Canoanele Maicii Domnului - glas 8 - duminica

DUMINICĂ SEARA
Glas 8, Cântarea 1-a, Irmos:
Apa trecând-o ca pe uscat israiliteanul şi din răuta-tea Egiptului scăpând, striga: Izbăvitorului şi Dumneze-ului nostru să-I cântăm.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Preasfântă Fecioară, Maica lui Dumnezeu, auzi gla-sul meu când mă rog eu către tine şi când ridic mâinile mele către icoana ta, ceea ce eşti cu totul binecuvântată.
Fii-mi mie, Fecioară, scăpare şi ajutătoare către lu-crarea bunătăţilor, şi a întregii vieţi povăţuire şi îndrep-tare către dumnezeiasca aşezare.
Slavă ...
Izbăveşte-mă de gheena, pe care însumi mie prin lucruri necuvioase mi-am pricinuit-o, Izbăvitorule, şi cu rugăciunile Maicii Tale, desfătării celei veşnice învred-niceşte-mă.
Şi acum …
Tu eşti tăria neputinţei mele, a minţii mele celei deznădăjduite nădejdea, a inimii mele celei întunecate tu eşti lumina, viaţa şi mângâierea.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Doamne, Cela ce ai făcut cele de deasupra crugu-lui ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, Cela ce eşti marginea doririlor şi
credincioşilor întărire, Unule Iubitorule de oameni.
Dă-mi mie a te vedea cu mintea totdeauna şi împre-jur a mă străluci cu prea dulce lumina ta, Stăpână, spre veselia şi bucuria cea negrăită a smeritei inimii mele.
Plâns neîncetat, lacrimi necontenite, dumnezeiască frică în inimă aşezată, umilinţă fierbinte, smerenie cura-tă şi zdrobire inimii, Născătoare de Dumnezeu Stăpână, dă-mi mie şi mă mântuieşte.
Slavă ...
Pe pământ păcătuind, de cer mă tem, că acesta îmi va fi mie pârâş la judecata acestora, ci aici, miluieşte-mă, Mântuitorule Milostive, şi atunci iartă-mi greşelile mele, pentru rugăciunile Maicii Tale.
Şi acum …
Sârguinţă a minţii, dor arzând de-a pururea, dragos-te fierbinte de pocăinţă, osârdie înnoită dă-mi mie, Prea-lăudată, ca aici plângând, să dobândesc acolo mângâiere veşnică.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Cuvinte, din munte umbros, din una Născătoarea de Dumnezeu, cu dumnezeiasca vedere proorocul mai înainte a cunoscut că Te vei întrupa şi, cutremurându-se, mărea puterea Ta.
Fecioară curată, ceea ce eşti nor al Soarelui Celui cu aur strălucitor şi cu totul luminos, Care a răsărit mai înainte de luceafăr din Tatăl, luminează-mi întunericul şi cu lumina ta cea dulce mângâie durerea sufletului meu şi necazul inimii mele.
Niciodată să nu încetezi a mă acoperi, că pe tine singură te am scăpare, întru ispite sprijinitoare, întru pri-
mejdii izbăvitoare, întru împresurări mângâietoare, întru nevoi părtinitoare, întru întristări veselie şi întru neca-zuri bucurie, Stăpână.
Slavă ...
Pe Manase, Milostive, mai înainte l-ai miluit şi vieţii pildă l-ai pus, de neasemănată îngăduinţa, de înde-lunga-răbdare şi de multa bunătate a Ta. Şi pe mine a-cum, cu solirile Maicii Tale, dacă cu milostivire mă vei mântui, Îndurate, pilda cea dintâi o covârşeşti.
Şi acum …
Ceea ce ai izvorât Curăţirea vieţii, Izvorul cel ne-muritor, Care se deşartă cu deşertare nedeşertată, şi nu se deşertează nicidecum, ci când se deşartă, poezit şi ne-deşertat şi plin se arată, Fecioară neispitită de nuntă, vi-eţii celei fără de moarte învredniceşte-mă.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale şi cu braţul Tău cel înalt pacea Ta ne-o dă nouă, Iubito-rule de oameni.
Arată ochii mei nori de ape izvorâtori, de Dumne-zeu Născătoare, de lacrimi calde şi de ape fierbinţi, care plouă picăturile cele dese, şi cu strâmtorarea şi cu tescu-irea inimii mele deschizându-se, Curată.
Ca cela ce viaţă cu multe lacrimi şi ca cela ce drum mult suspinător săvârşesc, te rog pe tine, Fecioară, dă-mi mie spre mângâiere şi spre răsuflare, a mult pătimaşei şi mult chinuitei mele inimi, luminată pomenirea ta.
Slavă ...
Din inimă suspin şi nu am, Stăpâne, pe cel ce mă miluieşte, şi cu amar lăcrimez şi nimenea nu mă milu-
ieşte, Iubitorule de bine. Deci, Tu singur, pentru ceea ce fără de sămânţă Te-a născut, mă mântuieşte, ca un Bun şi Milostiv şi Care pe toate le poţi cu stăpânirea Ta.
Şi acum …
Cu luminosul veşmânt al veseliei celei gândite şi al bucuriei celei mântuitoare şi cu haină curată îmbra-că-mă, ca din cămară să nu fiu lepădat afară, neavând îmbrăcăminte vrednică de nuntă, Născătoare de Dumne-zeu.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Doamne, Cela ce pe Iona singur în chit l-ai sălăş-luit, şi pe mine cel prins în mrejele vrăjmaşului, ca şi pe acela, din stricăciune mântuieşte-mă.
Mă tânguiesc şi suspin, şi plâng şi mă jelesc, tân-guindu-mă, când îmi aduc aminte de înfricoşata venire a Fiului tău şi văd lucrurile mele, şi mă tem şi mă înfrico-şez de neamăgita judecată, Mireasă a lui Dumnezeu.
Neîntinată, neispitită de nuntă, Fecioară, sufletul meu cel întinat cu dezmierdările, prin baia dumnezeieş-tii umilinţe şi a lacrimilor celor curgătoare, spală-mă, şi de înfricoşata muncă a focului celui nestins, izbăveşte-mă.
Slavă ...
Nu am îndrăzneală, Îndurate, după ce am păcătuit, să caut şi să văd la nemăsurata înălţime a cerului, nici să mă numesc fiu al Tău, eu desfrânatul; ci Tu, Cela ce ai nemăsurată milă, pentru rugăciunile Maicii Tale în dar mă miluieşte.
Şi acum …
De Dumnezeu Născătoare roagă pe Dumnezeu Cu-
vântul, pe Care din coapsele tale cele curate L-ai născut, să-mi de-a dezlegare de păcate şi împărtăşirii Lui celei prea dulci şi stării aleşilor să mă învrednicească în cea-sul judecăţii.
Sedealna:
De văpaia gheenei şi de ardere, de scrâşnirea din-ţilor şi de plângerea cea prea jalnică, şi de despărţirea cea prea amară, de moştenirea şi de adunarea sfinţilor, aducându-ţi aminte suflete al meu, îngrozeşte-te, şi sus-pină şi sârguieşte-te a şterge zapisele nenumăratelor tale datorii, cu lacrimi de umilinţă, ajutătoare neruşinată a-vând pe Maica lui Dumnezeu cea Curată; că prin ea se dă iertare celor ce cu dreaptă credinţă o slăvesc pe dânsa ca pe Născătoarea de Dumnezeu.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Tinerii cei ce au mers din Iudea în Babilon dede-mult, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului o au călcat, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cântare din buze necurate, aduc ţie celei Preacura-te, Născătoare de Dumnezeu, rugându-te să mă izbăvesc de gânduri necurate şi de întinăciunile trupului, o, Doam-nă, neîntinată.
Deschis-ai uşile raiului, pe care le-a încuiat oame-nilor strămoaşa; pentru aceea, Maica lui Dumnezeu, des-chide-mi şi mie uşile pocăinţei, uşa raiului deschizându-mi-o mie.
Slavă ...
Pe mine cela ce sunt cu covârşire mai necurat decât toate neamurile şi diavolii, Milostive Hristoase, miluin-du-mă, pentru mulţimea milei Tale, curăţeşte-mă şi de
gheena izbăveşte-mă cu solirile Maicii Tale celei Prea-curate.
Şi acum …
Arată iubirea ta de oameni, ceea ce ai născut pe Stăpânul Cel iubitor de oameni, pentru mine săracul şi cel cu adevărat fără de omenie, şi cu iubire de oameni miluieşte urâciunea de oameni a mea.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Dumnezeu Cel ce S-a proslăvit …
Fecioară, ceea ce eşti scăparea păcătoşilor, curăţi-toarea smeriţilor, sufletul meu cel chinuit şi necăjit, şi totdeauna cu întunecarea tescuit, cu lumina ta cea prea dulce, cu gândită mângâiere, alină-l şi cu totul liniştit arată-l.
Pe mine cel omorât înviază-mă, cel îngropat scoa-lă-mă, pe mintea mea cea căzută la pământ ridică-o, ceea ce ai înviat pe cei morţi cu Naşterea ta cea de viaţă purtă-toare, ca ceea ce pe Însăşi Viaţa întru adevăr o ai născut, Marie, de Dumnezeu Născătoare, ceea ce eşti prea bine-cuvântată şi prea proslăvită şi cu dar dăruită.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Ştim, Stăpâne, bogăţia nemăsuratei şi multei milos-tivirii Tale, noi cei ce credem întru Tine, pentru aceea cădem la Tine împreună cu desfrânatul, toţi cu fierbin-ţeală; primeşte-ne pe noi cei ce am păcătuit şi năzuim la tine, pentru rugăciunile Maicii Tale; că nu este, cu ade-vărat nu este, Milostive, păcat care poate să biruiască iu-birea Ta de oameni.
Şi acum …
Pe cei ce în noianuri, Stăpână, cumplit se primej-
duiesc, adăpostiri şi limanuri mântuitoare îi primesc, şi pe mine cel ce mă primejduiesc în valurile cele gândite, primeşte-mă şi mă mântuieşte, ceea ce eşti limanul celor ce în furtună se trudesc cu asuprelile diavolilor, că tu eşti sprijinire şi acoperământ şi străină părtinire.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Pe Domnul, Cel ce S-a proslăvit în muntele cel sfânt şi în rug a arătat lui Moisi taina Naşterii Pururea Fecioare, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântecele cel fecioresc făcându-Se Om; pen-tru aceasta, pe Preacurata de Dumnezeu Născătoarea, credincioşii o mărim.
Ceea ce eşti sfeşnic cu totul luminos, cu aur strălu-citor, Fecioară preadulce, cea în chipul soarelui, ca ceea ce eşti strălucitoare de lumină, luminează-mă; sfinţeş-te-mă cu milostivirea şi cu umilinţa curăţeşte-mă, spă-lându-mă de întinăciunea patimilor ca, făcându-mă cură-ţit, să văd sfântă icoana ta şi să mă închin şi să o sărut.
Ceea ce eşti nor cu raze de aur şi de strălucire pur-tător, ceea ce pe Raza slavei Tatălui, ceea ce pe Lumina cea dulce, cea din Lumina cea de viaţă începătoare, ceea ce pe Soarele cel mai înainte de soare L-ai răsărit tru-peşte, negura sufletului meu, întunericul minţii mele, cu lumina ta cea dulce străluceşte-le.
Slavă ...
Oştile îngerilor se vor minuna şi oamenii cei de pe pământ, Doamne, dacă cu milostivire vei mântui sufletul meu, ca un Bun, şi pe mine cel deznădăjduit dinspre toa-
te părţile, îndurărilor Tale mă vei învrednici, pentru ru-găciunile Preacuratei Maicii Tale, şi cu mare glas, în toată lumea, înalt voi propovădui milele Tale.
Şi acum …
Lucru preaslăvit ai lucrat, Preacinstită, născând pe Ziditorul tău şi Domnul. Lucrează şi acum altă minune întru mine, păcătosul şi osânditul; îndură-te, miluieşte-mă cu milostivire şi mântuieşte-mă cu iubire de oameni, ca o Maică a Iubitorului de oameni, pe mine cel nevrednic de iubire de oameni.Amin!