DUMINICĂ SEARA
Glas 7, Cântarea 1-a, Irmos:
Lui Dumnezeu, Celui ce a ajutat lui Moisi în Egipt de a scos pe Israil, Aceluia Unuia să-I cântăm, căci cu slavă S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi.
Ceea ce ai născut Adâncul îndurării şi pe Dătătorul milostivirii şi Noianul cel nemărginit al iubirii de oa-meni, Fecioară iubitoare de bine, usucă noianurile cele neînotate ale fărădelegilor mele.
Mintea noastră nu poate, Prealăudată, cu graiuri a te binecuvânta şi cu laude a te cinsti. Pentru aceasta, în loc de graiuri aducând ţie credinţă, cere iertare.
Slavă ...
Având milostivirea ca un firesc şi întâi şi chiar semn, şi firească osebire, Unule Dumnezeule al părinţi-lor şi Doamne al milei, miluieşte-mă şi mă mântuieşte.
Şi acum ...
Vino, suflete ticăloase, mai înainte de sfârşit, cu fierbinţeală să ne închinăm şi cu dinadinsul să cădem la Născătoarea de Dumnezeu, ca prin mijlocirile acesteia să dobândim milă în ceasul judecăţii.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Întăritu-s-a inima mea întru Domnul, înălţatu-s-a fruntea mea întru Dumnezeul meu; lărgitu-s-a gura mea asupra vrăjmaşilor mei; veselitu-m-am de mântuirea Ta.
Ca tâlharul, din suflet strig Ţie «pomeneşte-mă»; ca desfrânata plâng şi mă tânguiesc; ca Manase strig «păcătuit-am», ca vameşul necontenit din inimă suspin; Doamne Dumnezeul meu, mântuieşte-mă, pentru Născă-toarea de Dumnezeu.
Ceea ce eşti slava lumii, prea proslăvită Fecioară, care ai născut pe Dumnezeu cu preaslăvire, învredniceş-te slavei celei dumnezeieşti pe cei ce te slăvesc ca pe o Născătoare de Dumnezeu.
Slavă ...
Când vei veni, Iisuse Împărate, Dumnezeule, Cel prea veşnic Judecător, împreună cu slujitorii cei de foc şi cu oştile cele de văpaie, ca să judeci viii şi morţii şi să răsplăteşti fiecăruia cele vrednice de lucrurile lui, atunci mântuieşte-mă, pentru ceea ce Te-a născut.
Şi acum ...
Întinat fiind cu dezmierdările, pe tine, cea neînti-nată Fecioară, te rog să mă izbăveşti de toată întinăciu-nea trupului şi să-mi dai plâns curăţitor neîncetat şi la-crimă stingătoare de văpaia gheenei.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Acoperit-au cerurile, Hristoase Dumnezeule, întru iconomia Ta, bunătatea nespusei Tale înţelepciuni, Iubi-torule de oameni.
La înfricoşata şi judecătoarea Ta venire, Iisuse Hristoase Dumnezeule, când îngerii vor sta înaintea Ta, şi toată zidirea, Te rog să nu mă ruşinezi pe mine, pen-tru solirile celeia ce Te-a născut.
În ispite scăpare, în primejdii grabnică ajutătoare şi în toate felurile de înconjurări gata şi iute sprijinitoare
te am pe tine, Stăpână.
Slavă ...
Împiedicat fiind cu laţurile sataniceşti ale dezmier-dărilor, cădere cumplită am căzut; ci Tu, Hristoase, zdro-beşte pe toţi cei ce se scoală asupra mea, rogu-mă, pen-tru Maica Ta.
Şi acum ...
Livadă mult înflorită te-ai arătat, grădină bine mi-rositoare şi rai bine înfrunzit, ceea ce cu mirosurile cele dulci mirositoare ale darurilor tale, ai suflat reaua putoa-re a lumii, Prealăudată.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Mânecă duhul meu către Tine, Dumnezeule, pentru că Lumină eşti şi poruncile Tale s-au făcut vindecări ro-bilor Tăi, Iubitorule de oameni.
Cu lucrurile Te-am întărâtat, cu cuvintele Te-am amărât, Cuvinte, pentru aceasta cad şi strig Ţie: Cu cu-vântul Tău, de lucrurile cele necinstite izbăveşte-mă şi îndreptează-mă către lucrurile pocăinţei, pentru ceea ce fără de sămânţă Te-a născut.
Plouă-mi mie o picătură a milostivirii tale, de Dum-nezeu Născătoare, şi şterge păcatele mele cele multe, şi bubele şi semnele rănilor pierde-le, ceea ce ai născut pe Doctorul tuturor.
Slavă ...
Suspin şi mă mâhnesc, socotindu-mi păcatele mele cele vrednice de multe suspine. Pentru aceea cad la Tine, Unule fără de păcate: Mântuitorule, mântuieşte-mă pe mine cel mult păcătos, pentru ceea ce Te-a născut.
Şi acum ...
Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, spre tine mi-am pus nădejdea mea şi aşteptarea mântuirii mele. Tu să-mi fii mie şi aici acoperământ, şi în veacul ce va să fie.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Iona din pântecele iadului a strigat: Scoate din stri-căciune viaţa mea. Iară noi strigăm Ţie: Atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi.
Cela ce ai mântuit pe vameşul, care numai un sus-pin din inimă Ţi-a adus Ţie, Hristoase, şi ai curăţit pe desfrânata, care a vărsat lacrimi, primeşte, ca un Milos-tiv, şi picăturile cele mici ale lacrimilor mele şi mă mân-tuieşte, pentru Preacurată Maica Ta.
Ca o pricină a celor frumoase, ca o dăruitoare a celor bune, ca ceea ce ai născut prin Naşterea ta cea fără de sămânţă, mai presus de cuvânt, pe Cuvântul Cel a toate pricinuitor, învredniceşte-mă, Preacurată, bucurii-lor celor de-a pururea vecuitoare şi bunătăţilor celor ce-reşti.
Slavă ...
Cu mintea Te văd pe Tine, Doamne, şezând pe sca-unul slavei cel înfricoşat şi nesuferit şi stându-Ţi îm-prejur cetele tuturor sfinţilor şi ale îngerilor, mă tem şi mă cutremur gândind la lucrurile mele; pentru aceasta cad la Născătoarea de Dumnezeu.
Şi acum ...
Ceea ce te-ai arătat încăpere a Dumnezeieştii Firi celei neostenitoare, pe mine cel ce mult m-am ostenit cu păcatele şi cu sarcina lor am obosit, uşurează-mă şi mă odihneşte şi mă izbăveşte, Stăpână, de focul cel neoste-nitor al gheenei.
Sedealna:
Născătoare de Dumnezeu binecuvântată, covârşeşti puterile cereşti, pentru că te-ai arătat Biserică dumneze-iască, ca ceea ce ai născut pe Hristos, Mântuitorul sufle-telor noastre.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cuptorul cel ce ardea L-ai rourat, Mântuitorule, şi ai mântuit pe tinerii cei ce cântau şi grăiau: Bine eşti cuvântat în veci, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Pomul cel netrebnic, viţa cea cu totul uscată, smo-chinul cel ce ţinea locul deşert şi cu frunzele se împodo-bea, iară rod nu avea, eu sunt, Doamne. Ci cu mila Ta arată-mă bine roditor, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.
În vremea ieşirii mele, când necazul cel mare va fi aproape de mine şi nu va fi de faţă cine să-mi ajute, şi trebuinţă voi avea de izbăvitor şi de mântuitor, atunci, Născătoare de Dumnezeu, să mă întâmpini şi să mă mân-tuieşti.
Slavă ...
Mare este durerea, mare sila şi nevoinţa cu adevă-rat prea mare, când sufletul se desparte de trup. Atunci, Iubitorule de oameni, împreună cu Maica Ta să-mi daţi mie ajutor.
Şi acum ...
Născătoare de Dumnezeu, către tine am întins o-chiul inimii mele; să nu mă treci cu vederea, ci dă-mi mie iertare datoriilor, că pe tine singură mijlocitoare te scriu de-asupră-mi.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Tinerilor celor din cuptor ...
Ca Cela ce ai stăpânirea morţii şi a vieţii, când vei vrea, Judecătorule al viilor şi al morţilor, cu voia Ta din cer cu groază să Te pogori pe pământ, atunci, Milostive, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, fă uitare de voie a răutăţilor mele.
Pe tine, palatul cel curat şi strălucit şi purtător de lumină al lui Iisus şi sălaş cuvântător al Cuvântului, chi-vot însufleţit, cel mai desfătat decât cerurile şi mai înalt decât pământul, Preacinstită Fecioară, Preacurată Marie, te rog mântuieşte sufletul meu.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Fiind legat de mâinile sufletului şi de picioare, cu lanţurile greşelilor mele şi cu funiile răutăţilor mele celor multe, aştept glasul cel ce trimite în foc pe cei ce aşa se află; Mântuitorule, Tu Însuţi mă miluieşte. Zi îngerilor Tăi: «Dezlegaţi-l pe el şi lăsaţi-l să se ducă», pentru ceea ce fără de sămânţă Te-a născut.
Şi acum ...
Cer nou te-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu, şi rai cuvântător, lăcaş însufleţit, cinstită şi sfântă casă, pa-lat curat al Împăratului Iisus. Biserică slăvită, pe Acesta în pântecele tău încăpându-L cu nestrâmtorare, mai des-fătată decât cerurile eşti Fecioară.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Tinerilor celor din cuptor urmând, care au primit roua Duhului, cu credinţă strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe ceea ce este Maică mai presus de fire şi după fire Fecioară, pe cea una între femei binecuvântată, pe Născătoarea de Dumnezeu cu laude să o mărim.
Cum pe tâlharul printr-un glas binecunoscător ra-iului l-ai învrednicit, Preabunule; precum ai îndreptat pe vameşul cel ce a suspinat, precum ai miluit pe desfrâna-ta care a lăcrimat, tot aşa, în dar, miluieşte-mă şi pe mi-ne, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale.
Cu tine m-am îmbogăţit, Preasfântă Fecioară, ceea ce eşti cetate a sufletului meu, celui lesne robit, şi zid nesurpat şi scăpare întru toată viaţa mea; cu durerea ini-mii mă rog ţie: Să-mi stai de faţă şi când mă voi duce din trup.
Slavă ...
Hristoase, ca să slobozeşti pe om de patimi, Te-ai făcut Om, pentru milostivirea Ta cea multă, şi Te-ai unit cu patimile cele ucigătoare de patimi; pentru aceasta, Iubitorule de oameni, cu iubire de oameni, vindecă pati-mile mele cu preacurate Patimile Tale.
Şi acum ...
Cu adevărat multe măriri ţi-a făcut ţie Cel puter-nic, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, precum mai îna-inte ai proorocit prin Duhul Sfânt; că iată toate neamu-rile, seminţiile şi limbile te fericesc pe tine, cea cu totul fericită.Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu