VINERI SEARA
Glas 5, Cântarea 1-a, Irmos:
Să cântăm Domnului Celui Minunat, că din amara robie slobozind pe Israil, pe Faraon cu toată oastea l-a înecat.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Ceea ce eşti uşa Dumnezeieştii Slave, care ai des-chis uşa raiului, uşile pocăinţei deschide-mi, rogu-mă, şi mintea mea o luminează, ca să te laud pe tine, cea de Dumnezeu dăruită.
Oprit-ai pornirea morţii, ceea ce eşti cu totul fără prihană, născând pe Cel ce stăpâneşte peste moarte şi peste viaţă. Deci, pe Acela roagă-L ca să oprească gre-şelile cele ce-mi omoară sufletul meu şi să mă mântu-iască.
Slavă ...
Pe tine singură, ceea ce eşti frumuseţea lui Iacov, te-a ales Cuvântul dintre neamuri, Cela ce este dimpre-ună cu Tatăl fără de început, şi din sângiurile tale, Stă-până, S-a întrupat, mântuieşte-mă cu rugăciunile tale.
Şi acum …
Pe Cel ceresc, care S-a pogorât peste tine, ca o ploaie pe lână, L-ai primit Preacurată; pentru aceasta mă rog usucă ploile patimilor mele, Maică Fecioară.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Pe piatra poruncilor Tale, întăreşte-mă pe mine, cel ce mă clătesc; înalţă fruntea mea întru priceperea
dogmelor Tale, ca, lăudându-mă, să strig Ţie: Nu este sfânt afară de Tine, Doamne al puterilor.
Pe mine cel rănit cu săgeata păcatului, însănătoşea-ză-mă, Curată, cu doctoria cea de la tine şi izbăveşte-mă de durerea care mă ţine, ceea ce cu Naşterea ta ai izbăvit neamul omenesc din dureri.
Vrăjmaşii cei nevăzuţi, care necăjesc în deşert ini-ma mea cea smerită şi caută să mă omoare, surpându-se, de părtinirea ta, Stăpână, rămân nelucrători, umplându-se de ruşine.
Slavă ...
Stăpână, ceea ce ai izvorât lumii Apa cea Dumne-zeiască, umple-mă de apele cele făcătoare de viaţă, us-când izvoarele cele cumplite ale fărădelegilor mele şi îmblânzind valurile inimii mele cu liniştea ta cea dum-nezeiască.
Şi acum ...
Trecut-au cele ce umbros se săvârşeau de Lege, că pe Hristos, Dătătorul de Lege, L-ai născut, Preacurată Fecioară, pe Cela ce dar, curăţie şi luminare ne-a legiuit nouă şi ne-a scos din blestem, întru tot lăudată.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Taina iconomiei Tale înţelegând-o Avacum, cu taină scriind venirea arătării Tale, striga: Când va veni vremea, Doamne, Te vei arăta.
Din lucruri nu-mi este mie mântuire; pentru aceas-ta sub acoperământul tău cu nădejde alerg, Stăpână Prea-lăudată. Pe mine cel deznădăjduit, mântuieşte-mă cu ru-găciunile tale.
Lăcaşul cel curat al Luminii, căruţa cea cinstită a
Soarelui, inima mea cea cumplit întunecată de negura răutăţilor luminează-o, Stăpână, şi mă mântuieşte.
Slavă ...
Fecioară, ceea ce din sângiurile tale cele fecioreşti ai ţesut veşmânt Celui ce îmbracă cerul cu nori, îmbra-că-mă cu haina nestricăciunii, pe mine cel dezgolit prin amăgire.
Şi acum ...
Din văile lumeşti, ca pe un crin primindu-te Făcăto-rul, din tine lumii a suflat bună mireasmă duhovnicească, Fecioară Preasfântă, Dumnezeiască Mireasă.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Soare gândit al Dreptăţii, luminează-mă pe mine cel cuprins de noaptea patimilor şi mă povăţuieşte către cărarea cea dumnezeiască, că tu Singur eşti Împăratul păcii.
Ajutătoare să te aflu pe tine, Fecioară, în ceasul cel de judecată al osândirii, când voi sta înaintea Jude-cătorului Celui ce S-a născut dintru tine.
Întoarce-mă, Curată, pe mine cel biruit de legea păcatului, şi de amăgirile celui străin adeseori rătăcit şi în prăpastia păcatelor surpat.
Slavă ...
Ceea ce ai născut Cărbunele pe care L-a văzut Isa-ia, arde materia păcatelor mele, rogu-mă, şi mă luminea-ză, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Şi acum ...
Trup dând împrumut lui Hristos din sângiurile tale, Fecioară, patimile mele cele trupeşti de tot le curăţeşte
şi-mi arată calea nepătimirii.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Auzit-ai din pântecele iadului strigarea mea şi gla-sul meu, şi ai izbăvit din stricăciune viaţa mea, mult Mi-lostive.
Stăpână, să nu mă înghită pe mine adâncul trândă-virii, nici valurile păcatelor să mă acopere, ci cu singură rugăciunea ta să mă mântuiesc.
Preasfântă Stăpână, iubitoare de bine, ceea ce ai născut pe Cel Bun, pe Făcătorul de bine şi Ziditorul, su-fletului meu celui necăjit fă-i bine.
Slavă ...
Preacurată, sfeşnicul Legii mai înainte te închipuia pe tine, ceea ce ai născut Lumina care luminează toate; pentru aceea strig ţie: Luminează-mă pe mine cel întu-necat.
Şi acum ...
Toată dorirea mea mut-o către tine, Preacurată, ceea ce ai adus dulceaţa doririi cea mai presus de cuvânt, celor ce te cunosc de Dumnezeu Născătoare.
Sedealna:
Acoperământul tău cel grabnic, ajutorul şi mila ta, arată-le spre robul tău, şi valurile gândurilor celor deşar-te potoleşte-le, Curată, şi sufletul meu cel căzut ridică-l, Născătoare de Dumnezeu, că ştiu, Fecioară, ştiu, că poţi câte voieşti.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cela ce prin înger pe tineri i-ai mântuit şi cuptorul cel ce tuna în rouă l-ai prefăcut, binecuvântat eşti Doam-
ne Dumnezeule în veci.
Fecioară Preasfântă, te laud pe tine, cea cu totul fără prihană, că ai născut fără sămânţă pe Dumnezeul Cel prealăudat, Care îndumnezeieşte pe cei ce cântă: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Ceea ce ai născut Viaţa, omoară-mi patimile mele, şi ridică-mă din groapa nesimţirii, pe mine cel ce zac, ca să te slăvesc cu dragoste pe tine, Dumnezeiască Mireasă.
Slavă ...
Pe Cel cu nemărginire puternic, Care a purtat ne-putinţa noastră, L-ai născut, Curată, pe Care roagă-L să vindece sufletul meu cel cu totul slăbănogit.
Şi acum ...
Fecioară, pe mine cel clătit de patimi, întăreşte-mă acum, ceea ce ai izvorât nepătimire tuturor credincio-şilor, care cu credinţă cântă: Dumnezeule, bine eşti cu-vântat.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Împăratul Hristos, pe Care ...
Ceea ce eşti prea frumoasă şi cu dumnezeiască strălucire, Fecioară, înfrumuseţează-mă şi pe mine cu podoabele bunătăţilor şi mă luminează, ca să strig: Pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Ceea ce eşti uşa Luminii, deschide-mi mie uşa po-căinţei cea strălucitoare de lumină, arătându-mi toată ca-lea dreaptă a dreptăţii care duce către intrările voii celei dumnezeieşti.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Pe Sfântul Cuvânt, Care sfinţeşte pe credincioşi, negrăit L-ai născut, Preasfântă Curată; pe Acesta roagă-L
ca smeritul meu suflet, cel spurcat cu răutatea, acum să-l sfinţească.
Şi acum ...
Curgerea cea luminată, Izvorul nemuririi, a ieşit dintru tine, Sfântă Stăpână. Pentru aceasta strig ţie, Cu-rată: Usucă râurile răutăţilor mele, cu ploile rugăciunilor tale.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Pe Împăratul Hristos, pe Care Îl laudă heruvimii şi-L slăvesc serafimii, lăudaţi-L popoare şi-L preaînăl-ţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Că ţi-a făcut ţie mărire Cel puternic, arătându-te pe tine Fecioară Curată după naştere, ca pe ceea ce fără de sămânţă ai născut pe Făcătorul tău; pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Născut-ai, Preacurată, Temelia cea neclătită a mân-tuirii, pe Cel ce cu dumnezeiască poruncă a întemeiat pământul pe ape, întru Care roagă-te să ne întărim noi, cei ce cu adevărat te fericim.
În calea păcii, a dumnezeieştilor tale porunci, cele nerătăcitoare, fă-mă a călători neabătut, Curată, gonind tulburarea diavolilor şi împresurările patimilor, şi min-tea mea luminând-o.
Slavă ...
Văzându-mă vrăjmaşul ţinut de dormitarea lene-virii, mă împresoară fără de ruşine, prin somnul dulceţii nădăjduindu-se să mă jefuiască; ci însăţi mă păzeşte, Curată, cu neadormită rugăciunea ta, Maică Fecioară.
Şi acum ...
Ca un singur de sine-mi osândit, iau în minte mul-ţimea păcatelor mele şi înfricoşatul divan al Judecătoru-lui, la care voi fi judecat; ci tu, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Judecătorul Dumnezeu, păzeşte-mă atunci neosândit. Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu