SÂMBĂTĂ SEARA
Glas 6, Cântarea 1-a, Irmos:
Ca pe uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pe gonaciul Faraon văzându-l înecat, a strigat: Lui Dum-nezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Bucură-te, tăria cea bine lăudată a părinţilor; bucu-ră-te, lauda cea preaslăvită a neamului nostru; bucură-te, izvorul mântuirii, care izvorăşti mila celor ce cu credin-ţă te laudă pe tine, singură prealăudată.
Ceea ce eşti mult lăudată şi preaslăvită, primeşte laudă din buzele cele desfrânate, că tu eşti buna podoabă şi mântuirea lumii, care izbăveşti pe toţi cei ce cu bună credinţă te cântă pe tine.
Slavă ...
Bucură-te, cortule de lumină purtător şi făclie, Bi-serică şi Masă şi Munte Sfânt; bucură-te, palatul slavei, dumnezeiescule lăcaş al lui Dumnezeu; bucură-te, zidul cel nesurpat al nostru, al celor ce te lăudăm pe tine.
Şi acum ...
Ceea ce eşti nădejdea şi părtinitoarea celor fără de nădejde şi ajutătoarea cea neruşinată a tuturor, deschi-de-mi mie uşile cele cereşti şi mă du la Fiul tău, Stăpâ-nă, şi mă mântuieşte pe mine robul tău.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu,
Cel ce ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
Pe tine, Preasfântă, toate cetele îngerilor te slăvesc, iar noi, după datorie, neîncetat te cântăm şi cu mulţumi-tă te lăudăm: Bucură-te, izbăvirea celor ce cu credinţă te cheamă pe tine.
Cine după vrednicie va lăuda Naşterea ta, Născă-toare de Dumnezeu Fecioară? Zidirea, văzând taina cea săvârşită întru tine, cu spaimă striga: Cu adevărat n-a născut alta, fiind fecioară, afară de tine.
Slavă ...
Dăruieşte milă celor ce cer de la tine, Fecioară, şi-ţi tinde mâna ta cea tare celor ce sunt întru nevoi şi ne în-tâmpină întru primejdii, că pe tine te avem toţi izbăvire întru necazuri.
Şi acum ...
Nu am lacrimă de pocăinţă, ca desfrânata cea de-demult, şi în desfrânare mi-am cheltuit viaţa mea; de a-ceea cad la tine, rugându-mă cu suspinuri: Cu rugăciu-nile tale, Stăpână, dă-mi mie plâns curăţitor.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă stri-gând: Din cuget curat întru Domnul prăznuind.
Tu eşti sprijinitoarea lumii, Născătoare de Dumne-zeu, şi mântuirea tuturor, ca ceea ce ai născut pe Dum-nezeu; pentru aceasta cu bună credinţă te mărim toţi şi bine te cuvântăm.
Zid eşti şi întărire, şi nădejde a credincioşilor şi turn de mântuire; pentru aceasta surpă, Preacurată, pe
vrăjmaşii care sunt asupra noastră, că spre tine ne-am pus toate nădejdile.
Slavă ...
Având nădejdea ta cea nebiruită, Preacinstită, se-meţiile vrăjmaşilor le surpăm, Preacurată, prin credinţa cea întru tine; căci prin chemarea ta, acum ne întărim.
Şi acum ...
Vezi-mi necazul meu, Preacurată, vezi suspinul meu, vezi-mi mâhnirea şi arată-ţi darul tău cel mult întru mine, umplând de veselie sufletul meu cel smerit.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce aleargă la Tine cu dragoste, mă rog luminea-ză-le, ca să Te vadă, Cuvinte a lui Dumnezeu, pe Tine Adevăratul Dumnezeu, Care chemi din negura greşelilor.
Bucură-te, zidul credincioşilor şi mijlocitoarea cea tare, Preacurată; bucură-te, munte sfânt, Prealăudată; bucură-te, scară însufleţită, Stăpână; bucură-te, bucuria şi ajutorul tuturor celor neajutoraţi şi acoperământul ce-lor ce cu tot sufletul aleargă la tine.
Ceata proorocilor, cu mare glas strigând, a propo-văduit taina cea înfricoşată a Naşterii tale, că tu singură ai născut fără stricăciune pe Dumnezeul tuturor, Care după naştere te-a arătat Fecioară, precum şi mai înainte de naştere te-a păzit.
Slavă ...
Cine va putea, Curată, să spună taina ta cea mai presus de minte? Că pe Dumnezeu ai născut şi ca pe un Prunc pe Acesta L-ai hrănit; pentru aceasta toate neamu-rile pe tine te fericesc, precum ai zis mai înainte, Fe-
cioară, şi cu dragoste slăvim pe Cel ce te-a preamărit pe tine.
Şi acum ...
Ca ceea ce eşti milostivă şi iubitoare de bine, da-rurile tale cele de Dumnezeu dăruite, Născătoare de Dumnezeu, le reverşi totdeauna oamenilor şi izbăveşti, cu rugăciunile tale, pe toţi din muncă, Maică nenuntită. Pentru aceea să nu treci cu vederea, pe cei ce aleargă la Acoperământul tău cel tare.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispi-telor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stricăciune viaţa mea mult Milostive.
La tine cad Preacurată Născătoare de Dumnezeu, cea bună; cu rugăciunile tale cere de la Fiul tău şi Dom-nul, Dăruitorul a toată bunătatea, să-mi dea mie iertare greşelilor.
Întru adâncul viforului celui cumplit al mării, care mă învăluieşte, m-am aruncat din nemăsuratele şi gre-lele mele greşeli; potoleşte-mi furtuna şi alinare dăruieş-te-mi mie, cea cu totul neîntinată.
Slavă ...
Ceea ce eşti Stăpâna tuturor zidirilor, ca ceea ce mai presus de fire L-ai născut pe Dumnezeu, bubele gre-şelilor mele, Preacurată, desăvârşit le curăţeşte şi mă în-vredniceşte vieţii celei veşnice.
Şi acum ...
Tu eşti mângâierea şi scăparea robilor tăi, Preacu-rată; pentru aceasta fă cerere de rugăciune neîncetată către Dumnezeu, pentru cei ce cu credinţă şi cu dragoste te roagă pe tine.
Sedealna:
Pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Care mai înain-te de veci din Tatăl, fără de maică S-a născut, pe Acesta, în vremurile cele mai de pe urmă, L-ai născut cu trup, din sângiurile tale cele curate, Născătoare de Dumnezeu, fără de bărbat, pe Carele roagă-L să ne dăruiască nouă mai înainte de sfârşit iertare păcatelor.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Dătător de rouă a făcut îngerul cuptorul cuvioşilor tineri, iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitor l-a plecat a striga: Bine eşti cuvântat, Dumne-zeul părinţilor noştri.
Maică Fecioară, să nu încetezi a ruga pe Domnul, ca să ne izbăvească pe noi din primejdii şi din necazuri, Stăpână, ca să cântăm cu sârguinţă: Bine este cuvântat, Preacurată, Rodul pântecelui tău.
Maică Fecioară, Stăpână, te-ai arătat mai sfântă decât toate puterile cereşti şi decât heruvimii şi serafi-mii, ca ceea ce ai născut pe Hristos, Stăpânul zidirii.
Slavă ...
Şi ai născut şi eşti Fecioară şi după naştere ai ră-mas Curată, ca şi mai înainte de naştere, Născătoare de Dumnezeu, nearzându-se pântecele tău; pentru aceasta, cu credinţă te slăvim, după Dumnezeu, pe tine Preacu-rată.
Şi acum ...
Mă înfricoşează pe mine şi mă tulbură valurile gre-şelilor mele; ci tu, Preasfântă, ceea ce eşti bună, cere-mi milostivire în ceasul cercării, dăruindu-mi mântuire.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Din văpaie ai izvorât ...
Tu eşti scăparea noastră şi mângâierea tuturor, Fe-cioară Preacurată, că iată Domnul tuturor născându-Se din pântecele tău, Fecioară te păzeşte după naştere, pe Care toţi Îl binecuvântăm cu buze nevrednice, şi-L prea-înălţăm întru toţi vecii.
Ceea ce eşti gata fierbinte sprijinitoare a credincio-şilor şi a mea scăpare, pleacă-te şi primeşte rugăciune dureroasă din inima mea, şi mă izbăveşte de împătimi-rea dobitocească şi de obişnuinţa mea cea rea şi plâns de bucurie dă sufletului meu celui întunecat, Fecioară.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Când gândesc relele cele lucrate de mine şi diva-nul cel groaznic, mă înfricoşez şi mă tem, Fecioară; ci tu, ca o iubitoare de oameni, mai înainte de sfârşit, fă-mi mie milostiv pe Judecătorul, că tu eşti întemeierea tutu-ror celor căzuţi, şi nădejdea şi folositoarea celor deznă-dăjduiţi.
Şi acum ...
Roagă pe Fiul tău şi Dumnezeu, milostiv şi lesne împăcat a se face nouă, Curată, şi cu rugăciunile tale să ne păzeşti pe noi de toată năvălirea cea potrivnică şi pe semeţia celor din Agar să o surpe degrab, ca să te lăudăm pe tine, cea cu dar dăruită.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Din văpaie ai izvorât rouă cuvioşilor, şi jertfa drep-tului cu apă o ai ars; că toate le faci, Hristoase, numai cu voirea. Pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oame-
nilor, spre Care nu cutează a căuta cetele îngereşti; iară prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul în-trupat, pe Carele mărindu-L, cu oştile cereşti, pe tine te fericim.
Maică Fecioară neispitită de nuntă, să nu ne uiţi pe noi robii tăi, cei ce stăruim în Biserica ta, că tu singură eşti nădejdea creştinilor şi întărirea tuturor celor ce a-leargă la tine, Curată; fă depline rugăciunile noastre, Stăpână.
Bucură-te, zidul cel nerupt; bucură-te, acoperă-mântul lumii; bucură-te, Biserică; bucură-te, făclie; bu-cură-te, scaunul lui Dumnezeu; bucură-te, bucuria şi ajutătoarea tuturor, ceea ce eşti de-a pururea armă de mântuire cu totul nebiruită asupra vrăjmaşilor celor ne-văzuţi.
Slavă ...
Avându-te pe tine, Curată, părtinitoare şi acoperă-mânt, şi nădejde şi zid, şi scăpare şi curăţire, şi dezlega-re de cele rele, ne mântuim de ispite şi de primejdii, şi de boli şi de patimi; pentru aceasta neîncetat lăudăm pu-terniciile tale.
Şi acum ...
Tu eşti slava îngerilor, oglinda proorocilor, lauda cea strălucită a patriarhilor şi a apostolilor, podoaba mu-cenicilor lui Hristos, sfinţenia cea veselă a pustnicilor şi a drepţilor şi înnoirea a toată lumea. Amin!
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu