Canoanele Maicii Domnului - glas 8 - sambata

SÂMBĂTĂ SEARA
Glas 8, Cântarea 1-a, Irmos:
Pe Faraon cel ce se purta în căruţă l-a cufundat to-iagul lui Moisi, cel ce a făcut minuni dedemult, în chi-pul Crucii lovind şi despărţind marea, şi pe Israil fugă-torul, mergătorul cel pedestru, l-a mântuit, pe cel ce cân-ta cântare lui Dumnezeu.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Bucură-te, izbăvirea blestemului celui dedemult şi izvorul binecuvântării; bucură-te, Maica vieţii, surparea iadului şi omorârea morţii; bucură-te, dezlegătoarea în-tristării şi încăperea cea desfătată a bucuriei; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu Prealăudată.
Bucură-te, cea cu totul fără prihană, căruţa Cuvân-tului cea cuvântătoare şi însufleţită; bucură-te, căruţa cea davidicească cu multe nume numită, căruţa lui Dum-nezeu cea cu miile înmulţită; bucură-te, ceea ce cu ne-asemănare covârşeşti pe heruvimi şi mai presus te porţi decât serafimii.
Slavă ...
Bucură-te, Mireasă a lui Dumnezeu, ceea ce eşti mai sfinţită decât puterile cele gândite; bucură-te, ceea ce eşti mai înaltă decât toată firea cea zidită; bucură-te, palatul lui Dumnezeu; bucură-te, scaun de foc; bucură-te, sfeşnic mult luminos; bucură-te, ceea ce eşti cu mii de nume numită, Stăpână.
Şi acum ...
Bucură-te, neîntinată, ceea ce ai odrăslit toiag din rădăcina lui Iesei; bucură-te, ceea ce prin odrăslirea to-iagului lui Aaron, ai fost închipuită mai înainte cu taină şi cu adâncime; că precum acela nucile, aşa şi tu pe Hristos L-ai înflorit.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Cel ce ai întărit cerurile cu pricepere şi ai înteme-iat pământul peste ape, întăreşte-mă pe piatra Bisericii, Hristoase, că nu este sfânt afară de Tine, Unule Iubito-rule de oameni.
Bucură-te, Stăpână, arma cea prea puternică a cre-dincioşilor; bucură-te, părtinitoarea cea tare; bucură-te, sprijinire; bucură-te, ajutătoarea păcătoşilor; bucură-te, zidul celor ce te cheamă pe tine; bucură-te, bucuria lumii.
Bucură-te, întemeiată proptea a mântuirii oameni-lor; bucură-te, chemarea lui Adam şi a Evei, prin care au luat iarăşi buna moştenire cea dedemult; bucură-te, ceea ce iarăşi ne-ai deschis raiul.
Slavă ...
Bucură-te, rugule nears; bucură-te, căruţa Luminii; bucură-te, norul Soarelui; bucură-te, preavestită şi mult propovăduită, scaunul Împăratului; bucură-te, cetate în-sufleţită a lui Hristos, Dumnezeului celui viu.
Şi acum ...
Bucură-te, Curată Stăpână, Maică neispitită de nun-tă; bucură-te, holdă nearată şi nelucrată, care ai lucrat pe Lucrătorul tuturor; bucură-te, pământule care ai răsărit Adevărul.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cela ce n-ai lăsat sâ-nurile Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat; pentru aceasta cu proorocul Avacum strig către Tine: Slavă pu-terii Tale, Iubitorule de oameni.
Ceea ce eşti răsărit al razei Părinteşti şi al Soarelui Care a răsărit mai înainte de luceafăr din Tatăl; bucură-te, de Dumnezeu Născătoare, norul cel uşor şi însufleţit; bucură-te, Maică Fecioară; bucură-te, ceea ce eşti bine-cuvântată; bucură-te, cea proslăvită şi cu totul fără pri-hană.
Stăpână, tu eşti cădelniţa de aur a Cărbunelui celui nesuferit şi nematerialnic întru care s-a ars zapisul cel rupt al neascultării lui Adam; pentru aceasta strig ţie «bucură-te», prin care s-a dat tuturor bucuria şi desfăta-rea şi îndulcirea.
Slavă ...
Tu eşti slava oamenilor, şi lauda şi fala şi cununa şi coroana îngerilor; pentru aceasta pământul şi cerul o Biserică prea alcătuită şi prea tocmită alcătuind, strigăm ţie: Bucură-te, Stăpâna lumii; bucură-te, ajutorarea tutu-ror oamenilor.
Şi acum …
Ceea ce eşti pat cinstit, înconjurat de şaizeci de puternici, pe care Solomon mai înainte l-a închipuit; bu-cură-te, Fecioară, sicriul cel aurit al sfinţeniei celei gân-dite; bucură-te, cleştele cel dumnezeiesc; bucură-te, rug de foc purtător; bucură-te, uşă şi scară şi pod.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cela ce eşti
Lumină neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul? Ci mă întoarce şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
În vremea ieşirii mele dă-mi mie să trec fără de întristare stăpânirea cea gândită şi mulţimea cea tiranică din văzduh, ca să strig ţie, Stăpână, cu bucurie «bucu-ră-te»; bucură-te, nădejdea cea neruşinată a tuturor.
Ca ceea ce ai zămislit Bucuria, bucură-te, cea cu totul fără prihană; bucură-te, Preacurată; bucură-te, floa-rea curăţiei cea dulce mirositoare, cu roşu vopsită; bucu-ră-te, trandafirul fecioriei cel cu roşeală roşu vopsit şi grădina cea bine mirositoare a lui Dumnezeu.
Slavă ...
Bucură-te, clondirul cel tainic, care izvorăşte mirul cel bine mirositor; bucură-te, dumnezeiască fântână care ai izvorât Apa cea vie; bucură-te, Stăpână, via cea nelu-crată care ai rodit Strugurul vieţii.
Şi acum …
Bucură-te, uşă neumblată, prin care a trecut Însuşi Hristos Domnul; bucură-te, ceea ce ai deschis uşile raiu-lui cu Naşterea ta; bucură-te, prin care se bucură cerul şi pământul dănţuieşte, ceea ce ai împreunat cele de sus cu cele de jos.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărăde-legile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, ro-gu-mă, căci către Tine am strigat, şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
Bucură-te, Stăpână, scoică însufleţită şi cochilie care, din sângiurile tale cele preacurate, ai roşit haina Împăratului tuturor, cea roşie în chipul porfirii; bucură-te, 359
Prealăudată, ceea ce ai acoperit goliciunea lui Adam.
Pâinea cea simţită întăreşte inimile oamenilor, Fe-cioară, fireşte, iar pe sufletele creştinilor le împuterniceş-te sfânt numele tău cel lăudat; pentru aceasta toată limba cu bucurie îţi strigă ţie «bucură-te».
Slavă ...
Bucură-te, sfeşnicul cel cu strălucire de aur; bucu-ră-te, sicriu de Dumnezeu încăpător; bucură-te, cort; bu-cură-te, munte sfânt; bucură-te, cetatea cea însufleţită a Dumnezeului celui viu; bucură-te, palatul lui Hristos; bucură-te, dumnezeiască Biserică mult luminoasă.
Şi acum …
Bucură-te, Preacurată şi cu totul fără prihană, floa-rea cea prea aleasă a firii; bucură-te, ceea ce eşti de obşte iubirea de cinste a neamului omenesc şi dar de Dumne-zeu dat; bucură-te, ceea ce ai cinstit cu Naşterea ta firea cea necinstită a oamenilor.
Sedealna:
Bucură-te, scaunul lui Dumnezeu cel în chipul fo-cului; bucură-te, Fecioară, ceea ce eşti jilţ împărătesc, pat cu porfiră aşternut, cămară cu porfiră aurită, hlamidă cu roşu vopsită, sălaşul cel preacinstit, căruţa cea purtă-toare de fulgere, sfeşnicul cel mult luminos; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, cetatea cea cu douăsprezece zidiri şi uşa cea cu aur ferecată, şi casa cea în chipul lu-minii, masa cea cu strălucire de aur, locaşul cel împodo-bit de Dumnezeu; bucură-te, Mireasă slăvită, cu picături de soare împodobită; bucură-te, singura buna cuviinţă a sufletului meu.
Cântarea a 7-a, Irmos:
De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând; pentru aceasta tinerii în cuptor cu bu-
curos picior, ca într-o grădină verde săltând, au cântat: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Ceea ce eşti singură neispitită de bărbat; bucură-te, cea singură nestricată, Stăpână, Fecioara şi Maica, Năs-cătoarea de Prunc şi cea neispitită de nuntă; bucură-te, taina cea străină şi înfricoşată; bucură-te, desfătarea în-gerilor; bucură-te, bucuria oamenilor.
Sioane, cetate însufleţită a lui Hristos, Împăratul împăraţilor, pentru care preaslăvite s-au grăit; bucură-te, Mireasă a lui Dumnezeu; bucură-te, scară prin care ne mutăm de pe pământ la cer şi din stricăciune la viaţă.
Slavă ...
Rai de Dumnezeu sădit, grădină bine mirositoare de Dumnezeu odrăslită, te-ai arătat, Fecioară, care ai în-florit Floarea nemuririi; pentru aceasta cu un glas «bu-cură-te» strigăm ţie; bucură-te, dătătoarea bucuriei; bu-cură-te, izvorule al dulceţii.
Şi acum …
Preacinstită Stăpână, izbăveşte-mă din necinstea patimilor, ca să-ţi strig ţie cu bucurie «bucură-te»; bucu-ră-te, izvorul curăţiei; bucură-te, cămară a toată curăţia; bucură-te, lăcaşul lui Dumnezeu; bucură-te, încăperea lui Hristos.
Cântarea a 8-a, Irmos:
De şapte ori cuptorul ...
Bucură-te, toiag care ai odrăslit din rădăcina lui Iesei; bucură-te, ceea ce neudat ai înflorit pe Hristos, Floarea cea frumoasă; bucură-te, munte gras; bucură-te, cortule umbrit; bucură-te, muntele lui Dumnezeu întru care a binevoit a locui Cuvântul Cel mai înainte de toţi
vecii.
Cu toiagul cel de fier al sprijinirii tale celei tari, ca pe nişte câini ce latră şi ca pe nişte fiare ce răcnesc, care înconjoară smeritul meu suflet, goneşte patimile care cum-plit mă înconjoară, ca să strig ţie, Fecioară, bucură-te.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Toată te-ai înfrumuseţat, născând pe Hristos Cel frumos cu frumuseţile mai mult decât fiii oamenilor, ceea ce eşti frumoasă între femei; pentru aceasta, bucurân-du-ne, strigăm ţie «bucură-te»; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Curată, cea cu dar dăruită; bucură-te, ceea ce eşti mai slăvită decât toată făptura.
Şi acum …
Bucură-te, de Dumnezeu Născătoare, muntele cel netăiat pe care mai înainte l-a văzut Daniil, din care s-a tăiat Piatra cea din capul unghiului; bucură-te, cleşte de Dumnezeu primitor şi de Cărbune purtător; bucură-te, ceea ce eşti mai sfântă decât îngerii cei fără de materie; bucură-te, cea mai cinstită decât toată zidirea.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor l-a ars nebuneşte cinstitorilor de Dumnezeu; iară văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Iz-băvitorului a strigat: Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lău-daţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Spăimântatu-s-a de aceasta cerul, şi marginile pă-mântului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oameni-lor trupeşte, şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile; pentru aceasta, pe tine, de Dumnezeu Născătoa-re, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.
Iată toate neamurile te fericesc pe tine, cea de-a pururea fericită, precum mai înainte ai proorocit, de Dumnezeu Născătoare, din Duhul cel Dumnezeiesc, şi ţie, ca ceea ce ai născut Bucuria, îţi strigăm «bucură-te»; bucură-te, vistieria vieţii; bucură-te, fântână care izvo-răşti miere sufletească.
Stăpână Curată, tu ai îndreptat alunecarea strămo-şului Adam şi întristarea strămoaşei Eva ai întors-o întru bucurie. Deci, ca ceea ce eşti pricina bucuriei, strigăm ţie «bucură-te»; bucură-te, bucuria credincioşilor; bucu-ră-te, veselia creştinilor.
Slavă ...
Vrednic lucru este a striga ţie «bucură-te», că întru tine fiinţeşte Bucuria cea pururea vecuitoare, Fecioară Doamnă, Născătoare de Dumnezeu, S-a sălăşluit; bucu-ră-te, raiule al desfătării; bucură-te, izvorul nemuririi cel cu curgere de aur; bucură-te, ceea ce reverşi frumuseţea cea adevărată.
Şi acum …
Pătrunde inima mea cu săgeata cea dulce a dorului tău, Prealăudată, şi mă sileşte să strig ţie «bucură-te» şi totdeauna să cânt: Bucură-te, limanul cel liniştit; bucu-ră-te, marea cea preadulce şi neumblată, care a înecat pe faraonul cel gândit. Amin