31.06 Tâlcuiri - Săptămâna a noua după Cincizecime - Sâmbătă

Rom. 14. 6-9

    6    Cel ce ţine ziua,  o ţine pentru Domnul; şi cel ce nu ţine ziua, nu o ţine pentru Domnul. Şi cel ce mănâncă pentru Domnul mănâncă, căci mulţumeşte lui Dumnezeu; şi cel ce nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă, şi mulţumeşte lui Dumnezeu.
    7    Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine.
    8    Că dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem.
    9    Căci pentru aceasta a murit şi a înviat  Hristos, ca să stăpânească şi peste morţi şi peste vii.


Mt. 15. 32-39

    32    Iar Iisus, chemând la Sine pe ucenicii Săi, a zis: Milă îmi este de mulţime, că iată sunt trei zile de când aşteaptă lângă Mine şi n-au ce să mănânce; şi să-i slobozesc flămânzi nu voiesc, ca să nu se istovească pe drum.
    33    Şi ucenicii I-au zis: De unde să avem noi, în pustie, atâtea pâini, cât să săturăm atâta mulţime?
    34    Şi Iisus i-a întrebat: Câte pâini aveţi? Ei au răspuns: Şapte şi puţini peştişori.
    35    Şi poruncind mulţimii să şadă jos pe pământ,
    36    A luat cele şapte pâini şi peşti şi, mulţumind, a frânt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii mulţimilor.
    37    Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au luat şapte coşuri pline, cu rămăşiţe de fărâmituri.
    38    Iar cei ce au mâncat erau ca la patru mii de bărbaţi, afară de copii şi de femei.
    39    După aceea a dat drumul mulţimilor, S-a suit în corabie şi S-a dus în ţinutul Magdala.


Tâlcuire:


Încă o dată a săturat Domnul, în chip minunat, poporul ce-L însoţea,  ca să arate că El este întotdeauna gata să îndestuleze cu dărnicie poporul credincios. Ar fi putut să facă asta de fiecare dată,  dar n-a vrut să îi dezveţe de felul obişnuit de viaţă, pe care tot El l-a rânduit, l-a întărit şi îl face să dăinuie. Lucrările de căpetenie, atotcuprinzătoare ale Proniei, au fost săvârşite la începutul lumii, prin întocmirea tuturor lucrurilor; dar rânduind şi punând în mişcare totul, Dumnezeu nu S-a legat cu nimic prin legile firii, ci a rămas pe deplin slobod să se amestece, atunci când este nevoie, trimiţând ajutoare mai presus de fire. El lucrează ca un stăpân în gospodăria Sa, care întocmeşte rânduieli, însă, păzindu-le, nu este legat cu nimic de ele, ci are putere asupra lor, cârmuindu-le cu bunătate de gospodar. Potrivnicii credinţei nu înţeleg însemnătatea dumnezeieştii Pronii: o caută în gândurile lor dincolo de hotarele cuvenite şi, nevăzându-şi împlinite închipuirile, o tăgăduiesc. Pronia pe care o cer ei nu se afla nicicum; dar fiinţează, fără îndoială, cea pe care I-a plăcut da o rânduiască şi să o păzească Însuşi Domnul Dumnezeu.