12.05 Tâlcuiri - Săptămâna a patra a Postului - Vineri

Una este cunoaşterea lucrurilor şi alta cunoaşterea adevărului. Pe câtă diferenţă este între soare şi lună, pe atâta e mai folositoare a două decât prima (Sf. Marcu Ascetul).

*

*                         *

Is. 29. 13-23

13 Şi a zis Domnul: "De aceea poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi cu buzele Mă cinsteşte, dar cu inima este departe, căci închinarea înaintea Mea nu este decât o rânduială omenească învăţată de la oameni.

14 De aceea voi face pentru poporul acesta minuni fără seamăn. Înţelepciunea celor înţelepţi se va pierde şi isteţimea celor isteţi va pieri.

15 Vai de cei ce ascund lui Dumnezeu taina planurilor lor, ca faptele lor să se facă la întuneric! Vai de cei care zic: "Cine ne vede? Cine ne ştie?"

16 Ce stricăciune! Oare olarul poate fi socotit drept lut? Lucrul poate oare zice despre lucrător: "Nu m-a făcut el!" Vasul zice oare despre olar: "El nu pricepe?"

17 Încă puţină vreme şi Libanul se va schimba în grădină, şi grădina va fi socotită pădure.

18 În vremea aceea, cei surzi vor auzi cuvintele cărţii şi ochii celor orbi vor vedea fără umbră şi fără întuneric.

19 Cei smeriţi se vor bucura întru Domnul şi cei săraci se vor veseli de Sfântul lui Israel.

20 Că apăsătorul nu va mai fi, cel batjocoritor va pieri, distruşi vor fi cei ce pândeau să facă rău,

21 Cei care găseau vină oricui, pentru un cuvânt în faţa lumii întind cursă judecătorului şi pentru nimic răpesc dreptul celui cinstit.

22 Pentru aceasta, Domnul, Care a răscumpărat pe Avraam aşa zice către casa lui Iacov: "De aici încolo, nu se va mai ruşina Iacov şi faţa lui nu se va mai îngălbeni.

23 Şi atunci când vor vedea lucrul mâinilor Mele în mijlocul lor, sfinţi-vor numele Meu, vor chema sfânt pe Sfântul lui Iacov şi se vor teme de Dumnezeul lui Israel.

_____________

24 Cei rătăciţi cu duhul vor căpăta înţelepciune şi cei cârtitori învăţătură".

Fc. 10. 32

32 Acestea sunt neamurile, care se trag din fiii lui Noe, după familii şi după naţii, şi dintr-înşii s-au răspândit popoarele pe pământ după potop.

Fc. 11. 1- 9 

1 În vremea aceea era în tot pământul o singură limbă şi un singur grai la toţi.

2 Purcezând de la răsărit, oamenii au găsit în ţara Senaar un şes şi au descălecat acolo.

3 Apoi au zis unul către altul: "Haidem să facem cărămizi şi să le ardem cu foc!" Şi au folosit cărămida în loc de piatră, iar smoala în loc de var.

4 Şi au zis iarăşi: "Haidem să ne facem un oraş şi un turn al cărui vârf să ajungă la cer şi să ne facem faimă înainte de a ne împrăştia pe faţa a tot pământul!"

5 Atunci S-a pogorât Domnul să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor.

6 Şi a zis Domnul: "Iată, toţi sunt de un neam şi o limbă au şi iată ce s-au apucat să facă şi nu se vor opri de la ceea ce şi-au pus în gând să facă.

7 Haidem, dar, să Ne pogorâm şi să amestecăm limbile lor, ca să nu se mai înţeleagă unul cu altul".

8 Şi i-a împrăştiat Domnul de acolo în tot pământul şi au încetat de a mai zidi cetatea şi turnul.

9 De aceea s-a numit cetatea aceea Babilon, pentru că acolo a amestecat Domnul limbile a tot pământul şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului.

Pr. 13. 19-25

19 Dorinţa împlinită mulţumeşte sufletul, iar depărtarea de rău este urâciune pentru cei nebuni.

20 Cel ce se însoţeşte cu cei înţelepţi ajunge înţelept, iar cel ce se întovărăşeşte cu cei nebuni se face rău.

21 Nenorocirea urmăreşte pe cei păcătoşi, iar fericirea răsplăteşte pe cei drepţi.

22 Omul bun lasă moştenirea sa nepoţilor săi, iar averea celui păcătos este sortită pentru cei drepţi.

23 Arătura în ţelină, făcută de cei săraci, dă hrană din belşug, insă averea se pierde din pricina nedreptăţii.

24 Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme.

25 Dreptul mănâncă şi îşi îndestulează sufletul său, iar pântecele celor fără de lege duce lipsă.

Pr. 14. 1- 6

1 Femeile înţelepte zidesc casa, iar cele nebune o dărâmă cu mâna lor.

2 Cel ce umblă întru dreptate se teme de Domnul, iar cel ce umblă pe căi strâmbe îl dispreţuieşte.

3 În gura celui nebun este varga mândriei lui; buzele pe cei înţelepţi îi păzesc.

4 Unde nu sunt boi, staulul este gol, însă puterea boilor aduce mult folos.

5 Martorul care grăieşte adevărul nu minte, iar martorul mincinos spune numai minciuni.

6 Batjocoritorul caută înţelepciunea şi nu o găseşte, iar pentru cel priceput ştiinţa este uşoară.

Tâlcuire:

"Zis-a Domnul către Avraam: Ieşi din pământul tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău şi vino în pământul pe care ţi-l  voi da Eu" (Fac. 12. 1). Aceasta este o pildă limpede a acelei schimbări a inimii care se săvârşeşte în adevăraţii credincioşi atunci când ei îşi iau crucea fără făţărnicie şi urmează lui Hristos. Îşi părăsesc tatăl - sinele, răstignindu-l prin lepădarea de sine; îşi părăsesc neamul - inclinările, patimile şi obiceiurile păcătoase, răstignindu-le prin hotărârea de a urma întru toate, neabătut, poruncile ucigătoare de patimi ale Domnului; îşi părăsesc pământul - întregul tărâm al păcatului - lumea cu toate cerinţele ei, răstignind-o prin hotărârea de a fi străin faţă de ea, chiar dacă pentru asta ar trebui să sufere nu numai pierderi în avut şi situaţie socială, ci chiar şi moartea.