32.02 Tâlcuiri - Săptămâna a zecea după Cincizecime - Marţi

1. Cor. 15. 29-38

    29    Fiindcă ce vor face cei care se botează pentru morţi ? Dacă morţii nu înviază nicidecum, pentru ce se mai botează pentru ei?
    30    De ce mai suntem şi noi în primejdie în tot ceasul?
    31    Mor în fiecare zi! V-o spun, fraţilor, pe lauda pe care o am pentru voi, în Hristos Iisus, Domnul nostru.
    32    Dacă m-am luptat, ca om, cu fiarele în Efes,  care îmi este folosul? Dacă morţii nu înviază, să bem şi să mâncăm, căci mâine vom muri!
    33    Nu vă lăsaţi înşelaţi. Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.
    34    Treziţi-vă cum se cuvine şi nu păcătuiţi. Căci unii nu au cunoştinţă de Dumnezeu; o spun spre ruşinea voastră.
    35    Dar va zice cineva: Cum înviază morţii? Şi cu ce trup au să vină?
    36    Nebun ce eşti! Tu ce semeni nu dă viaţă, dacă nu va fi murit.
    37    Şi ceea ce semeni nu este trupul ce va să fie, ci grăunte gol, poate de grâu, sau de altceva din celelalte;
    38    Iar Dumnezeu îi dă un trup, precum a voit, şi fiecărei seminţe un trup al său.


Mt. 21. 23-27


    23    Iar după ce a intrat în templu, s-au apropiat de El, pe când învăţa, arhiereii şi bătrânii poporului şi au zis: Cu ce putere faci acestea? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?
    24    Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, pe care, de Mi-l veţi spune, şi Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea:
    25    Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice: Din cer, ne va spune: De ce, dar, n-aţi crezut lui?
    26    Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor, fiindcă toţi îl socotesc pe Ioan de prooroc.
    27    Şi răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu ştim. Zis-a lor şi El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.


Tâlcuire:

La întrebarea Domnului privitoare la Ioan Botezătorul, arhiereii şi bătrânii cugetau: "Orice răspuns am da, nu picăm bine"; ca atare, au hotărât că e mai bine să se ascundă în spatele neştiinţei.  Interesul le-a legat limba, nelăsându-i să mărturisească adevărul. Dacă ar fi iubit adevărul mai mult decât pe sine, ar fi fost altceva. Interesul propriu a ascuns adevărul şi nu l-a lăsat să pătrundă în inimă, a împiedicat  naşterea unei convingeri sincere şi a făcut inima nepăsătoare faţă de acest adevăr. Şi totdeauna este aşa: pornirile egoiste sunt duşmanii declaraţi ai adevărului. Toţi ceilalţi vrăjmaşi ai lui merg în urma acestora şi lucrează prin mijlocirea lor. Dacă am sta să cercetăm cum au luat naştere toate rătăcirile şi eresurile,  am vedea că izvorul lor, al tuturor,  este tocmai acesta.  În teorie, adevărul ramane adevăr; în practică, însă: "Adevărul ne stinghereşte în cutare şi cutare privinţă;  trebuie să-l înlăturăm şi în locul lui să punem minciuna care ne convine nouă". de ce au apărut, de pildă, materialiştii nihilişti? Pentru că ideea de Dumnezeu Ziditor, Proniator şi Judecător, dimpreună cu ideea ca sufletul este duh, îi împiedică să trăiască mai în largul lor; ca atare, le înlătură. Faptul că nu adevărul ii călăuzeşte pe nihilişti se poate vedea din nimicnicia temeiurilor pe care ei se reazemă: ar vrea să fie aşa cum socot ei, şi orice iluzie care oglindeşte gândirea lor li se înfăţişează ca martor al adevărului. Dacă s-ar deştepta măcar puţin, şi-ar vedea îndată amăgirea; dar îşi cruţă iubirea de sine, drept care şi rămân aşa cum sunt.