Canoanele Maicii Domnului - glas 8 - luni

 LUNI SEARA
Glas 8, Cântarea 1-a, Irmos:
Celui ce a sfărâmat războaiele cu braţul Său şi a trecut pe Israil prin Marea Roşie, să-I cântăm Lui ca Iz-băvitorului nostru, că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Putrejunea sufletului meu usucă-o şi bubele răni-lor, cu doctoria cea iute a Fiului tău, întru tot Curată, pentru că spre tine mi-am pus toată nădejdea mea şi pe tine te pun înainte mijlocitoare către Fiul tău şi Dumne-zeul nostru.
Cu lenevire şi cu trândăvire, Stăpână, toată viaţa mea cheltuind-o, eu desfrânatul, la al tău acoperământ alerg şi cu credinţă strig ţie: Mântuieşte-mă cu solirile tale, Preacurată.
Slavă ...
Cu adevărat, mai mult decât nisipul s-au numărat acum nelegiuirile mele şi păcatele care fără de ruşine le-am făcut şi pe mine m-am întinat, ascunzând, ticălosul, pe cea după chip şi m-am făcut dugheană a nelegiuirilor.
Şi acum …
Cu lacrimi şi întru mult suspin şi necaz al inimii, năzuind acum la tine, nu mă trece cu vederea, rogu-mă, ci cu mijlocirea ta, în ziua judecăţii, pe Fiul tău roagă-L ca să mă izbăvesc de muncă.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Întăritu-s-a inima mea întru Domnul, înălţatu-s-a fruntea mea întru Dumnezeul meu, lărgitu-s-a gura mea asupra vrăjmaşilor mei, veselitu-m-am de mântuirea ta.
Picăturile lacrimilor mele şi suspinele inimii şi ri-dicarea mâinilor celor întinse văzându-le, cu milostivire îndură-te spre robul tău; pentru că nu am afară de tine, Stăpână, alt ajutor.
Firea mea cea umezicioasă cunoscând-o Născătoa-rea de Dumnezeu, în fiecare zi alunecând fără oprire că-tre cele rele, vai mie! Sprijineşte-mă şi mă mântuieşte, pentru că nu am afară de tine, Stăpână, alt ajutor.
Slavă ...
Întinat sunt cu sufletul şi de toate bunătăţile lipsit, de care m-am prăpădit, eu ticălosul, prin prea reaua sfă-tuire; drept aceea, către tine năzuiesc, pentru că nu am afară de tine, Stăpână, alt ajutor.
Şi acum …
Cercetându-mă pe mine însumi, mă aflu pe toţi oa-menii covârşindu-i cu nelegiuirile, eu ticălosul, şi unde voi fugi, eu ticăitul, fără numai la tine cea prea milos-tivă; pentru că nu am afară de tine, Stăpână, alt ajutor.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-am, Doamne, auzul Tău şi m-am temut, că Dumnezeu prea vecuitor fiind, cu negrăit sfat întrupân-du-Te, ai ieşit din Fecioară; slavă pogorârii Tale, Hris-toase; slavă puterii Tale.
Ninivitenii cei ce odată cu cenuşă şi cu sac au lă-crimat, proorociei proorocului plecându-se, mila Fiului tău, întru tot Curată, asupra lor au tras-o; pentru aceea, pe tine te rog, milostiveşte-L pe Acesta să treacă cu ve-derea şi greşelile mele.
O, de a mea vătămare de minte, întru tot Lăudată! Că voind, cu cele rele împreună m-am amestecat, fără simţire făcându-mă, cu totul nepăsându-mi, şi desfrânân-du-mă cu poftele cele fără fiinţă. Pentru aceea, povăţu-ieşte-mă către calea pocăinţei, întorcându-mă şi înţelep-ţindu-mă.
Slavă ...
Sănătate a sufletului, sănătate a trupului dăruieş-te-mi mie, ca să lucrez şi să fac voia Fiului tău, cu frică şi cu bucurie; pentru că poţi, ca ceea ce eşti Maică a Zi-ditorului tău, şi faci câte voieşti celor ce cu credinţă şi cu dor aleargă la Biserica ta, Fecioară.
Şi acum …
Cu multă cucernicie stau înaintea icoanei tale celei preacurate, întru tot fără prihană, cerând şi rugându-te: Să nu mă lepezi de la faţa ta pe mine, ticălosul, ci îndu-ră-te şi din toată vătămarea şi primejdia şi din toată rău-tatea mântuieşte-mă.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Întunericul sufletului meu, risipeşte-l, Dătătorule de lumină, Hristoase Dumnezeule, Cela ce ai alungat în-tunericul cel mai dinainte al adâncului, şi-mi dăruieşte lumina poruncilor Tale, Cuvinte, ca mânecând să Te slă-vesc pe Tine.
Vai mie, cu adevărat, cu totul m-am făcut, cu nele-giuitele fapte şi cu nelegiuirile, înnoroit tot şi urât sălaş, urât de îngeri şi de oameni! Ci cu lacrimile mele mă spa-lă, Preacurată.
Înghesuit fiind de prea multe ispite, Preacurată, şi de primejdii de pretutindenea, vai mie! Şi clătindu-mă de furtuni şi de necazuri, păzeşte-mă sub acoperământul
tău cel dumnezeiesc, izbăvindu-mă şi mântuindu-mă tot-deauna.
Slavă ...
Fierbinte solirea ta cea către Fiul tău uneltind-o, întru tot Curată, pentru netrebnica şi mult greşita slugă a ta, ca să aflu dezlegare de păcatele mele, pe Mântuitorul roagă-L, mai înainte de cercetare.
Şi acum …
Să nu încetezi a mă izbăvi pe mine, mărturisin-du-mi păcatele mele şi nelegiuirile care, ticălosul, întru cunoştinţă le-am făcut; pentru aceasta strig, întru suspi-nuri rugându-te: Să nu lepezi pe robul tău, Stăpână.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Precum ai izbăvit pe proorocul dintru adâncul cel mai dedesubt, Hristoase Dumnezeule, şi pe mine mă iz-băveşte de păcatele mele, ca un Iubitor de oameni, şi îndreptează viaţa mea, rogu-mă.
După psalmistul, Stăpână, nelegiuirile mele s-au făcut ca o sarcină grea peste mine, îngreuindu-mă, şi pentru nebunia mea, rănile sufletului s-au împuţit şi au putrezit.
Cu datorie la Biserica ta cea sfinţită am alergat, şi ca o slugă ticăită stau înainte, Stăpână; primeşte-mi ru-găciunea, precum atunci Stăpânul banii văduvei.
Slavă ...
O, cum mă ţine pământul şi nu mă înghite pe mi-ne, cel de mine însumi osândit, care decât toţi oamenii mai desfrânat am vieţuit, nu mă dumiresc, ticălosul! Ci tu eşti ceea ce mântuieşti.
Şi acum …
Stinge, Buno, cu rourarea milei tale, săgeţile cele ce asupra mea cu vicleşug se pornesc noaptea şi ziua, cele înfocate ale vrăjmaşului celui ce-mi dă mie război.
Sedealna:
Gândesc la judecată şi mă tem, de întrebarea cea înfricoşată mă cutremur, de răspunsul Judecătorului mă înspăimânt şi mă îngrozesc de muncă şi de durerea fo-cului, de întunericul tartarului, de scrâşnirea dinţilor, de viermele cel neadormit. Vai mie! Ce voi face când se vor pune scaunele şi cărţile se vor deschide şi faptele se vor vădi? Atunci, Stăpână, să-mi fii mie ajutătoare şi folosi-toare prea fierbinte, că pe tine te am nădejde, eu netreb-nicul robul tău.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cela ce ai mântuit prin înger pe tineri din foc şi cuptorul cel ce ca tunetul suna l-ai prefăcut în rouă, bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Întind ochii ticălosului meu suflet, întru tot Sfântă, către tine şi strig din dor Fiului tău, Mântuitorului şi Zi-ditorului meu: Cu solirile Maicii Tale, Hristoase, îndu-ră-Te spre mine.
Noianuri de vindecări având, Fecioară, ca una ce ai născut pe Hristos, varsă cu îmbelşugare şi mie slugii tale, celui neputincios, celui cumplit rănit peste tot, o picătură a ta.
Slavă ...
Întru tot Sfântă Fecioară, de umilinţă dumnezeias-că umple smeritul meu suflet, ca să ud cu evlavie, cu prea multe lacrimi, dumnezeiasca ta Biserică şi să spăl înti-năciunea patimilor.
Şi acum …
Mireasă neispitită de nuntă, păzeşte pe toţi cei ce năzuiesc la tine, pentru că de nu vei păzi pe robii tăi, Fe-cioară, pierim toţi şi ne vom face mâncare diavolilor.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Cela ce acoperi cu ape …
Fecioară de Dumnezeu Născătoare, izbăveşte pe robii tăi atunci când va voi Fiul tău să judece tot neamul omenesc şi să despartă pe unii de alţii, vai mie, pe drepţi şi pe nedrepţi!
Minune mare, cum ai hrănit cu lapte, Fecioară, şi Fecioară te-ai arătat după naştere! Cu adevărat, tainele tale sunt preaslăvite; pentru aceea ne închinăm şi prea înălţăm Naşterea ta cea negrăită.
Binecuvântăm pe Tatăl …
M-am depărtat de la tine şi m-am făcut urât cu ră-utăţile mele. Vai! Pentru care şi m-am făcut batjocoră celor din jurul meu, ticălosul; ci nu trece cu vederea pâ-nă în sfârşit, rogu-mă, Fecioară, pe sluga ta.
Şi acum …
Cu muşcările amăgitorului fiind mort, înviază-mă, ceea ce ai născut Viaţa tuturor, şi să nu-l mai laşi încă pe acesta asupra noastră, a nedumeriţilor şi a smeriţilor, să ne silnicească.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Cela ce acoperi cu ape cele mai pe deasupra ale Tale, Cela ce pui mării hotar nisipul şi toate le ţii, pe Tine Te laudă soarele, pe Tine Te slăveşte luna, Ţie a-duce toată făptura laudă, ca Făcătorului tuturor, în veci.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, Cel ce a înălţat fruntea mântuirii noastre în casa lui Da-vid, slugii Sale, întru care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel dintru înălţime şi ne-a îndreptat pe noi pe calea păcii.
Ca un mare corn al binecuvântărilor înălţându-Se pe lemn Fiul tău şi Dumnezeu, S-a sculat, întru care a rupt zapisul şi s-a surpat vrăjmaşul până în sfârşit şi a căzut. Pentru aceea, pe tine Preacurată, împreună cu Fiul tău şi Dumnezeu, te mărim.
Curgerea lacrimilor mele văzând-o, cu milostivire milostiveşte-te spre mine, Stăpână; cu a ta milă smeritul meu suflet curăţindu-l de-a pururea, păzindu-l, acoperin-du-l şi din mâna diavolilor răpindu-l.
Slavă ...
Doamnă, Stăpână Curată, lauda proorocilor şi a a-postolilor, frumuseţea ierarhilor, podoaba tuturor muce-nicilor şi veselia cuvioşilor, desfătarea drepţilor şi bucu-ria necăjiţilor, nu trece cu vederea rugile robilor tăi.
Şi acum …
Popoare şi limbi şi seminţii, tinerii împreună cu fecioarele, să ne apropiem cu minte curată şi toţi cei hră-niţi cu dreapta credinţă, Fecioarei şi Curatei Maicii Dum-nezeului nostru, cu fierbinţeală să-i strigăm: Întru tot Sfântă, mântuieşte pe toţi cu solirile tale.Amin!