi tânguieşte-te din inimă, căzând la Maica lui Dumnezeu, mai înainte de a te apu-ca pe tine plânsul iadului cel foarte nemângâiat.
Când sufletul meu de trup se va despărţi, să te văd pe tine, Stăpână, stându-mi înainte, şi ochiul tău cel mi-lostiv căutând spre mine cu milă.
Slavă ...
Izbăveşte-mă, Hristoase, pe mine robul Tău, de tot necazul şi de toată osânda şi de veşnicele munci, ca un Milostiv, pentru rugăciunile Maicii Tale.
Şi acum ...
Bucură-te, cortule cel cu aur prea strălucit al Cu-vântului, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, cer-cetarea celor bolnavi şi părtinitoare prea gata a celor din
nevoi.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Înconjuratu-m-a adâncul, groapă mi s-a făcut mie chitul; iar eu am strigat către Tine, Iubitorule de oameni, şi m-a mântuit dreapta Ta, Doamne.
Pe Cel fără de ani, Preasfântă, mai presus de minte şi mai presus de cuvânt L-ai născut, pe Ziditorul Care izbăveşte din toată stricăciunea pe cei ce te laudă pe tine ca pe o Născătoare de Dumnezeu.
Preasfântă Stăpână, ceea ce eşti iubitoare de bine, care ai născut pe Bunul Făcătorul de bine şi Ziditorul, îmbunează sufletul meu cel necăjit.
Slavă ...
Stăpâne, Hristoase, ştii mulţimea patimilor mele, care mă tulbură şi mă necăjesc, pentru aceea strig: În-tâmpină-mă şi de acestea mă izbăveşte, pentru ceea ce Te-a născut.
Şi acum ...
Pe noi cei omorâţi cu patimile păcatului, Stăpână, ceea ce ai născut pe Pierzătorul stricăciunii, cu rugăciu-nile tale sculându-ne, înviază-ne.
Sedealna:
Gavriil mai înainte pe «bucură-te» mi-a adus, stri-gând că vei fi cu mine, Doamne, a grăit cu amar Născă-toarea de Dumnezeu, plângând. Dar cum mi s-a făcut acum mie bucuria întru întristare, Fiule? Şi cum mă arăt ca o lipsită de Fiu, ceea ce Te-am născut fără ispită băr-bătească, pe Tine Mântuitorul sufletelor noastre.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cela ce în cuptorul cel cu foc pe tinerii cei cuvân-tători de cântare i-a mântuit, bine este cuvântat Dumne-zeul părinţilor noştri.
Avându-te pe tine ajutor şi nădejde, Preacurată, mă voi izbăvi de vrăjmaşii mei şi nu mă voi înfricoşa de întunericul celor ce mă înconjoară pe mine.
Preacurată, spre tine a căutat Cel Preaînalt şi multe măriri ţi-a făcut ţie, precum ai zis; pentru aceasta acum toate neamurile te fericim.
Slavă ...
În noianul cel nemărginit al faptelor mele celor rele m-am aruncat eu ticălosul; ci îndură-te, Stăpâne, şi mă mântuieşte, ca un Îndurat, cu rugăciunile Maicii Tale.
Şi acum ...
Ceea ce eşti pierzătoare a întristării şi pricinuitoa-re a veseliei, plâns pricinuitor de bucurie şi întristare ve-selitoare dă-mi mie şi mă izbăveşte de focul cel veşnic.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Cel ce S-a născut din Tatăl ...
Când socotesc mulţimea cea nemărginită a păcate-lor mele, Fecioară, plâng, suspinând dintru adâncul ini-mii, şi alerg la adâncul îndurărilor tale.
Maică Fecioară, Prunc tânăr pe pământ a-i născut, pe Fiul Cel împreună fără de început al Tatălui, Care pentru milostivirea cea negrăită S-a asemănat nouă, ce-lor stricaţi de păcat.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Pe Unul Dumnezeu Cel ce negrăit S-a născut din Unul Dumnezeu, fără de mamă, tu, Fecioară, L-ai născut fără de tată, Care poartă un ipostas şi două firi unite şi neamestecate.
Şi acum ...
Norul greşelilor mele celor nemăsurate mă înghe-suie pe mine ticălosul. Vai mie! Ce să mă fac? Te chem ajutorul meu pe tine, Fecioară, folositoarea şi limanul celor deznădăjduiţi.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe Cel ce S-a născut din Tatăl mai înainte de veci, Fiul şi Dumnezeu, şi în anii cei mai de pe urmă din Fe-cioara Maică S-a întrupat, preoţi lăudaţi-L, popoare prea-înălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe tine, Maica lui Dumnezeu, ceea ce mai presus de minte şi de cuvânt ai născut negrăit sub ani pe Cel fără de ani, credincioşii cu un gând te mărim.
La tine cad, Stăpână, şi-ţi aduc rugăciune de umi-linţă. Dă-mi mie în dar mila ta, că nu este întru mine nicidecum lucrare dumnezeiască; pentru aceea mă rog ţie: În dar, miluieşte-mă.
Mi se pare că te văd cu ochii minţii pe tine, lumina sufletului meu, şi dulceaţa, şi singura mângâiere, şi ve-selie, şi răsuflare şi bucurie a inimii mele, Născătoare de Dumnezeu.
Slavă ...
Pe mine mă tânguiesc, luând în minte mulţimea
păcatelor mele şi aducerile asupră-mi ale patimilor, or-birea sufletului meu şi schimbările minţii mele; mântu-ieşte-mă, Hristoase, cu mila Ta, pe mine cel deznădăjduit.
Şi acum ...
Pe mintea mea cea neputincioasă o împinge spre strâmtorare şi o strâmtorează lăţimea laudelor tale, Năs-cătoare de Dumnezeu Prealăudată, mulţimea înecându-mă pe mine, şi mi se întâmplă mie, dintru a fi bine dumerit, să fiu nedumerit. Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu