Canoanele Maicii Domnului - glas 8 - marti

MARȚI SEARA
Glas 8, Cântarea 1-a, Irmos:
Marea ai închegat-o, cufundând pe mândrul Fara-on cu căruţele şi ai mântuit pe popor neudat, Doamne, şi i-ai adus pe dânşii în muntele sfinţeniei, care au strigat: Cântăm Ţie, Dumnezeul nostru, Celui tare în războaie, cântare de biruinţă.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Să lăudăm cu sfinţite cuvântări de cântări pe cea mult lăudată, care pe Dumnezeu Cuvântul mai presus de cuvânt L-a născut, pe Cel Unul mult lăudat, pe Care Îl laudă toată firea, pe Care oştile cereşti cu dumnezeieşti cântări de laude Îl cinstesc.
Pe lăcaşul cel curat al fecioriei, pe Biserica cură-ţiei, pe casa cea sfântă, pe cămara cea binemirositoare, pe saraiul cel cu lumină strălucitor, pe sălaşul darurilor, pe palatul lui Iisus, pe cea binecuvântată, să o lăudăm.
Slavă ...
Iubitorule de oameni, Cela ce iubeşti pe cei drepţi şi cu milostivire miluieşti pe toţi păcătoşii, pe mine cela ce mai presus decât toţi oamenii sunt mai păcătos, şi cu lucrul şi cu cuvântul mult Te-am amărât pe Tine, îndu-ră-Te şi mă mântuieşte, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.
Şi acum …
Dumnezeul nostru, Cel ce locuieşte în ceruri, te-a gătit pe tine, Fecioară, alt cer cuvântător pe pământ, mai
înalt decât cerurile, şi tăinuindu-Se de puterile cele ce-reşti, S-a sălăşluit întru tine, Cela ce în ceruri nu este încăput.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Cuvinte, cel ce ai întărit cerurile cu cuvântul, întă-reşte mintea noastră şi inima, ca să Te slăvim pe Tine, Mântuitorul sufletelor noastre.
Eu cel ce mai înainte de omorâre sunt mort, cel ce mai înainte de îngropare sunt îngropat; cel ce mai înain-te de mormânt petrec în mormântul nesimţirii celei îm-pietrite şi vârtoase, Stăpână, pe tine, Maica Vieţii, te rog să mă înviezi pe mine.
Ceea ce eşti frumuseţea lui Iacov, cea aleasă mai înainte de veci, cea bună între femei şi frumoasă, Fecioa-ra împreună şi Maica cea neispitită de nuntă, de Dumne-zeu Născătoare, Doamnă, mântuirea mea, mântuieşte-mă.
Slavă ...
Izvorul cel nedeşertat, fântâna cea necheltuită, pâ-râul cel de-a pururea curgător şi îndestulat, paharule al milei, adâncule al îndurărilor, noianule al iubirii de oa-meni, Doamnă, mântuieşte-mă.
Şi acum …
Pe mine cel rău, ceea ce eşti bună; pe mine cel ce sunt întru multă nemilostivire, izvorule cel nedeşertat al milei, pe cel pângărit, pe cel întinat, ceea ce eşti curată şi fără prihană, Fecioară, mântuieşte-mă şi de toate aces-tea izbăveşte-mă.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Proorocul Avacum cu ochii minţii mai înainte a văzut venirea Ta, Doamne. Pentru aceasta a şi strigat: De la miazăzi va veni Dumnezeu; slavă puterii Tale, Hristoase; slavă smereniei Tale.
A putut mai înainte zavistia să mă izgonească de la Dumnezeu, să mă lipsească de desfătarea raiului şi să mă dea stricăciunii. Ci tu, Fecioară, născând fără de stri-căciune pe Hristos Făcătorul meu, făcându-mă fără de stricăciune, iarăşi m-ai arătat cetăţean al raiului.
Mursă de milostivire ne-ai izvorât nouă, ca o fân-tână ce izvorăşte curgere dulce şi ca un izvor limpede curgând ape de viaţă purtătoare şi apă de băut izvorând; pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, pe mine cel ars de setea patimilor celor înfocate cu totul mă răcoreşte.
Slavă ...
Lepădându-mă de părinteştile Tale porunci şi chel-tuind întru dezmierdări bogăţia pe care mi-ai încredinţa-t-o, m-am făcut sărac de dumnezeieştile daruri, eu tică-losul; pentru aceasta, pe mine cel ce mă pocăiesc cu măr-turisire, să nu mă urgiseşti, Milostive Doamne, pentru rugăciunile Preasfintei Fecioare.
Şi acum …
Fecioară neîntinată, nimeni nu s-a întinat pe pă-mânt, precum m-am întinat eu pângăritul şi m-am spur-cat cu dezmierdările; pentru aceasta cad la tine, ceea ce eşti neîntinată; primeşte-mă şi mă mântuieşte cu rugă-ciunile tale cele preacurate, ca ceea ce toate cu lesnire le săvârşeşti, ca o Maică a lui Dumnezeu Cuvântul.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Doamne Dumnezeul nostru, pacea Ta dă-ne-o nouă; Doamne Dumnezeul nostru, câştigă-ne pe noi; Doamne,
afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim.
Nedumerirea acoperă, Stăpână, Naşterea ta cea ne-înţeleasă; cum şi Prunc naşti şi Fecioară curată eşti; cu adevărat şi firea întru tine cu înnoire se înnoieşte şi le-gile ei se dezleagă.
Având, Fecioară, îndrăzneală prea mare către Dom-nul, Cel ce S-a născut din coapsele tale, câte voieşti tot-deauna le săvârşeşti, şi pe toate le poţi, Maica Dumne-zeului celui Atotputernic; pentru aceasta voieşte numai şi mă vei mântui.
Slavă ...
Suflete al meu, să nu întârzii rămânând în străină-tatea cea depărtată, ci aleargă degrab, vestind şi mărturi-sindu-te lui Dumnezeu şi Tatălui, ca să iei dezlegare, prin solirile Născătoarei de Dumnezeu, de acelea pe care rău le-ai lucrat, în desfrâu viaţa săvârşindu-ţi.
Şi acum …
Ca o corabie în furtună, eu mă cufund în valurile patimilor; ceea ce eşti limanul nepătimirii, dezleagă-mi primejdia viscolului, dându-mi cercetarea ta, ca o sfinţi-tă anghiră, Maică Preaneîntinată a lui Dumnezeu Ocâr-muitorului.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Ca apele mării, Iubitorule de oameni, valurile vie-ţii mă înviforează; pentru aceasta ca şi Iona strig către Tine, Cuvinte: Scoate din stricăciune viaţa mea, Milosti-ve Doamne.
Ceea ce eşti sălaş desfătat al Stăpânului, şi palat bine mirositor al Cuvântului şi încăpere cuvântătoare a lui Hristos, Care pe toate le-a făcut cu cuvântul, Preală-udată Maică a lui Dumnezeu, miluieşte ticălosul meu
suflet.
Marea greşelilor mă ţine şi mă cuprinde pe mine şi întreitele învăluiri ale păcatelor mă viscolesc, iar sufla-rea cea potrivnică a patimilor celor unele peste altele mă trage în fundul pieirii; ci tu, ceea ce ai născut Adâncul îndurărilor, încetează-mi viscolul.
Slavă ...
Mai tânăr fiind, Iubitorule de oameni, ca un fiu al Tău, am cheltuit bogăţia întru fapte întinate ale desfrâ-nării, şi flămânzind de bunătăţile Tale, eu ticălosul, vin acum la Tine cu jale, cerându-mi iertare ca de la un Mi-lostiv, prin mijlocirile Preacuratei Fecioare.
Şi acum …
Preacurată, haina mea este întinată şi făclia sufle-tului meu s-a stins, şi legat fiind de mâini şi de picioare cu lanţurile greşelilor mele cele multe, sunt aruncat afa-ră; ci tu, cămara cea însufleţită a lui Dumnezeu, du-mă în cămara cea dumnezeiască.
Sedealna:
Mieluşeaua cea neîntinată văzând pe Mielul şi Păs-torul spânzurat pe Cruce, a strigat: Fiul meu, ce este a-cum această străină vedere şi fără de nădejde? Cum Tu, fiind Viaţa tuturor, Te osândeşti asemenea ca şi oame-nii? Ci scoală-Te, Cuvinte, a treia zi din morţi, precum ai zis.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cuptorul haldeilor cu foc fiind ars, s-a răcorit prin Duhul, cu ajutorul lui Dumnezeu. Iar tinerii au strigat: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
A te lăuda pe tine, Prealăudată, şi a te binecuvânta pe tine cea binecuvântată, Curată, nici firea îngerilor,
nici a oamenilor nu poate precum se cuvine, că pe Zidi-torul amândorura şi pe Făcătorul tuturor L-ai născut, ră-mânând Fecioară.
Nu am lacrimi, nu am plâns, nici pocăinţă, Prea-sfântă Fecioară; ci tu, ceea ce ai şters toată lacrima de pe faţa pământului, dă-mi mie umilinţă, ca lăcrimând cu amar să spăl sufletul meu.
Slavă ...
Eu sunt pomul cel neroditor, cel vrednic de bles-tem, şi viţa cea cu totul uscată, care nicidecum nu aduc rod de umilinţă, şi vinovat sunt tăierii şi arderii; ci să nu mă trimiţi în focul cel nestins, Hristoase, pentru rugă-ciunile celeia ce Te-a născut.
Şi acum …
Fecioară, avându-te pe tine mare sprijinire şi păr-tinitoare neruşinată, mă voi izbăvi de focul cel vecuitor, şi de nevoia şi necazul ce va să fie, şi de scrâşnirea din-ţilor şi de întunericul cel întristător.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Îngerii şi cerurile ...
Bucură-te, izvorule care izvorăşti bucuria sufleteas-că; bucură-te, dătătoarea dumnezeieştii bunătăţi; bucu-ră-te, sălaşul bucuriei; bucură-te, încăpere sfântă, căruţă cinstită a Soarelui Celui neînserat, Născătoare de Dum-nezeu Marie, ceea ce eşti binecuvântată şi prea proslăvi-tă şi cu dar dăruită.
Străine şi mai presus de minte şi de gând sunt po-vestirile cele înfricoşate ale străinei şi preaslăvitei Naş-terii tale, Marie Prealăudată, că ai născut fără amesteca-re şi fără schimbare şi fără sămânţă pe Domnul slavei, pe Unul din Treime, pe Cel ce şade peste heruvimi şi
peste serafimi, Care din tine S-a întrupat.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Iubitorule de oameni, izbăveşte-mă de darea de seamă cea înfricoşată, că nici un răspuns nu am nicide-cum pentru răutăţile pe care le-am lucrat, Stăpâne. Că lucrurile cele dobitoceşti am făcut, dobitoceşte, cu necu-vântare trăind, ci Tu, Cuvinte al lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Maicii Tale, miluieşte-mă cu milostivire pe mine, netrebnicul robul Tău.
Şi acum …
Ajutorul tău cel fierbinte şi sprijinul tău cel grab-nic care s-a făcut spre mine, ceea ce eşti cu totul fără pri-hană, mă înspăimântă, Stăpână; pentru aceasta cu bucu-rie strig ţie: Bucură-te, mântuirea sufletului meu şi aco-perământul; bucură-te, bucuria lumii şi nădejdea mea cea tare; bucură-te, ceea ce-mi eşti mie pricinuitoare de via-ţa cea veşnică.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Îngerii şi cerurile, pe Cel ce şade pe scaunul slavei şi neîncetat Se slăveşte ca un Dumnezeu, binecuvânta-ţi-L, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Străin lucru este maicilor fecioria; străină este şi fecioarelor naşterea de fii, iar întru tine, Născătoare de Dumnezeu, amândouă s-au rânduit. Pentru aceasta toate seminţiile pământului pe tine neîncetat te fericesc.
Vindecă rănile inimii mele celei ticăloase şi tămă-duieşte bubele cele multe şi greu de vindecat ale sufletu-lui şi trupului meu, Stăpână; durerile cele cumplite vin-decă-le cu dumnezeiască cercetarea ta, iar bolile cele su-fleteşti şi trupeşti dezleagă-le.
Nu am alt mijlocitor şi părtinitor către Dumnezeu, nici sprijinitor după Dumnezeu, pe pământ, altul afară de tine, Preasfântă Stăpână; pentru aceasta cad la tine cu lacrimi fierbinţi şi cu durere a inimii, rugându-te: spriji-neşte neputinţa mea.
Slavă ...
Sufletelor care v-aţi înstrăinat de la Dumnezeu şi v-aţi lipsit de dumnezeieştile daruri, veniţi cu fierbinţea-lă luând asupră-ne întoarcerea desfrânatului şi să stri-găm: Părinte Bunule, Care eşti în ceruri, toţi Ţi-am gre-şit Ţie, curăţeşte şi mântuieşte pe cei ce aleargă la mila Ta, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.
Şi acum …
Ce mă voi face? Ce voi lucra eu smeritul? Pe cine voi avea acolo ajutor, cu mulţime de cumplite păcate fi-ind înfăşurat şi cu noian de trândăvie şi cu covârşire de nesimţire? Preasfântă de Dumnezeu Născătoare, nădej-dea celor deznădăjduiţi, să nu mă ruşinezi pe mine robul tău. Amin!